Cod operator: xxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU M___

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 293/_____________________> Ședința publică de la 08 Iulie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE P____ Ș_____

Judecător C_______ F____ M______

Grefier A______ A______ F____

Pe rol fiind judecarea apelului în materia C_________ administrativ și fiscal formulat de către apelantul I____ B________, cu domiciliul procedural ales în Baia M___, ____________________, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 715 din data de 12.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – reclamant T______ A________, cu domiciliul în B___ N____, nr. 270, jud. Satu M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție HG69/2012.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care.

Președintele completului de judecată, verificând personal constată că procedura de citare este legal îndeplinită.

Totodată, se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc la data de 27.06.2014, dată la care susținerile părților au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrată din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi.

Când în urma deliberării.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 715/2014 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar cu nr. unic de mai sus, s-a admis in parte plangerea formulata de petentul T______ A________, în contradictoriu cu intimatul I____ B________ si s-a inlocuit sancțiunea contravențională în cuantum de 8000 lei aplicata petentului prin procesul verbal de contravenție ___________, numărul xxxxxx, încheiat la data de 30.06.2013 cu sancțiunea ,,avertisment”.

Prima instanta a motivat ca prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxx din data de 30.06.2013, petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 8000 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4, pct. 72 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 27.06.2013, DN 19A, Km 44, pe raza localității Satu M___, jud. Satu M___, în urma controlului în trafic efectuat de către I____ a fost depistat conducătorul auto T______ A________, care efectua transport rutier public de persoane prin curse regulate județene cu microbuzul cu nr. de circulație XXXXXXXXX, deținut și utilizat de operatorul de transport _______________, deplasându-se din direcția B___ N____ – G___ – Satu M___ și în momentul efectuării controlului, microbuzul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, transporta un număr de călători peste capacitatea prezentată în certificatul de clasificare __________ xxxxx, având categ. a III a, prevăzut cu un nr. de locuri pentru pasageri de 20 locuri pe scaune.

Prima instanța a constatat că au fost respectate prevederile art. 31 din OG 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora ,,împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.

Verificând, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prima instanța a reținut că acesta întrunește cerințele prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, cuprinzând numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din ordonanță.

In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia in considerare si din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătură decât prin anularea acelui act. ( I.C.C.J., S.U., decizia nr. XXII din 19 martie 2007, publicată în M.Of. nr. 833 din 05 decembrie 2007)

Prin urmare, din considerentele de mai sus, rezultă că susținerile petentului în sensul nelegalității procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neîntemeiate.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, iar în temeiul art. 249 C.pr.civ, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Martorul V_____ F_______ C_____ a arătat faptul că s-a aflat în autobuzul condus de către petent la momentul efectuării controlului, cât și faptul că nu erau ocupate toate locurile, neexistând persoane care călătoreau în picioare fără a ocupa un loc, susținere pe care prima instanța a apreciat-o ca fiind subiectivă și deci neconcludentă, urmând a fi înlăturată, dat fiind faptul că din conținutul planșelor foto depuse de către intimată reiese indubitabil faptul că existau persoane care nu ocupau locuri pe scaune în interiorul microbuzului.

Situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal contestat este confirmată de probatoriul administrat în fața instanței. Astfel, din conținutul planșelor foto aflate la filele 24 și 25 din dosar se poate observa cum în interiorul microbuzului condus de către petent au existat persoane care călătoreau fără a ocupa un loc pe scaune.

În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, prima instanța a apreciat că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe certe și lipsite de echivoc ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Petentul nu a invocat și cu atât mai puțin, dovedit existența unui motiv obiectiv pentru care agentul constatator nu ar fi putut observa ce se întâmplă în interiorul autoturismului și niciun motiv de subiectivitate pentru care acesta nu ar putea fi considerat imparțial.

Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prima instanța a constatat că acesta nu a dovedit, prin probe certe și lipsite de echivoc, netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 4 pct. 72 din HG nr. 69 din 2012 constituie contravenție, ,,nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare”

Prin urmare, din analiza textului legal citat mai sus rezultă că un element esențial în ceea ce privește comiterea faptei și în lipsa căruia nu se poate susține existența unei contravenții este condiția nerespectării de către conducătorul auto a obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare.

