R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 51

Ședința publică din data 15 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

P_________: G______ M_____

JUDECATOR: B______ A______ M________

GREFIER : C_______ E____ M_______

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelantul – petent C______ N______, cu domiciliul în ______________________________ P______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul I__ P______, cu sediul în Ploiesti, V_____ L___, nr. 60, județul P______.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile și martorul F_______ A_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța constată că proba testimonială nu poate fi administrată și față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare pe cererea de apel.

TRIBUNALUL

Prin plângerea formulată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 11.06.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul C______ N______ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/30.05.2013, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.

A arătat că motivarea în fapt și în drept a plângerii o va depune la dosar în termen legal, iar în dovedirea cererii, înțelege să se folosească de audierea unui martor, pe care urmează să-l indice în motivele plângerii.

A depus la dosar, în copie certificată, procesul-verbal contestat, dovada comunicării acestuia și dovada ________ nr. xxxxxxx/30.05.2013 (filele 6-7).

Prin rezoluția din data de 18.03.2014, instanța a pus în vedere petentului, conform art. 200 alin. 2 C.pr.civ., să indice motivele de fapt și de drept ale cererii, probele de care înțelege să se folosească, iar în cazul în care solicită proba testimonială, să indice numele, prenumele și domiciliul martorului.

La data de 31.03.2014, petentul a depus la dosar motivarea în fapt a plângerii contravenționale, a indicat motivele de drept ale cererii și mijoacele de probă de care înțelege să se folosească, inclusiv numele, prenumele și domiciliul martorului.

În motivarea în fapt a cererii a arătat că solicită anularea procesului-verbal contestat, exonerarea de la plata amenzii, restituirea permisului de conducere, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.

A menționat că este șofer de taxi și fiind în timpul serviciului, la data de 15.05.2013, a traversat ________________________________, unde la semaforul colț cu ________________ a așteptat culoarea verde a semaforului pentru a putea vira la dreapta pe ________________.

A susținut că fapta reținută în sarcina sa nu este reală pentru că nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului, ci pe culoarea verde, iar imediat după autoturismul condus de petent, a mai trecut un autoturism, pe al cărui șofer înțelege să-l propună ca martor.

Ambele autoturisme, imediat ce au pătruns pe ________________ au oprit și au așteptat pietonii care erau angajați în traversare la trecerea de pietoni de pe __________________________________> A menționat că după traversarea trecerii de pietoni, petentul a fost singurul care a fost oprit de poliție, iar agentul i-a adus la cunoștință că ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului electric și nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii.

Petentul a mai învederat că a formulat obiecțiuni în cuprinsul procesului-verbal, prin care a arătat că nu este vinovat de faptele reținute în sarcina sa, refuzând totodată semnarea actului sancționator.

În drept a invocat disp. art. 31 din O.G. nr. 2/2001.

A solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul F_______ A_____, domiciliat în Ploiești, _____________________. 3A, ______________________.

Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

A arătat că la data de 30.05.2013, petentul a fost sancționat contravențional conform O.U.G. nr. 195/2002, pentru aceea că a condus auto cu nr. XXXXXXXXX, pe __________________________ Centru și la intersecția cu ________________ nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric, virând la dreapta.

A învederat că abaterea contravențională a fost constatată în mod direct de către polițist în condițiile art. 109, alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, astfel încât procesul-verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.

A solicitat ca instanța să analizeze cu foarte mare atenție eventualele depoziții ale martorilor pe care petentul îi va propune, prin prisma subiectivismului de care pot da dovadă aceștia, iar în situația în care sunt incidente prevederile art. 315 alin. 1 pct. 1-3 din C.pr.civ., înțelege să ne opună acestor solicitări.

A solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a anexat raportul agentului constatator și cazierul auto al petentului (filele 15-16).

În drept a invocat disp. art. 205 și urm. C.pr.civ.

Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși i s-au comunicat întâmpinarea și înscrisurile anexate acesteia.

Instanța a admis pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul F_______ A_____, a cărei declarație este atașată la filele 24-25 dosar, iar pentru intimat a admis proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. xxxxx din data de 04.12.2014, Judecătoria Ploiești a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție ca nefondată, pentru următoarele considerente:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/30.05.2013 (fila 6), s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 30.05.2013, ora 09,38, petentul a condus auto cu nr. XXXXXXXXX, pe ________________________ direcția Sud către Centru și la intersecția semaforizată cu ________________ virează la dreapta pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune.

