Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 812/2014

Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ M_____ G_______

Judecător G_______ P____

Grefier C_______ N____

Pe rol soluționarea apelului declarat de petentul N______ C______ C_________, domiciliat în C______, ___________________, ___________.2, ______________________, împotriva sentinței civilă nr. 2285 din 20.02.2014, pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata - Poliția Locală a M___________ C______ împotriva procesului – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 07 06 2013.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2285 din 20.02.2014, pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul N______ C______ C_________, în contradictoriu cu intimata - Poliția Locală a M___________ C______ împotriva procesului – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 07 06 2013.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a .reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. . xxxxxxx/ 07 06 2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei deoarece, s-a reținut în sarcina sa, că în data de 07 06 2013 orele 8,00 pe ________________________ voluntar autoturismului marca Audi cu nr de înmatriculare XXXXXXXXX a mai puțin de 25 m de trecerea de pietoni de la intersecția cu _________________ zona marcajului continuu.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a constatat că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.

Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

Examinând procesul-verbal contestat, instanța de fond a constatat că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.

Petentul a invocat nulitatea procesului verbal deoarece i-a fost încălcat dreptul de a formula obiecțiuni.

Conform art. 16, alin. 7 din OG nr.2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare si de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contravenției, și în consecință pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedească nu numai ca agentul constatator si-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștința dreptul de a face obiecțiuni, ci si ca aceasta încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, în condițiile art. 175, alin.1 Cod procedură civilă. Or, petentul nu a dovedit nicio vătămare în acest sens, cu atât mai mult cu cât acesta are posibilitatea de a invoca eventualele obiecțiuni legate de fapta contravențională în fața instanței de judecată, în cuprinsul plângerii contravenționale.

Astfel, instanța va respinge apărarea petentului privind încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 17 din OG nr. 2/2001, privind dreptul contravenientului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține pe de o parte că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Petentul a învederat in plângere că nu el este cel care a săvârșit contravenția ci fratele său, N______ C______, iar pentru dovedirea acestei susțineri a propus și instanța a încuviințat și administrat proba testimonială chiar cu depoziția martorului N______ C______.

În depoziția sa, martorul a arătat că, la începutul lunii iunie, a împrumutat pentru câteva zile mașina petentului pe care a restituit-o acestuia chiar la data încheierii procesului verbal, parcând-o, intre alte mașini pe ___________________-30 m de trecerea de pietoni.

Din planșele foto depuse la dosar(filele 13-14), instanța reține că în data de 07 06 2013 orele 7,58 autoturismului marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX era staționat în fața locului de parcare și nu in parcare, printre alte mașini, la o distanță mică de trecerea de pietoni de la intersecția cu ________________________ petentul.

Instanța de fond a constatat că declarația martorului nu se coroborează cu planșele foto efectuate la locul și momentul săvârșirii contravenției deoarece din acestea se observă că autoturismul era la o distanță mai mică decât cea de 20-30 m de trecerea de pietoni și nu era parcată printre alte mașini ci in fața acestora.

În ceea ce privește depoziția martorului asistent, instanța rde fond a reținut că acesta este angajat la R__ și , in această calitate, semnează zeci de procese verbale ca martor asistent, atunci când ridică autoturismele, martorul arătând că nu își mai amintește împrejurările in care a semnat procesul verbal.

Prin urmare, având in vedere cele reținute cu privire la declarația martorului, ținând seama și de faptul că martorul este fratele petentului, deci subiectiv, instanța de fond a apreciat că, prin probele administrate, nu s-a făcut dovada că autoturismul a fost parcat de o altă persoană decât petentul și nici dovada existenței unei alte stări de fapt decât cea reținută in cuprinsul procesului verbal de contravenție.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel de către N______ C______ – C_________ care a criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală. Apelantul apreciază faptul că instanța de fond a făcut o analiză incorectă a motivelor de nulitate invocate, în sensul că s-a stabilit că procesul verbal de contravenție contestat nu cuprinde cauze de nulitate absolută. Arată că instanța de fond nu putea să stabilească dacă persoana care parcase era apelantul sau altă persoană și că trebuia să constate că nu există niciun fel de dovadă depusă de intimată prin care să se dovedească faptul că a parcat autoturismul. În privința declarației martorului propus, care a fost respinsă având în vedere gradul de rudenie cu apelantul, arată că în mod greșit instanța de fond a înlăturat-o, fără temei, având în vedere că intimata nu s-a opus administrării acesteia. Precizează că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO. Solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei alte sentințe prin care să-i admită plângerea, să anuleze procesul verbal contestat, cu consecința anulării măsurilor subsecvente de aplicare a amenzii contravenționale.

Intimata nu a înțeles să formuleze întâmpinare în cauză.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelul este nefondat, sentinta instantei de fond fiind legala si temeinica:

Tribunalul apreciaza ca instanta de fond a constatat in mod corect legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie

Motivele invocate de apelant sunt nefondate.

Examinând procesul-verbal contestat, instanța de fond a constatat că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.

Petentul a invocat nulitatea procesului verbal deoarece i-a fost încălcat dreptul de a formula obiecțiuni.

Conform art. 16 alin. 7 din OG nr.2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare si de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contravenției, și în consecință pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedească nu numai ca agentul constatator si-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștința dreptul de a face obiecțiuni, ci si ca aceasta încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, în condițiile art. 175, alin.1 Cod procedură civilă. Or, petentul nu a dovedit nicio vătămare în acest sens, cu atât mai mult cu cât acesta are posibilitatea de a invoca eventualele obiecțiuni legate de fapta contravențională în fața instanței de judecată, în cuprinsul plângerii contravenționale.

Astfel, instanța de fond in mod corect a respins apărarea petentului privind încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 17 din OG nr. 2/2001, privind dreptul contravenientului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul constata ca din probele administrate in cauza de intimat respectiv plansele foto , rezulta ca cele consemnate in procesul verbal de contraventie corespund realitatii.

In mod corect instanta de fond a apreciat ca declaratia martorului propus de petent este subiectiva , avand in vedere nu numai aspectul ca acesta este fratele sau dar mai ales aspectul ca declaratia martorului se contrazice cu plansele foto depuse de intimat in probatiune.

Astfel , martorul a arătat că, la începutul lunii iunie, a împrumutat pentru câteva zile mașina petentului pe care a restituit-o acestuia chiar la data încheierii procesului verbal, parcând-o, intre alte mașini pe ___________________-30 m de trecerea de pietoni.

Din planșele foto depuse la dosar(filele 13-14) dosar fond , Tribunalul reține că în data de 07 06 2013 orele 7,58 autoturismului marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX era staționat în fața locului de parcare și nu in parcare, printre alte mașini, la o distanță mică de trecerea de pietoni de la intersecția cu ________________________ petentul.

Astfel ca in mod corect instanța de fond a constatat că declarația martorului nu se coroborează cu planșele foto efectuate la locul și momentul săvârșirii contravenției deoarece din acestea se observă că autoturismul era la o distanță mai mică decât cea de 20-30 m de trecerea de pietoni și nu era parcată printre alte mașini ci in fața acestora.

Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 480 NCPC instanta va respinge apelul declarat de apelant

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de petentul N______ C______ C_________, domiciliat în C______, ___________________, ___________________, ________________, împotriva sentinței civilă nr. 2285 din 20.02.2014, pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata- Poliția Locală a M___________ C______ împotriva procesului – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 07 06 2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2014.

Președinte, C_______ M_____ G_______		Judecător, G_______ P____
	Grefier, C_______ N____

Red. GP/

Tehnored. 4 ex/CN

C.N. 11.Decembrie 2014