Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ

Sentința civilă nr. 2080

Ședința publică de la 02.04.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D______ D____ S_____

GREFIER: A_________ N_____

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D________ M____ și pe intimata D.G.P.M.B. - B______ RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile au avut loc la data de 26.03.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.04.2014 când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.04.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXX petentul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr xxxxxxx/08.04.2013, anularea măsurii amenzii aplicate, anularea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a mai conduce și a punctelor de penalizare aplicate.

În motivarea cererii, petentul arată că la data de 08.04.2013, în jurul orelor 14.30 conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX și se deplasa pe ________________________________ B________. La intersecția cu _______________________ oprit de agentul de poliție I_____ A________ care i-a comunicat faptul că nu a acordat prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversare, precum și faptul că filmată fusese o Dacie SOLENZA, petentul conducând un autoturism marca Dacia N___. Petentul arată că i-a comunicat agentului că nu poate întocmi proces-verbal de contravenție, având în vedere că nu este persoana care a observat săvârșirea contravenției.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, și înregistrarea video.

La dosarul cauzei petentul a depus în dovedire: copia procesului-verbal contestat și copie carte de identitate.

Intimata a formulat întâmpinare prin care arată că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară. Solicită respingerea ca neîntemeiată a plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție.

La solicitarea instanței s-au depus relații de la intimată, respectiv înregistrarea video.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înregistrarea video și proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 08.04.2013, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx (f. 3), prin care petentul a fost sancționat cu 4 puncte-amendă, însumând 300 lei, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002 priv. circulația pe drumurile publice, republicată, și i s-a suspendat dreptul de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135 lit. h) din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002, pentru faptul că, în aceeași zi, orele 14:30, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe ____________________________________ A_________ către Calea Rahova, iar la trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu nr. 115 nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public, prin loc semnalizat și marcat corespunzător, pietonii aflându-se pe sensul său de deplasare. Petentul a semnat procesul-verbal și a formulat obiecțiuni – „nu recunosc săvârșirea contravenției – nu mi s-a arătat filmarea”.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că plângerea contravențională formulată de către petent este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Chiar dacă OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Această prezumție legală este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (OUG nr. 125/2002 priv. circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) iar sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, „caracter penal”.

În consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite prin art. 6 din Convenție, însă printre acestea nu se găsește și obligația statului de a aplica sancțiuni contravenționale doar prin intermediul instanței, ci numai de a asigura accesul persoanei sancționate la un tribunal independent și imparțial care să se pronunțe în condițiile unui proces echitabil asupra „acuzației” (a se vedea cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Fiind vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, pentru care nu se pot produce probe în susținerea acuzației, și pentru care legea nu impune constatarea prin mijloace tehnice omologate, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Deși petentul a susținut că agentul constatator care a observat săvârșirea presupusei contravenții nu este același care i-a întocmit procesul-verbal de contravenție, instanța reține că intimata nu a confirmat acest aspect, iar petentul nu a făcut dovada alegației sale, astfel cum i-a revenit sarcina probei, potrivit art. 10 alin. 1 C.pr.civ.

Totuși, în cazul de față a existat și o înregistrare efectuată de către intimată și atașată la dosarul cauzei, din care rezultă că un autoturism alb, marca Dacia N___ și nu Dacie SOLENZA, cum a afirmat petentul (instanța apreciind că este vorba de un autoturism marca Dacia N___ după forma autovehiculului și a farurilor acestuia din spate) nu a acordat prioritate de trecere unei persoane angajate în traversarea străzii, pe sensul său de mers. Același aspect reiese și din planșele foto de la dosar – f. 13-16.

Deși nici în planșele foto și nici în înregistrarea video nu se observă în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, instanța arată că, pentru acest tip de contravenție, intimata nu are sarcina de a o proba prin înregistrare video, fiind suficientă simpla constatare personală a agentului de poliție.

Având în vedere aceste principii, instanța reține că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, astfel cum i-a revenit sarcina potrivit art. 129 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă rap. la art. 1169 vechiul Cod civil și art. 230 pct. a) din Legea de punere în aplicare a Codului civil.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Rezumând cele prezentate anterior, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, astfel că, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea privind pe petentul D________ M____, domiciliat în sector 1, București, _____________________. 20, ___________ intimata D.G.P.M.B. - B______ RUTIERĂ, cu sediul în sector 3, București, _______________________. 9-15.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.04.2014

PREȘEDINTE, GREFIER,

D______ D____ S_____ A_________ N_____