Pentru fapta săvârșită, petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 300 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În drept, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal și va hotărî asupra sancțiunii.

În conformitate cu disp. art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2002 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „Semnalul de culoare roșie interzice trecerea.”

În conformitate cu disp. art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”.

Analizând procesul-verbal sus-menționat sub aspectul legalității, instanța apreciază că au fost respectate condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sub sancțiunea nulității absolute.

Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța urmează a o examina din prisma jurisprudenței europene în aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curte (cauza Lauko vs. Slovacia), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001 poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 paragraful 1, în latura sa penală.

Astfel, Curtea a subliniat în repetate rânduri (cauza Ziliberberg vs. Republica M______) faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art. 6 paragraful 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală, este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.

În speță, sancțiunile aplicate petentului constau în amendă contravențională de 300 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, scopul sancțiunii fiind atât unul de constrângere cât și de prevenire a săvârșirii de noi fapte.

Această sancțiune nu privește și nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a art. 6 paragraful 1 CEDO, în latura sa penală, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.

Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție. Această prezumție nu este însă absolută.

Pentru stabilirea împrejurărilor săvârșirii faptelor sunt necesare dovezi convingătoare (cauza Telfner contra Austriei), instanța trebuind să-și formeze opinia numai în baza probelor administrate în timpul procesului.

În cauză, procesul-verbal a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, astfel încât petentului îi revine sarcina de a răsturna prezumția, propunând și administrând probe în sprijinirea afirmațiilor sale.

Petentul nu a dovedit existența unei situații de fapt diferite de cea constatată prin procesul-verbal menționat.

Susținerile petentului în sensul că ar fi virat la dreapta spre ________________ pe culoarea verde a semaforului electric sunt neîntemeiate, nefiind dovedite de nicio probă administrată în cauză.

Instanța va înlătura declarația martorului propus de petent, F_______ A_____ (filele 24-25), deoarece nu este plauzibil ca mașina în care se afla martorul să fi circulat în spatele autovehiculului condus de petent, iar martorul să fi oprit mașina după a doua trecere de pietoni de pe ________________, atunci când petentul a fost oprit de agentul constatator pentru că s-ar fi gândit că petentul va fi amendat de polițist întrucât ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului, întrucât nu există niciun motiv obiectiv pentru a proceda în acest mod.

Astfel, din moment ce se susține că petentul a trecut pe culoarea verde a semaforului electric și a așteptat la prima trecere de pietoni de pe ________________ pentru a traversa pietonii, nu este pauzibil ca martorul să se fi gândit că petentul va fi amendat pentru că ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului electric, mai ales că se menționează că nu a săvârșit vreo contravenție, iar petentul ar fi putut fi oprit pentru un control de rutină, nu pentru că ar fi săvârșit vreo faptă contravențională.

De asemenea, este și mai puțin plauzibil ca martorul să fi oprit mașina după a doua trecere de pietoni de pe ________________ și să fi așteptat ca agentul constatator să încheie procesul-verbal de constatare a contravenției petentului, iar după plecarea petentului, martorul să-i facă semn acestuia să oprească și să-i spună că îl poate propune ca martor în instanță dacă va formula plângere contravențională.

De asemenea, față de toate aceste considerente, instanța apreciază că principiul proporționalității și caracterul echitabil al procedurii de verificare a temeiniciei procesului-verbal de contravenție impun în această situație să se acorde prioritate constatărilor personale ale agentului constatator, situației de fapt reținute în procesul-verbal, față de simplele afirmații ale petentului, nesusținute de nicio probă concretă.

Față de importanța scopului urmărit de autoritățile statului și anume siguranța circulației rutiere, instanța apreciază că a fost respectat caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, câtă vreme s-a oferit posibilitatea petentului de a administra probe împotriva mențiunilor procesului-verbal de contravenție, fără ca acesta să poată dovedi existența unei situații de fapt diferite.

De altfel, în caz contrar, s-ar impune autorităților statului o sarcină excesivă, de natură a conduce la imposibilitatea constatării și reprimării faptelor ce prezintă pericol social, cât timp pentru înlăturarea mențiunilor unui proces-verbal de contravenție, ar fi suficient ca petentul să avanseze o altă ipoteză a situației de fapt, fără a prezenta nicio probă în sprijinul susținerilor sale.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Față de dispozițiile legale menționate, instanța reține că pentru fapta reținută în sarcina petentului, sancțiunea contravențională a fost aplicată la nivelul minim prevăzut de lege, respectiv la suma de 300 lei, ceea ce corespunde gradului de pericol social concret al contravenției, care ar fi putut avea consecințe deosebite asupra siguranței traficului rutier și a participanților la trafic.

