Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A II-A CIVILA, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 220/2014

Ședința publică de la 27 IANUARIE 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D______ S_________

JUDECĂTOR O_____ M_____ U____

JUDECĂTOR I___ V____

GREFIER D____ D__

Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal privind pe recurent I____________ DE S___ PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul in București, Sector 1, _______________________. 38, în contradictoriu cu intimata _____________ SRL, cu sediul în Piatra N____, ___________________. 59, _______________ B, __________________, împotriva sentinței civile nr. 4920/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind toate părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că prezentul recurs este la primul termen de judecată, pentru când procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă, in baza prev. art. 242 pct. 2 Cod pr.civ, după care:

Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă, in baza prev. art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, prezenta cauză fiind in stare de judecată, instanța considerând cauza lămurită, închide dezbaterea si lasă cauza in pronunțare.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND:

Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4920/08.04.2013 pronunțata de Judecătoria Oradea, s- a admis in parte cererea formulata de petenta _____________ SRL cu sediul procesual ales în PIATRA N____, ___________________. 59, _____________, __________________, în contradictoriu cu intimata I____________ DE S___ PENTRU CONTROL IN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în sector 1, București, D_____ G______, nr. 38 si sediul procedural ales la Baia M___ _________________, _____________________.

S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate ]n procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxx din XXXXXXXXXX cu avertisment.

S-a atenționat petenta asupra pericolului social al faptei si recomanda pe viitor respectarea dispozițiilor legale.

F___ cheltuieli de judecata

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx din 08.08.2012 petenta a fost sancționă contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei, in baza art. 5 pct. 18 din HG 69/2012, reținându-se în sarcina sa faptul că, la controlul efectuat în data de 03.05.2012 în Oradea, _______________________, autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX utilizat de petentă care efectua transport rutier public de marfa nu a respectat obligația de transmitere la ARR modificările privind situația conducătorilor auto angajați în termen de 15 zile de la apariția modificării.

Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a constatat ca aceasta a fost depusa în termen legal, raportat la data comunicării prin afișare a procesului verbal de contravenție din 05.09.2012.

Se retine ca procesul verbal nu poate face dovada prin el însuși, procesul verbal reprezentând doar actul prin care petentul este acuzat de săvârșirea contravenției.

Pe cale de consecinta, petentei îi sunt recunoscute si garanțiile procesuale specifice în materie penala în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumția de nevinovatei prevazuta de par.2 al art. 6 CEDO.

Aceasta prezumție, ca orice prezumție legala relativa conduce la răsturnarea sarcinii probei.

Instanța de fond a constatat ca procesul-verbal de contravenție, respecta condițiile de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG nr. 2/2001 si ca situația de fapt reținuta de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal, constituie contravenție în sensul art. 5 pet. 18 din HG 69/2012, sancțiunea fiind aplicata între limitele legale, respectiv 3000 de lei.

Pe fondul cauzei instanța nu a reținut apărarea petentei având în vedere ca si la data angajării numitului lacob L___ (02.11.2011) subzista obligația legala a petentei de a comunica modificările privind situația conducătorilor auto angajați astfel cum rezulta din Ord. 1007/2010 ce a modificat 6rd. nr. 1892/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activităților conexe acestora.

Astfel, prima instanță a reținut că deși de la _____________________ HG 69/2012 nu ar fi intervenit nici o modificare în ce privește conducătorul auto lacob L___, obligația de comunicare a existat, fiind evident ca, în lipsa dovezii de comunicare, nu se poate susține în prezenta speța ca după apariția HG 69/2012 petenta nu ar fi avut obligația de comunicare a modificărilor intervenite, cu consecinta reținerii temeiniciei contravenției, urmând a se analiza daca sancțiunea a fost individualizata corespunzător.

S-a mai reținut că scopul răspunderii contravenționale poate fi si unul preventiv, nu doar coercitiv, astfel încât petenta sa realizeze pe viitor importanta respectării normelor legale privind efectuarea transporturilor de marfa. Aprecierea că pentru aceasta contravenție nu poate fi aplicata decât sancțiunea amenzii, ar avea drept consecinta înlăturarea voinței legiuitorului de a se aplica o sancțiune care sa respecte principiul proportionalitatii, stabilit urmare analizei în fiecare caz în parte, a gravitații faptei, a pericolului social concret produs și a circumstanțelor în care s-a savarsit.

