Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1301 A

Ședința publică de la 27 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A____ D_________

Judecător E______ V______

Grefier O______ S____

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta _____________ împotriva sentinței civile nr. 5505/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ G______ AL POLIȚIEI ROMÂNE - BPA 2, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:

- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual apel;

Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr.5505/17.09.2014 constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5505/ 17.09.2015 Judecătoria B_____ a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta _____________ și a menținut procesul verbal contestat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.10.2013 contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1680 de lei, pentru faptul că, în data de 28.10.2013, numitul Duagi Seref a condus ansamblul de vehicule cu nr.XXXXXXX și semiremorca, cu nr.XXXXXXX, pe Autostrada Soarelui, din direcția București către C________ și s-a constata că semiremorca XXXXXXX avea inspecția tehnică expirată din 28.12.2011, contravenție prevăzută de art. 10 din OUG nr.195/2002 și sanctionată de art. 105 alin.1 pct.9 din O.U.G. nr. 195/2002, rep.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat nici un motiv de nulitate.

Conform art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001 „ Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.”

Din cuprinsul procesului verbal contestat instanța de fond a reținut că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de textul menționat.În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că nu s-a prevăzut în procesul verbal numele complet al acestuia, instanța constată că agentul a indicat atât numele acestuia „H_____”, cât și sediul social și nr. C__ al petentului persoană juridică. Prin urmare există date suficiente pentru identificarea contravenientului, motiv pentru care lipsa indicării numelui integral a petentului nu duce la anularea actului contestat.

Mai mult, nerespectarea acestor dispoziții este sancționată cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petentul fiind obligat să facă dovada vătămării, aspect ce reiese din faptul că legiuitorul a prevăzut expres cazurile de nulitate absolută la art. 17 din OG 2/2001. Or, instanța constată că petentul nu a făcut dovada niciunei vătămări, urmare a omisiunii agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei descrise în procesul-verbal, cu toate că sarcina probei îi incumba acestuia, conform art.249 C.proc.civ.

În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că în mod greșit s-a aplicat amenda deținătorului autovehiculului, răspunzător pentru fapta săvârșită fiind conducătorul auto, instanța nu o poate reține întrucât obligația efectuării inspecției tehnice periodice aparține contravenientului persoană juridică, deținător legal al vehiculului, potrivit art. 10, art.105 din OUG nr.195/2002 rep. coroborat cu art.27 alin.2 lit. a din HG nr.1391/2006 și art.2 alin.2 din OG nr.81/2000.

Astfel, potrivit art. 10 din OUG nr.195/2002 rep. „(1) Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație.

(2) Constatarea defecțiunilor tehnice ale vehiculelor se face de către poliția rutieră, iar verificarea stării tehnice a vehiculelor aflate în trafic pe drumurile publice se face de către poliția rutieră, împreună cu instituțiile abilitate de lege.”

De asemenea, conform art. 105 din OUG nr.195/2002 rep. „ Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice: (…) 9. neîndeplinirea obligațiilor ce le revin, potrivit normelor legale, în legătură cu vehiculele și conducătorii acestora.”

Potrivit art.27 alin.2 lit.a din HG nr.1391/2006, persoanele juridice, deținătoare de vehicule au obligația de a verifica starea tehnică a vehiculelor, de a face mențiuni despre aceasta în foaia de parcusrs sau ordinul de serviciu și de a nu permite ieșirea în circulație a celor care nu îndeplinesc condițiile tehnice.

De asemenea, conform art.2 alin.2 din OG nr.81/2000, obligația efectuării inspecțiilor tehnice periodice, precum și a respectării periodicității acestora, în funcție de categoria de vehicul, aparține deținătorului legal al autovehiculului.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că nu a fost înlăturată prezumția de legalitate de temeinicie de care se bucură procesul verbal contestat, motiv pentru care îl va menține ca fiind legal și temeinic întocmit.

