Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 69/R

Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ M______ C______

Judecător G_______ N_______

Judecător E______ V______

Grefier A__ M____ O________

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta _________________________________ SA împotriva sentinței civile nr. 3410/07.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin consilier juridic Stamo V_____ C_______ care depune delegație la dosar, lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care :

Apărătorul recurentei arată că nu are cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat, cu excepția celor de la dosar.

Tribunalul reține ca nu se solicită probe noi în calea de atac, motiv pentru care acordă cuvântul părților prezente asupra cererii de recurs.

Recurenat, prin consilier juridic , pune concluzii de admitere a recursului, cu modificarea sentinței civile atacate în sensul anulării procesului – verbal, față de faptul că șoferul a prezentat foaia de liber . Nu se solicită cheltuieli de judecată.

Tribunalul reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față :

Prin cererea înregistrată la data de 30.05.2012, petenta _________________________________ SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I____________ TERITORIAL 1, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxx/17.05.2012 și pe cale de consecință exonerarea petentei de la plata contravalorii amenzii; în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 09.05.2012 a fost oprit în trafic în vederea verificării, conducătorul auto P_____ Vergica, ocazie cu care a fost încheiat procesul-verbal contestat prin care sa reținut că conducătorul auto nu a putut prezenta numărul necesar de diagrame tahograf.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, petenta a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate întrucât numele reprezentantului legal al persoanei juridice este consemnat în mod greșit, pentru că nu au fost consemnate obiecțiunile sale și pentru că nu conține numele unui martor, respectiv că procesul-verbal nu poate constitui în același timp și înștiințare de plată (care ar trebui să fie un act distinct). A mai susținut petenta că răspunderea ar trebui să revină conducătorului auto și nicidecum operatorului de transport.

În drept, petenta a indicat dispozițiile OG 2/2001 și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedirea acțiunii, petenta a depus, în copie, un set de înscrisuri (filele 7-16).

În apărare, intimata I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutiera formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate.

În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001.

Pe fondul plângerii, intimata a arătat că la controlul efectuat de către inspectorii ISCTR în data de 09.05.2012, ora 06.40 asupra vehiculului cu numărul de înmatriculare, condus de către conducătorul auto P_____ Vergică, s-a constatat că petenta efectua transporturi fără a deține la bord și fără să poată prezenta la momentul și la locul controlului numărul necesar de diagrame/ înregistrări tahografice pentru 28 de zile anterioare datei controlului, șoferul neputând face dovada activităților sale prin vreun alt document care să ateste activitatea șoferului pentru diagramele care lipseau, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 pentru stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, în continuare OG 37/2007.

Intimata a mai arătat că toți operatorii de transport sunt obligați să înmâneze o dovadă a activității șoferului, la plecarea acestuia în cursă, respectiv tipizatul care se completează cu datele de identificare ale conducătorului auto, tipizat pe care se menționează dacă acesta a avut o perioadă de odihnă sau o altă situație și reprezintă o dovadă ce vine tocmai în scopul de a justifica lipsa diagramelor la bordul vehiculelor, ori la momentul controlului acest tipizat nu exista la bordul vehiculului controlat.

Sub aspectul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, intimata a arătat că sancțiunea avertismentului nu se impune în condițiile în care o faptă ca cea de față nu poate fi socotită o faptă de o gravitate redusă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, cele ale O.G. nr. 2/2001, cele ale Ordinului 995/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, cele ale O.G. nr. 37/2007 pentru stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.

În apărare, intimata a solicitat prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 36-42).

În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.

La data de 26.11.2013, petenta a depus la dosarul cauzei nota de probatorii la care a anexat un certificat de desfășurare a activității din care rezulta că numitul P_____ Vergică ar fi desfășurat o altă activitate decât condusul în perioada anterioară controlului și o diagramă tahograf.

La termenul din 15 ianuarie 2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, iar pentru petent și proba testimonială cu un martor. Martorul a fost audiat la data de 12.03.2014, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei. Față de susținerile petentei, prin consilier, și ale martorului referitoare la faptul că autovehiculul condus la data controlului ar fi fost în reparații în perioada anterioară efectuării controlului, instanța a pus în vedere petentului să facă dovada acestui fapt prin înscrisuri. Conformându-se dispozițiilor instanței, la termenul din 30.04.2014, petenta a depus un înscris denumit Comandă atelier din care rezultă că s-ar fi cerut efectuarea unor operațiuni (verificare instalație electrică, spălat exterior, reparat prezoane, reparat toba ) în data de 16.03.2014, comanda fiind validată la data de 17.04.3014.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de către agentul constatator al intimatei I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, constatându-se că în data de 09.05.2012, ora 06.40, pe DN 6, km 15 în localitatea B___, județul Ilfov, a fost oprit și controlat autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXX, aparținând societății _________________________________ SA, condus de către conducătorul auto P_____ VERGICA, care efectua transport rutier public de persoane, fără a deține la bord și fără a putea prezenta numărul necesar de înregistrări tahografice pentru 28 de zile anterioare datei controlului, constatându-se că din formularul pentru atestarea activităților nu rezultă odihna zilnică de minim 9 ore al conducătorului auto, faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ. Cu această ocazie a s-a întocmit formularul de control în trafic ________ nr. xxxxxxx, semnat și înmânat conducătorului auto.

