R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 243

Ședința publică din data de 13.01.2016

Instanța constituită din:

Președinte - M_____ C_____________

Grefier - veronica burcin

Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatorul I______ F_____ A________ în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B______ RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Instanța, cu privire la probele solicitate în cauză, în temeiul art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru contestator proba cu înscrisurile de la dosar, considerând-o concludentă și utilă și, apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare pe baza acestora.

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.xxxxx/299/2015 contestatorul I______ F_____ A________ în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B______ RUTIERĂ, a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr.xxxxxx din data de 18.06.2015.

În motivare a arătat că l-a data de 18.06.2015, fiind în autoturism cu încă un prieten, în timp ce se deplasa pe ____________________ oprit de un echipaj de poliție, pe motiv că nu ar fi acordat prioritate pietonilor aflați în traversare. Polițistul a refuzat să pună martor asistent persoana cu care se afla în autoturism.

Consideră că a fost supus unui abuz.

Contestatorul a depus, în copie, înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxă timbru.

Intimatul a depus, la data de 20.08.2015, prin Serviciul Registratura, întampinare, solicitând respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată si menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca temeinic și legal.

În motivare a arătat că procesul verbal întrunește toate condițiile de legalitate, iar abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier. Arată că simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespude realității nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvarșit contravenția.

În drept a invocat dispozițiile OG nr.2/2001, RAOUG nr.195/2002, OUG nr.195/2002.

Prin sentința civilă nr.xxxxx/22.10.2015 proununțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. xxxxx/299/2015 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr.XXXXXXXXXXXX.

Sub aspect probator a fost administrată în cauză, pentru părți, proba cu înscrisuri

Analizând plângerea formulată, prin prisma susținerilor părților, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și probatoriul administrat, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxx din data de 18.06.2015 contestatorul a fost amendat contravențional cu suma de 390 lei și s-a luat măsura complementară a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, pentru încălcarea disp. art. 135 alin. 1 lit.h din HG nr.1391/2006.

Agentul constatator a reținut că la data de 18.06.2015, ora 13:30, contestatorul a condus auto cu nr.inmatriculare XXXXXXX pe ____________________________ Independenței către ____________________________ la intersecția cu ___________________ a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe trecerea pentru pietoni.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 incidente, iar în speță nu exista vreun caz de nulitate absolută.

Analizând temeinicia procesului verbal, instanța constată că, contestatorul avea obligația să acorde prioritate pietonilor care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, potrivit disp. art. 135 lit.h din HG nr.1391/2006, care impun aceasta obligatie.

De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a- II -a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (...), neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

În ceea ce privește referirea contestatorului referitoare la refuzul agentului constatator de a indica martorul solicitat de el, instanța reține că contestatorul putea să semneze personal personal procesul verbal, caz în care, în conformitate cu prevederile art.19 OG nr.2/2001 nu ar fi fost necesar un martor asistent. Pe de altă parte, în situația în care contestatorul nu a semnat procesul verbal, legea nu impune agentului constatator alegerea unui anumit martor asistent. Contestatorul avea, în schimb, posibilitatea de a propune ca martor, prin cerere, orice persoană care avea cunoștință de faptă și care putea fi audiată ca martor, însă contestatorul a arătat, prin înscrisl depus pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la Serviciul Registratură, în data de 15.07.2016, că renunță la audierea martorului.

Verificând procesul verbal contestat prin prisma probelor administrate instanța constată că în cuprinsul acestuia s-a reținut o situație de fapt corectă, sancționarea contestatorului realizându-se cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.

Instanța retine ca actul de constatare si sancționare a contraventiei beneficiaza de o prezumtie simpla de legalitate si temeinicie, prezumtie care permite petentei ca prin probele pe care le propune in fata instantei sa dovedeasca o alta situatie de fapt decat cea retinuta prin procesul verbal.

Instanta aminteste ca procesului verbal de constatare a contraventiei, întocmit de un agent al statului aflat în exercitiul functiunii, trebuie sa i se recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatării starii de fapt, fiind vorba de constatari personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile simțuri si care fac dovada până la înscrierea în fals, fiind vorba de o veritabilă prezumție de temeinicie a procesului verbal, prezumție permisă și de jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku c. Frantei) în condițiile în care nu se depășesc limitele rezonabile, raportat la gravitatea mizei si asigurarea drepturilor apărării.

Prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are un caracter absolut și nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de savarșirea contravenției să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.

CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A_____ c. României, pct. 60, cauza N_______ G_______ c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H______ și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

De asemenea, trebuie reținute și Deciziile nr. 83/08.03.2002 și nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO.

Contestatorul nu s-a aflat în imposibilitate de a combate cele înscrise în prcesul verbal, însă, cu toate acestea, nu a făcut demersuri pentru a se administra probe din care să rezulte că cele învederate în plângere sunt reale.

Instanța apreciază că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decat cea reținută în procesul verbal contestat.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța reține că prin probatoriul administrat s-a făcut dovada faptei contravenționale reținute în sarcina contestatorului, că forța probantă a actului în litigiu nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.

Astfel, conform art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 republicată și art. 98 din același act normative, fapta de a nu acorda prioritate pietonilor care au acest drept se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă). Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă –390 lei .

Cu privire la sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere și a suspendării exercitării dreptului de a conduce, instanța va avea în vedere că aplicarea acesteia devine automată odată cu constatarea faptei contravenționale prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, așa cum rezultă, de altfel, din textul normativ menționat.

Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin aceasta petentul periclitând atât siguranța sa cât și a celorlalți participanți la trafic.

In consecinta, pentru considerentele mentionate mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea și va menține procesul verbal contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de contestatorul I______ F_____ A________ (CNP xxxxxxxxxxxxx), cu domiciliul în București, ___________________. 10, _____________, _______________, citat la mandatar C______ N______ în București, ___________________. 11, _____________, _____________, sector 6, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B______ RUTIERĂ, cu sediul în București, _______________________. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.

Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M_____ C_____________ V_______ B_____

Red./Tehnored. Jud. M.C./5 ex.