Pe de altă parte, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii hotărăște și asupra sancțiunii.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Din procesul verbal contestat rezultă că petentul a fost sancționat de către agentul constatator cu amendă contravențională în cuantum de 1680 lei, minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța de fond a apreciat că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii, având în vedere gravitatea faptei, întrucât vehiculul în cauză avea ITP-ul expirat de aproape 2 ani, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta _____________ prin care a solicitat admiterea apelului, respectiv modificarea in totalitate a sentintei apelate, in sensul admiterii plangerii contraventionale, urmand ca instanta de apel sa constate nelegalitatea actelor de control si mentiunilor inserate in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei cu privire la incalcarea dispozitiilor prevazute de art. 5 alin.18 din HG nr.69/2012 cu consecinta anularii procesului verbal mentionat, precum si anularea sanctiunii contraventionale stabilita in sarcina contravenientei. In subsidiar, a solicitat schimbarea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.

A apreciat ca fiind netemeinica si nelegala hotararea primei instante raportat la aspectul retinut si anume faptul ca a savarsit o contraventie, desi in speta raspunzator pentru incalcarea dispozitiilor legale este conducatorul auto. Una din conditiile esentiale pentru angajarea raspunderii contraventionale o constituie identitatea intre persoana faptuitorului si cea sanctionata contraventional, element ce lipseste in speta de fata, avand in vedere ca fapta a fost comisa de catre o persoana, iar sanctiunea a fost aplicata alteia, in mod nelegal, respectiv petentului. Vinovat de incalcarea dispozitilor art.35 si art.102 Cod rutier este conducatorul auto ce nu a verificat starea autovehiculului inante de conducerea lui pe drumurile publice si nu proprietarul autoturismului.

A învederat că prin plangere, a invocat incidenta dispozitiilor art.21 alin.3 din OG 2/2001 si art.5 din acelasi act normativ, privind gradul de pericol social al contraventiei, cu atat mai mult cu cat cuantumul amenzii este unul nejustificat de mare in raport de contraventia retinuta prin procesul-verbal contestat. In situatia in care instanta va aprecia ca fapta prezinta un caracter de contraventie, fata de imprejurarile concrete de fapt in care ea a fost savarsita, a solicitat sa se constate pericolul social redus al acesteia, urmand sa se dispună schimbarea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.

Mai arată că in cauza nu au fost respectate dispozitiile art.5 din O.G. 2/2001 potrivit caruia "sanctiunea stabilita trebuie sa fie in acord cu gradul de pericol social al faptei savarsite"

A mai învederat de asemenea, raportat la dispozitiile art.21 alin.(3) din acelasi act normativ, care stabileste ca sanctiunea aplicata trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinându-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, a considerat că, sanctiunea amenzii aplicate este mult prea mare fata de pericolul social al faptei contraventionale.

Mai arată că in raport de criteriile mai sus enuntate, organul constatator trebuia, cel mult, sa aplice sanctiunea avertismentului, conform dispozitiilor art. 7 alin. 2 si 3 din O.G. nr. 2/2001, și față de aceste dispozitii legale si având in vedere gradul de pericol social redus al contraventiei ce se retine in culpa sa, a solicitat să se constate pericolul social redus al faptelor savarsite, urmand sa dispuneti schimbarea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.

A mai precizat ca intampina dificultati financiare iar plata acestei sume către intimat ar conduce la un previzibil blocaj al societatii sale.

A solicitat ca în situatia in care instanta îi va retine vinovatia, să se facă aplicarea dispozitiilor art.7 raportat la art.5 din O.G. 2/2001 potrivit cu care "sanctiunea stabilita trebuie sa fie in acord cu gradul de pericol social al faptei săvârsite", iar instanta poate inlocui sanctiunea amenzii cu cea a avertismentului. In temeiul art 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii aplicate.Potrivit art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal. Sanctiunea juridica, inclusiv cea contraventionala nu reprezinta un scop in sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar

pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii.

A mai arătat că este contrar spiritului legii si intentiei legiuitorului sa se sustină ca numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului amenzii si ca instanta de judecata, in calitate de cenzor al activitatii agentului constatator nu ar avea aceasta posibilitate. Art 34 alin.I prevede clar posibilitatea instantei de a hotara asupra sanctiunii contraventionale aplicate, iar aceasta prerogativa nu se poate referi numai la alegerea intre categoriile de sanctiuni aplicabile, ci si la tot ceea ce presupune legalitatea sanctiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat intotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

A solicitat ca instanta sa reindividualizeze sanctiunea aplicata prin reducerea cuantumului acesteia la 90% din suma totala astfel incât achitarea ei sa nu puna in pericol desfasurarea activitatii curente a subscrisei.

In drept a invocat dispozițiile art. 466 si urm. C.proc.civ., și OG.2/2001.