De asemenea, s-a menționat faptul că petentul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, respectiv suma de 4.000 lei.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând că reprezentantul petentei nu este de față, astfel că nu poate formula obiecțiuni. De asemenea, agentul constatator a menționat și motivul pentru care procesul verbal contestat nu este semnat de către un martor asistent, respectiv acela că la locul încheierii procesului verbal nu a putut fi identificată nicio persoană care să poată semna ca martor.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, constituie contravenție neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, iar potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei aplicabilă întreprinderii sau operatorului de transport rutier, pentru faptele prevăzute la alin. 1 pct. 1-11, 31 și 32.

După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a mai reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la susținerea privind neindicarea corectă a numelui reprezentantului legal al societății, prima instanța a reținut că o asemenea eroare nu este sancționată nici măcar cu nulitatea relativă a procesului-verbal, necesitatea indicării numelui reprezentantului legal neconstituind o cerință pentru valabilitatea actului sancționator. De asemenea, instanța reține că legiuitorul a prevăzut expres că săvârșirea faptei contravenționale reținute de agentul constatator atrage răspunderea operatorului de transport, și nu a conducătorului auto, motiv pentru care susținerea referitoare la lipa calității de subiect activ al contravenției va fi respinsă ca neîntemeiată.

Petenta a mai invocat faptul că la momentul întocmirii procesului-verbal menționat mai sus agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. În ceea ce privește nesocotirea dispozițiilor legale care obligă agentul constatator să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de formula obiecțiuni instanța de fond a constatat că în această situație suntem în prezența unui caz de nulitate expresă, dar relativă, astfel cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, nesocotirea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, astfel încât, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.

În cauza de față, nu numai că petenta nu a invocat existența unei vătămări cauzate de neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni și a împrejurării că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat, ci, lipsa obiecțiunilor este obiectiv justificată de faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în lipsa petentei, situație permisă de lege, cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că petenta avea posibilitatea să prezinte în fața instanței toate obiecțiunile pe care nu a avut posibilitatea să le formuleze cu ocazia întocmirii procesului-verbal.

Apărările petentei în sensul că motivele indicate în procesul-verbal cu privire la lipsa martorului asistent nu sunt considerate satisfăcătoare de către aceasta, nu sunt de natură a dovedi o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, în condițiile în care agentul constatator a arătat motivele pentru care nu s-a putut identifica un martor asistent cu respectarea astfel a dispozițiilor art.19 alin.3 din OG 2/2001, în condițiile în care, soluția prin care i s-ar pretinde agentului constatator să găsească un martor care să nu aibă calitatea de agent constatator și care să se afle în biroul acestuia, ar apărea excesivă. Mai mult de atât, rolul martorului nu este acela de a confirma situația de fapt reținută de către agentul constatator (martorul nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenționale, ci la întocmirea procesului verbal), rolul său fiind acela de a arăta că procesul verbal s-a încheiat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art.19 din OG nr.2/2001, respectiv contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze.

De asemenea, faptele, astfel cum sunt reținute de către agentul constatator sunt corect încadrate în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.

În ceea ce privește neîntocmirea unui document distinct care să fie intitulat înștiințare de plată, instanța a reținut că legiuitorul cu a prevăzut necesitatea întocmirii unui înscris, distinct ca document, în acest scop, în cauză neexistând nicio vătămare prin comunicarea înștiințării inserată în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Astfel, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În cauza dedusă judecății, prima instanța a constatat că petenta _________________________________ SA nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.

Pe cale de consecință, în măsura în care petenta invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acesteia.

Instanța de fond a reținut că dispozițiile O.G. nr. 37/2007 se completează cu cele ale regulamentelor europene care sunt direct aplicabile, fără a fi necesară transpunerea acestora în dreptul intern, regulamentele europene având efect direct și aplicabilitate imediată.