Având în vedere că, în speța de față, prin probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să dovedească faptul că nu a transportat un număr de călători peste capacitatea prezentată în certificatul de clasificare __________ xxxxx, având categ. a III a, prevăzut cu un nr. de locuri pentru pasageri de 20 locuri pe scaune, prima instanța a reținut că acesta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal starea de fapt reținută corespunzând celei reale.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, respectiv amenda în cuantum de 8000 lei, prima instanța a constatat, conform art. 21 alin 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că aceasta nu respectă cerințele de proporționalitate cu gradul de pericol social al faptei, impunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului, această sancțiune fiind totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra comportamentului pe care trebuie să îl aibă în calitate de conducător auto angajat al unei societăți comerciale care efectuează transport de persoane

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 21 din OG 2/2001 "sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."

Fără a contesta gradul de pericol social ridicat pe care îl reprezintă o astfel de faptă, având în vedere cuantumul ridicat al amenzii contravenționale aplicate, respectiv 8000 lei, cât și faptul că nu petentul nu a mai fost sancționat contravențional pentru astfel de fapte, prima instanța a apreciat că aceasta nu respectă cerințele de proporționalitate, iar scopul preventiv al normei încălcate poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROL IN TRANSPORTUL RUTIER, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată și a menținerii în totalitate a procesului verbal de contravenție contestat.

În motivare se arată ca legiuitorul, prin actul normativ, stabileste gravitatea faptei, ceea ce conduce la concluzia ca art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 nu este aplicabil in cauza. Mai mult, pentru aplicarea sanctiunii, legiuitorul nu a prevazut conditia repetabilitatii faptelor.

Pericolul social este deosebit de mare, cu impact asupra sigurantei rutiere.

Amenda aplicata este cea prevazuta de lege si este proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinand seama de imprejurarile, modul si mijloacele de savarsire, astfel ca nu se impune reevaluarea acesteia.

Apreciază că procesul verbal de contravenție este legal întocmit, cu respectarea prevederilor O.G. 2/2001.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

Analizând sentința atacata prin prisma motivelor invocate de apelant prin cerere și în special prin prisma dispozițiilor art.476, 479 C. proc. Civ., instanța reține următoarele:

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe, prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, și hotărăște asupra sancțiunii,despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.

Față de această dispoziție legală expresă, instanța de apel apreciaza că prima instanță în mod legal a retinut ca procesul verbal de contravenție este legal, fiind încheiat cu respectarea disp.art. 16 și 17 din OG.2/2001 și temeinic, avand in vedere că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal contestat este confirmată de probatoriul administrat în fața instanței .

In ceea ce priveste inlocuirea amenzii cu avertisment, instanta retine ca în legea generală privind regimul juridic al contravențiilor se prevede la art. 5 alin. 5 că „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”,iar la art. 21 că “Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

De asemenea potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001,” Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.

Avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.”

Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt prezentată de petentul contravenient – faptul ca nu a mai fost sanctionat pentru astfel de fapte - instanța de apel apreciaza că in mod corect a retinut prima instanta că scopul social al sancțiunilor contravenționale se poate realiza în cazul petentului și prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoare, cum este sancțiunea “avertismentului”.

Prin urmare, constatând lipsa altor motive de nulitate de ordine publică a sentinței atacate, legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în temeiul art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, art. 476 si 480 C.proc.civ. și a textelor de lege amintite, instanța urmează să respingă apelul intimatei ca nefondat, conform dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neintemeiat apelul declarat de apelantul-intimat INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROL IN TRANSPORTUL RUTIER, având cod fiscal xxxxxxxx, cu sediul procedural ales în Baia M___, ____________________, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 715 din data de 12.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – reclamant T______ A________, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în B___ N____, nr. 270, jud. Satu M___.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08.07.2014.

Președinte, P____ Ș_____		Judecător, C_______ F____ M______
	Grefier, A______ A______ F____ fiind în concediu legal de odihnă, pentru semnează P___ grefier

Red. C.F.M./29.08.2014

Tehnored_LI /04.09.2014

4 ex. – ______________. cu: - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROL IN TRANSPORTUL RUTIER și T______ A________

Judecător fond: D____ F_____