ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1239/A/2015 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 21 septembrie 2015

PreședinteBocșan D______-judecător

M_____ I____-judecător

B___ A______ E____-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelanta CNADNR SA CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 142/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 142/2015 a Judecătoriei D___ s-a admis cerere de repunere în termenul de formulare a plângerii și repune petentul în termen.

S-a admis plângerea formulată de către petentul O_____ E___, în contradictoriu cu intimatul C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, și în consecință:

S-a anulat în parte procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012 în partea referitoare la tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro și exonerează petentul de la plata acestuia.

S-a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin același proces verbal și a fost exonerat petentul de la plata acesteia.

A fost obligat intimatul la plata către petent a sumei de 220 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

S-a menținut în rest procesul verbal ca temeinic și legal.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 21.12.2011, autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXX, proprietatea sa, a circulat pe DN 7 Săcămaș fără a deține rovinietă valabilă. Totodată în sarcina petentului s-a reținut și obligația de a achita cu titlu de tarif de despăgubire, suma de 28 euro.

Cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii se constată că aceasta este întemeiată și se impune față de soluția respingerii excepției tardivității formulării plângerii, petentul formulând plângerea contravențională în raport cu data la care a luat cunoștință despre procesul verbal, astfel cum i-a fost comunicat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

Cu privire la legalitatea actului, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, iar din punct de vedere al temeiniciei, se constată că potrivit dispozițiilor art. 8 al. 1 din O.G. nr. 15/2002 „Fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sanctioneaza cu amenda”

În sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului, intimata a depus la dosarul cauzei procesul verbal de constatare a contravenției și planșa foto cu înregistrarea autoturismului petentului, probe care, în lumina O.G. nr. 2/2001, pot face dovada situației de fapt și a încadrării în drept numai până la proba contrară, procesul verbal bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Instanța are, însă, obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În acest sens, contravenientului trebuie să i se asigure accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin posibilitatea recunoscută acestuia de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.

Din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșa foto (fila 23-24), rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX a circulat pe drumurile publice la data de 21.12.2011, fiind surprins de camera video amplasată pe DN7 Săcămaș, Jud. Hunedoara. Înregistrarea s-a efectuat cu aparatura de specialitate – camere foto cu ANPR (sistem de recunoaștere automată a numărului de înmatriculare) iar din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu s-a regăsit în baza de date în care sunt înregistrate toate rovinietele valide în ziua respectivă, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată taxa de utilizare a drumului.

În speță, petentul nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal în sensul deținerii rovinietei pentru autovehicul la momentul surprinderii în trafic, astfel că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată. Iar, apărarea legală de caracterul continuu al contravenției nu poate fi reținută întrucât la acel moment, contravenția nu era considerată ca fiind continuă de către legiuitor, modificările legislative în acest sens intervenind ulterior, prin Legea nr. 144/2012 din 23.07.2012.

Pentru săvârșirea acestei contravenții agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 250 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a O.G. nr. 15/2002 pentru această contravenție, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

Este adevărat că potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu a fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 8 al. 1 din O.G. nr. 15/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții.

În ce privește tariful de despăgubire pus în sarcina petentului, prin adoptarea noilor modificări legislative, s-a prevăzut în art. II din Legea 144/2012 că „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi (27 iulie 2012) se anulează”, text de lege ce se aplică în baza principiului nediscriminării.

Prin urmare, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, a anulat în parte procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012, respectiv în partea referitoare la tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro și a exonerat petentul de la plata acestuia, dar a menținut în rest procesul verbal ca temeinic și legal.

Însă, în privința executării sancțiunii amenzii contravenționale, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 14 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.”

Cum în speță comunicarea actului sancționator la data de 24.04.2012 (f. 22), a fost apreciată de instanță ca fiind neconformă exigențelor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, după cum rezultă din motivarea respingerii excepției tardivității plângerii, iar o altă comunicare nu a fost efectuată decât la data de 04.07.2014 de către organul fiscal, în speță a intervenit prescripția executării acestei amenzi contravenționale în cuantum de 250 lei.

Prin urmare, instanța a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin CESTRIN, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate, în sensul menținerii ca temeinic și legal a procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012 și în subsidiar în cazul în care se apreciază că sentința apelată este temeinică și legală, solicită respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

În motivarea apelului s-a arătat că, procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.

Procesul verbal fiind comunicat în intervalul de o lună, prevăzut de lege, astfel că nu se poate interveni prescripția executării sancțiunii cu amendă. Se poate observa că, au fost îndeplinite în termen legal toate procedurile. Astfel, acest proces-verbal a fost întocmit la data de 10.04.2012, ( în mai puțin de 6 luni de la data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 21.12.2011) și i-a fost comunicat petentului în data de 24.04.2012, în conformitate cu prevederile art.14 și 27 din OG.2/2001.

În drept, a invocat dispozițiile art.466 și urm. Cod de procedură civilă, OG.2/2001, OG.15/2002, Legea 455/2001.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Examinând apelul de față, în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins.

Astfel, prin procesul-verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/10.04.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 21.12.2011, autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXX, proprietatea sa, a circulat pe DN 7 Săcămaș fără a deține rovinietă valabilă. Totodată în sarcina petentului s-a reținut și obligația de a achita cu titlu de tarif de despăgubire, suma de 28 euro.

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța de fond a apreciat în mod corect că acesta întrunește cerințele prev. de art. 17 din OG 2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

De asemenea în mod just instanța de fond a constatat că procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012, nu a fost comunicat petentului, intimata apelantă nefăcând dovada legalei comunicări a procesului verbal de contravenție.

Astfel, potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii, în vigoare la data judecării cauzei, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Comunicarea prin afișare trebuie precedată de o comunicare prin poștă, cu aviz de primire, iar atunci când persoana sancționată contravențional, deși avizată, nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței ori a refuzat primirea corespondenței, autoritatea din cadrul căreia face parte agentul constatator trebuie să procedeze la comunicarea actului prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.

Prin urmare, constatând nelegala comunicare a procesului verbal contestat și reținând că de la întocmirea acestuia, s-au scurs mai mult de 30 de zile ( procesul verbal întocmit la data de 10.04.2012, fiind comunicat petentului la data de 04.07.2014 de către organul fiscal), în privința executării sancțiunii contravenționale, instanța de fond în mod just a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 14 din OG 2/2001, constatând că executarea sancțiunii contravenționale a amenzii stabilită prin procesul verbal _______ 11 nr. xxxxxxx, încheiat la data de 03.10.2011 s-a prescris.

În privința tarifelor de despăgubire solicitate de intimată, instanța a reținut în mod corect că acestea au fost eliminate prin abrogarea art. 8 alin. 3 din OG 15/2002și având în vedere că legiuitorul nu mai prevede în prezent obligativitatea achitării tarifului de despăgubire, făcând aplicarea legii contravenționale mai favorabile, a dispus exonerarea petentei de la plata tarifelor de despăgubire stabilite prin Procesul verbal _______ 11 nr. xxxxxxx, pronunțând astfel o sentință legală și temeinică.

Cu privire la cererea subsidiară formulată de intimata apelantă, prin care solicită respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, aceasta este neîntemeiată, întrucât instanța de fond, admițând plângerea și în temeiul art.453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatei, a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a făcut o justă aplicare a legii, astfel că, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul formulat de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- prin CESTRIN, se va respinge ca nefundat.

În apel nu s-au cerut cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin CESTRIN București, împotriva sentinței civile nr. 142/2015 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 21.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

B_____ D______ M_____ I____

GREFIER,

B___ A______-E____

Red.______________.

30.12.2015( judec.fond A__ E____ B_____)