Potrivit art. 26 alin. 7 lit. a) din Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului și Consiliului UE de modificare a Regulamentului nr. 3820/85 al Consiliului, instanța reține că în situația în care conducătorul auto conduce un autovehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control, foile de înregistrare din săptămâna în curs și pe cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente, precum și orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, iar după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute se referă la ziua în curs și la perioada precedentă de 28 zile. De asemenea, instanța amintește că potrivit dispozițiilor art. 15 pct. 7 lit. c) din același act normativ, inspectorii autorizați pot verifica respectarea acestui Regulament prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cardul conducătorului auto, sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor.

Față de aceste texte normative, instanța a apreciat că petenta avea, așadar, obligația de a prezenta diagramele din ziua în curs și pe cele din cele 28 de zile precedente. Totodată, instanța consideră că petentei îi incumbă dovada de a prezenta documente justificative pentru perioada anterioară controlului, pentru care conducătorul autovehiculului nu a putut prezenta diagrame tahografice.

În acest sens, instanța de fond a reținut că martorul audiat, respectiv conducătorul autovehiculului, a afirmat că în perioada anterioară controlului, și pe cale de consecință anterioară conducerii efective, a efectuat alte activități, autobuzul fiind în reparații. Instanța a mai constatat însă, pe lângă faptul că presupusele reparații ar fi fost efectuate tot de către petentă, că, în cauză, conducătorul auto nu a avut timp liber la dispoziție anterior conducerii efective. Or scopul pentru care se verifică diagramele tahograf este tocmai acela al identificării situațiilor în care conducătorii auto nu respectă /nu pot respecta timpii de odihnă, timpii de odihnă fiind reprezentați de timpul liber, aflat la dispoziția conducătorului auto și nu de timpul în care aceștia desfășoară alte activități în beneficiul operatorului de transport.

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este susținută și de formularul de control în trafic ________ nr. xxxxxxx aflat la fila 39.

În consecință, cu toate că petenta a contestat prin prezenta plângere situația de fapt astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța a considerat că nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens, care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța a apreciat că petenta _________________________________ SA se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.

În speță, instanța reține că pentru fapta contravențională prevăzută de art. 8 pct.31 din OG 37/2007 în art. 9 alin.1 lit. c) din același act normativ este stabilită sancțiunea amenzii, cu limite între 4.000 și 8.000 RON. Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 4000 RON), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 8 pc.31 din OG 37/2007 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petenta este o societate comercială ce ar trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, în special prin raportare la faptul că asigură transport de persoane, instanța a considerat că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.

Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentei, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 8000 de lei, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a considerat că plângerea formulată de petenta _________________________________ SA este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o prin sentința civilă nr3410/07.05.2014 și a menținut procesul verbal de constatare a contravenției.

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs petenta _________________________________ SA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Subsecvent prezentării situației de fapt, recurentul apreciază că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății. Astfel, dacă potrivit foii de liber, șoferul P_____ Vergică a efectuat alte activități, înseamnă că nu a efectuat activitatea de transport rutier, întrucât nu a efectuat deplasări cu autobuzul care a fost la repart, prin urmare Regulamentul CE 561/2006 nu se aplică, potrivit art.2 alin.1 din același regulament.

A arătat, in esenta, recurentul faptul că, practic, șoferul a beneficiat de timp liber, deoarece el nu putea efectua alte sarcini de serviciu, însă în caz contrar el ar fi trebuit trecut ca și absent nemotivat de la locul de muncă.

În subsidiar, partea solicită înlocuirea amenzii cu cea a avertismentului, ținând cont de gravitatea redusă a faptei.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile OG nr 2/2001 și ale Codului proc.civ.05.11

La data de 22.10.2014, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Reluând susținerile din întâmpinarea depusă la fondul cauzei, intimatul arată că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit, cu respectarea normelor legale imperative stabilite de OG nr2/2001.

Partea mai învederează și faptul că recursul este o cale extraordinară de atac, iar conform art.304 modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate prevăzute expres de lege, însă recurenta nu a dovedit care ar fi motivele de nelegalitate și nu și-a fundamentat în drept cererea de recurs pe nici unul dintre motivele prevăzute de legiuitor.

Totodată, intimatul subliniază că recurenta nu a administrat probe care să infirme situația de fapt reținută prin procesul-verbal de constatare a contravenției, respectiv nu a dovedit că la momentul efectuării controlului a pus la dispoziția organelor de control diagrame tahograf sau alte documente justificative pentru activitatea șoferului în ultimele 28 de zile.

Partea mai subliniază și faptul că documentele justificative trebuiau prezentate la data efectuării efective a controlului, și nu ulterior, cum s-a întâmplat în speță.

În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, intimatul , reținând că petenta recurentă este o societate comercială având ca obiect de activitate transport persoane; consideră că scopul educativ, dar și preventiv al sancțiunii poate fi atins numai prin aplicarea amenzii, cu atât mai mult cu cât fapta este clasificată prin Regulamentul CE 561/2006 în categoria încălcărilor foarte grave.