La data de 30.01.2015 intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat

A arătat că în data de 28.10.2013, în timp ce executa serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier pe autostrada A2 București - C________, la km 20 pe sensul de deplasare București - C________, agentul de poliție Z____ C______ din cadrul LG.P.R. - Secția de Poliție Autostrăzi - Biroul de Poliție A2 că semiremorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX tractată de autoutilitara marca Mercedes cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, prezintă defecțiuni la sistemul de iluminare, prin aceea că luminile de semnalizare din partea din spate a autovehiculului nu erau funcționale Conducătorul auto a oprit la semnalul regulamentar al agentului de poliție, fiind identificat în persoana numitului Duagi Seref. La verificarea documentelor ansamblului de vehicule, agentul de poliție a constatat faptul că semiromerca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, aflată în deținere a legală a petentei, avea inspectia tehnică periodică expirată din data de 28.l2.2011, adică de aproape 2 ani. Având în vedere cele constatate, agentul de poliție a sancționat apelanta prin întocmirea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.10.2013, cu 21 de puncte amendă în valoare de 1680 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare. În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare, este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (1) pct. 9 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează persoana juridică cu amenda prevăzută în clasa a V -a de sancțiuni, în cazul neîndeplinirii obligațiilor ce le revin, potrivit normelor legale, în legătură cu vehiculele și conducătorii acestora. Din interpretarea textului de lege, mai sus menționat, reiese că legiuitorul a avut în vedere sancționarea oricărei persoane juridice care pune în circulație pe drumurile publice un autovehicul care nu a fost verificat din punct de vedere tehnic, reprezentând astfel un adevărat pericol pentru siguranța celorlalți participanți la traficul rutier.

Totodată, a precizat că potrivit art. 27 alin. (2) lit. a) din Hotărâre a Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare "Persoanele juridice detinătoare de vehicule au, pe lângă cele prevăzute la alin. (1), și următoarele obligatii: (. . .) să verifice starea tehnică a vehiculelor, să facă mentiuni despre aceasta in [oaia de parcurs sau ordinul de serviciu și să nu permită ieșirea in circulatie a celor care nu indeplinesc conditiile tehnice ". De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din G.G. nr. 81/2000 privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere inmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnică periodic, "Obligația efectuării inspecțiilor tehnice periodice, precum și a respectării periodicității acestora, în funcție de categoria de vehicul, revine deținătorului legal al autovehiculului".

Apelanta a fost sancționată conform prevederilor art. 105 alin. (1) pct. 9 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completări le ulterioare. Însuși legiuitorul consideră această faptă o încălcare foarte gravă a prevederilor legale în domeniu. Gravitatea faptei săvârșite de petentă este dată de clasa în care aceasta a fost Încadrată. Astfel art. 98 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, prevede: Clasele de sancțiuni sunt următoarele: a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II -a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III -a - de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV -a - de la 9 la 20 puncte-amendă; e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă. iar la alin. (5) se face mențiunea conform căreia "Contravențiile prevăzute la clasa a V - a de sancțiuni se aplică persoanelor juridice".

A solicitat ca instanța să constate că amenda aplicată de agent a fost una redusă în raport de perioada mare care trecuse de la expirarea termenului de valabilitate a inspecției tehnice periodice, respectiv de mai bine de doi ani. Procesul-verbal a fost completat în mod corect de agentul constatator, răspunderea contravențională aparținând persoanei juridice pentru fapta săvârșită de prepusul său, conform prevederilor legale.

Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulitătii absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator. În ceea ce privește modalitatea de consemnare a faptei, a învederat că aceasta este suficient descrisă, fiind suficiente date pentru înțelegerea și analizarea acuzației contravenționale ce i s-a adus petentei.

Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul

atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completări le ulterioare. Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.

A mai arătat că apelanta, deși a formulat plângere împotriva actului constatator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a administrat niciun mijloc de probă împotriva acestuia, din certificatul de înmatriculare al vehiculului se poate observa cu ușurință că la data opririi în trafic, autovehiculul avea expirat termenul de valabilitate a inspectiei tehnice periodice. Prin urmare, simpla negare a apelantei în sensul că faptele constatate nu corespund adevărului, nu este suficientă, negare de altfel ulterioară încheierii actului de sancționare, atât timp cât aceasta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Mai mult decât atât, consideră că nu se pot ridica împotriva agentului constatator dubii serioase de lipsă

de obiectivitate sau de comportament abuziv având în vedere că proba privind expirarea termenului de valabilitate a inspecției tehnice periodice se poate face prin simpla prezentare a certificatului de înmatriculare al autotractorului.