De asemenea, instanța apreciază că nu se impune nici înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, deoarece petentul nu a indicat vreun motiv care să justifice aplicarea acestei sancțiuni, iar prin aplicarea amenzii, instanța apreciază că s-a avut în vedere respectarea dispozițiilor legale și a regulilor de circulație pe drumurile publice, iar potrivit fișei de cazier auto aflată la fila 16 din dosar, petentul a mai fost anterior sancționat, în mod repetat, pentru încălcarea dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice, astfel încât este necesară aplicarea unei sancțiuni de natură să corecteze atitudinea acestuia.

Mai mult, înlocuirea amenzii cu avertisment nu corespunde circumstanțelor personale ale petentului, iar lipsa unei urmări concrete a faptei nu ar putea fi reținută ca argument pentru aplicarea avertismentului.

Ca urmare a menținerii sancțiunii principale a amenzii, urmează a fi menținută și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond nu a luat în considerare declarația martorului audiat, care a arătat că două autoturisme au oprit la trecerea de pietoni de pe __________________, însă a fost sancționat doar unul dintre șoferi.

Instanța de fond nu a luat în considerare obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și nici faptul că a refuzat semnarea procesului verbal.

Apelantul a solicitat completarea probatoriului cu proba cu înscrisuri și proba testimonială.

A mai solicitat apelantul – petent și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și restituirea permisului de conducere.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică întrucât petentul a fost sancționat pentru nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului electric.

Proba testimonială nu a putut fi administrată de instanță întrucât martorul F_______ A_____ nu s-a prezentat la termenul de judecată din 15.01.2016.

Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul în temeiul disp. art. 480 Ncpc, va respinge apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Avand in vedere ca fapta a fost constatata de catre insasi persoana care a incheiat procesul-verbal de contraventie dedus judecatii, reiese ca sub aspect probatoriu procesul-verbal contestat constituie prin el insusi mijloc de proba.

Retine tribunalul ca jurisprudenta CEDO nu exclude de plano caracterul „penal” al procedurii contraventionale, dar subsumeaza aceasta imprejurare circumstantelor cauzei si in special cerintei existentei unei proportionalitati intre scopul urmarit prin instituirea prezumtiei de legalitate si temeinicie a procesului-verbal si posibilitatea rezervata contravenientului de a administra mijloace de proba suficiente pentru a dovedi contrariul celor retinute de catre agentul constatator. Asadar, atunci cand partea are posibilitatea obiectiva de a dovedi o alta situatie de fapt decat cea constatata de catre agent, atunci aceasta are posibilitatea de a se adresa justitiei si de a inlatura deci valoarea probanta a procesului-verbal.

D____ urmare, procesul-verbal de contraventie constituie prin el insusi dovada ca fapta exista si ca a fost savarsita de cel mentionat in cuprinsul sau, iar numai atunci cand contravenientul nu are la dispozitie in mod obiectiv mijloace de proba care sa inlature continutul procesului-verbal se impune a se constata ca, chiar de ar fi legal si temeinic incheiat, acest proces-verbal trebuie completat si cu alte probe.

In cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană Drepturilor Omului a constatat ca , ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Prin urmare, Curtea a constatat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.

Instanța de fond a audiat martorul propus de petent, iar instanța de apel a dispus completarea probelor cu reaudierea acestuia, însă martorul legal citat nu s-a prezentat.

În acest context, apelantul nu s-a aflat într-o situație dezavantajoasă față de autoritatea care a întocmit procesul verbal. Astfel, contrar sustinerii petentului, sarcina probei revine in continuare acestuia, iar nu agentului /organului constatator.

Depoziția martorului audiat la fond nu poate conduce la anularea procesului verbal de contravenție deoarece așa cum a reținut instanța de fond nu este credibil ca martorul să aștepte întocmirea procesului verbal de contravenție, să facă semn de oprire petentului apelant și să-i propună acestuia să-l indice ca martor în instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul – petent C______ N______, cu domiciliul în ______________________________ P______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul I__ P______, cu sediul în Ploiesti, V_____ L___, nr. 60, județul P______, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE,

G______ M_____

JUDECĂTOR,

B______ A______ M________

GREFIER,

C_______ E____ M_______

RED. BAM / TEHNORED.CEM

2EX/ 26.01.2016

d.f. XXXXXXXXXXXXXX - Jud. Ploiești

j.f. – M_____ A____