Întâmpinarea a fost motivată pe dispozițiileOG nr 2/2001, OG 37/2007 și ale art.299-316 Cod proc.civ.

Analizand sentința civilă recurata, in raport de motivele invocate, tribunalul retine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de către agentul constatator al intimatei I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, constatându-se că în data de 09.05.2012, ora 06.40, pe DN 6, km 15 în localitatea B___, județul Ilfov, a fost oprit și controlat autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXX, aparținând societății _________________________________ SA, condus de către conducătorul auto P_____ VERGICA, care efectua transport rutier public de persoane, fără a deține la bord și fără a putea prezenta numărul necesar de înregistrări tahografice pentru 28 de zile anterioare datei controlului, constatându-se că din formularul pentru atestarea activităților nu rezultă odihna zilnică de minim 9 ore al conducătorului auto, faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ. Cu această ocazie a s-a întocmit formularul de control în trafic ________ nr. xxxxxxx, semnat și înmânat conducătorului auto.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, constituie contravenție neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, iar potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei aplicabilă întreprinderii sau operatorului de transport rutier, pentru faptele prevăzute la alin. 1 pct. 1-11, 31 și 32.

Referitor la primul motiv de recurs prin care recurenta petenta sustine ca instanta de fond ar fi facut o gresita interpretare a actului juridic dedus judecatii, tribunalul il considera neintemeiat.

Astfel, sub aspectul temeiniciei tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Potrivit art. 26 alin. 7 lit. a) din Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului și Consiliului UE de modificare a Regulamentului nr. 3820/85 al Consiliului, instanța reține că în situația în care conducătorul auto conduce un autovehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control, foile de înregistrare din săptămâna în curs și pe cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente, precum și orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, iar după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute se referă la ziua în curs și la perioada precedentă de 28 zile. De asemenea, instanța amintește că potrivit dispozițiilor art. 15 pct. 7 lit. c) din același act normativ, inspectorii autorizați pot verifica respectarea acestui Regulament prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cardul conducătorului auto, sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor.

Față de aceste texte normative, instanța apreciază că petenta avea, așadar, obligația de a prezenta diagramele din ziua în curs și pe cele din cele 28 de zile precedente. Totodată, instanța consideră că petentei îi incumbă dovada de a prezenta documente justificative pentru perioada anterioară controlului, pentru care conducătorul autovehiculului nu a putut prezenta diagrame tahografice.

Tribunalul constată ca asa cum rezulta din procesul verbal contestat conducatorul autovehiculului nu a putut prezenta in trafic numarul necesar de diagrame tahograf sau inregistrari efectuate cu aparatul tahograf, sau orice alt document justificativ al activității sale pentru perioada anterioara de 28 de zile.

Formularul de control in trafic din data de 09.05.2012, fiind semnat de către conducatorul auto se prezuma ca cele mentionate in procesul verbal sunt reale.

Tribunalul constată ca depunerea la dosar de catre recurenta contravenienta a unor documente, neprezentate la control, nu are relevanță juridica intrucat elementul constitutiv al contraventiei sub aspectul laturii obiective se realizeaza la momentul controlului in trafic atunci cand nu sunt prezentate documentele prevazute de lege.

În consecință recurenta petenta a savarsit contraventia retinuta in procesul verbal contestat.

Sunt nefondate si motivele de recurs prin care se solicita inlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

În speță, tribunalul reține că pentru fapta contravențională prevăzută de art. 8 pct.31 din OG 37/2007 în art. 9 alin.1 lit. c) din același act normativ este stabilită sancțiunea amenzii, cu limite între 4.000 și 8.000 RON. Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 4000 RON), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 8 pc.31 din OG 37/2007 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora. De asemenea, în raport de imposibilitatea de verificare a respectării perioadelor de condus, a perioadelor de pauză, instanța constată că fapta este în măsură a prezenta un grad de pericol social semnificativ, aducând atingere și siguranței pe drumurile publice și drepturilor fundamentale garantate angajaților firmelor de transport. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite. Dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Prin respectarea obligațiilor de prezentare a diagramelor, societățile de transport asigură respectarea perioadei obligatorii de repaus zilnic și săptămânal.

Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul art.312 C.proc.civ tribunalul respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta _________________________________ SA împotriva sentinței civile nr. 3410/07.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronunțată în ședința publică azi, 19 Ianuarie 2015.

Președinte, A___ M______ C______	Judecător, G_______ N_______	Judecător, E______ V______
	Grefier, A__ M____ O________

Tehno. A.O./2 ex

Red NG 09.02.2015

Jud. fond. D________ E____