A mai solicitat ca instanță de judecată să aibă în vedere la aprecierea gravității faptei contravenționale săvârșite de către petentă în cuprinsul plângerii, pericolul pe care îl constituie conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul care nu a fost verificat din punct de vedere tehnic de aproape 2 ani și faptul că agentul constatator a constatat în mod direct fapta reținută prin procesul verbal contestat, iar acesta a avut posibilitatea de a aprecia gradul de pericol creat de către petentă prin fapta săvârșită, aplicându-i acesteia doar 21 de puncte amendă deși avea posibilitatea de a aplica până la 100 de puncte amendă pentru nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată a învederat că în cauză nu incidente motive de nulitate și având în vedere că petenta nu a produs probe de natură să înlăture vinovăția sa, iar fapta săvârșită nu are un grad de pericol social redus, acesta continuă să se bucure de forța probantă recunoscută de art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la solicitarea de a înlocui sancțiunea aplicată prin procesul - verbal contestat cu cea a avertismentului, solicită respingerea pentru următoarele motive:Fapta săvârșită de conducătorul auto reprezintă o contravenție prevăzută de art. 105 alin. (1) pct. 9 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V -a de sancțiuni iar perioada de timp în care semiremorca a circulat fără inspecția tehnică periodică efectuată este foarte mare, de aproximativ 2 ani. Mai mult decât atât, agentul constatator a dat dovadă de clemență, aplicând contravenientei minimul amenzii prevăzute de lege în cuantum de 21 de puncte amendă, respectiv 1680 de lei. A menționat că pe Autostrada București - C________ a fost înregistrat un număr mare de evenimente rutiere în care au fost implicate vehicule de transport, soldate cu urmări tragice.

Analizând sentința apelată raportat la motivele de apel invocate tribunalul reține următoarele:

Privitor la motivul vizând legalitatea procesului verbal de contraventie tribunalul retine ca, lipsa datelor mentionate de către contestator nu poate atrage nulitatea procesului verbal .Constată tribunalul că agentul constatator a procedat în mod corect la identificarea contravenientei prin trecerea denumirii, sediului și a codului unic de inregistrare .

Astfel, tribunalul apreciază ca in mod corect prima instanța a procedat la verificarea legalității si temeiniciei actului administrativ contestat, in temeiul dispozițiilor art. 34 si art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001, constatând ca nu sunt motive de nulitate ale actului contestat.

Cu privire la temeinicia procesului verbal , având în vedere că, în speța de față, prin probele administrate în cauză, apelanta petentă nu a dovedit o situație de fapt contrară celei reținută în procesul-verbal de contravenție, aceasta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a actului sancționator.

Văzând dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, tribunalul apreciază că faptele reținute în sarcina apelantei petent întrunesc elementele materiale necesare pentru a califica faptele drept contravenție, contestatorul manifestând o comportare pasivă , conștientă și voluntară în sensul de a încălca regulile de circulatie in privinta îndeplinirii obligațiilor privind inspectia tehnică periodică a autovehicului pus în circulatie pe drumurile publice.

Cu privire la individualizarea sancțiunii amenzii tribunalul apreciază ca aceasta a fost proporțională cu pericolul social al faptei si consecințele acesteia, fiind corect apreciate de către agentul constatator, in condițiile art. 5 alin. 5 cu raportare la art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, petentei fiindu-i aplicata amenda contravenționala orientata către minimul legal prevăzut de lege.

F___ de cele sus aratate, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta _____________ cu sediul ales în C________, ________________, _____________, ______________________ împotriva sentinței civile nr. 5505/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ G______ AL POLIȚIEI ROMÂNE - BPA 2, cu sediul în București, _________________.4-6, sector 5, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată in ședință publică, azi 27.04.2015.

Președinte, A____ D_________		Judecător, E______ V______
	Grefier, O______ S____

Concept tehnored.O.S. 20 Mai 2015

Red.jud. E.V/15.06.2015

Red.jud.fond. S_____ I____

Comunicat 2 ex.