Luând în considerare dispozițiile art. 5 alin 5 din OG nr. 2/2001, fata de împrejurările în care a fost reținuta contravenția faptul ca obligația petentei a fost reglementata în mod succesiv prin diferite acte normative, iar prin HG 69/2012 s-a reglementat si sancțiunea în cazul nerespectării obligației, momentul apariției acestui ultim act normativ fiind ulterior angajării persoanei pentru care s-a constat contravenția, instanța a constatat ca sancțiunea avertismentului este una proporționala cu pericolul social concret al acestei fapte.

Pentru toate aceste considerente instanța de fond a admis în parte plângerea contravenționala.

A dispus modificarea procesului verbal de constatare si sancționare contravenționala ___________ nr. xxxxxxx din XXXXXXXXXX, în sensul ca a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei, aplicata prin acesta cu sancțiunea avertismentului si a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

In conformitate cu art. 7 din OG nr. 2/2001, a atras petentului atenția ca, pe viitor, sa respecte dispozițiile legale.

Instanța a luat act de faptul ca părțile nu au solicitat cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta ISCTR solicitând modificarea hotărârii in sensul respingerii plângerii contravenționale si menținerii procesului verbal de contravenție atacat ca fiind legal și temeinic.

In motivarea recursului, recurenta arată că instanța de fond a făcut o greșita reindividualizare a sancțiunii întrucât gravitatea faptei săvârșite este stabilită de către legiuitor prin chiar textul legal de sancționare a acesteia. Astfel, recurenta arată că pericolul social ridicat al faptei rezultă si din cuantumul ridicat al amenzii, astfel cum a fost el stabilit de către legiuitor. Se mai arată că pericolul social al faptei reținute in sarcina petentei nu constă in lipsa dovezii la angajare la momentul controlului ci in neînregistrarea in baza de date a ARR a șoferilor angajați, pentru ca aceasta baza de date sa fie pusa la dispoziția autoritarilor Uniunii Europene.

In drept, a invocat disp. OG 27/2011, OMTI nr. 980/2011, HG 69/2012, Regulamentul CE 1071/2009, OG 2/2001.

Intimata deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri si nici nu si-a exprimat poziția in scris față de recursul formulat.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât si din oficiu, sub toate aspectele în baza art. 304 ind. 1 Cod pr. civ, Tribunalul Bihor constată ca recursul formulat este nefondat și pe cale de consecinta îl va respinge pentru următoarele considerente:

Din probatorul administrat in fata instanței de fond rezulta indubitabil ca petenta se face vinovata de savarsirea contravenției prevăzută de art. 5 pct. 18 din HG 69/2012, comisă prin aceea că nu a respectat obligația de transmitere la ARR modificările privind situația conducătorilor auto angajați, in termen de 15 zile de la apariția modificării. Astfel, instanța de recurs constată că numitul I____ L___ a fost angajat in funcția de conducător auto în cadrul societatii petente inca din data de 2 .11.2011. Ori, la data de 3 mai 2012 - data efectuării controlului de către recurentă, acesta nu figura in baza de date a ARR ca fiind conducătorul petentei, obligație impusa de HG 69/2012.

Referitor la susținerea petentei conform căreia la data angajării acelei persoane nu avea obligația legală de a comunica modificările privind situația conducătorilor auto angajați, Tribunalul constată că aceasta obligație legală exista încă prin apariția Ordinului 1007/2010 care a modificat Ord. 1892/2006, obligație care a fost preluata prin HG 69/2012, neputându-se astfel invoca eventuala incalcare a principiului neretroactivității legii civile.

Examinând condițiile de forma ale procesului verbal de contravenție atacat Tribunalul Bihor constata că actul sancționator conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 16, 17 din OG 2/2001 a căror omisiune este sancționata cu nulitatea absoluta.

Referitor la sancțiunea aplicată, instanța de recurs prin raportare la criteriile generale de individualizare a sancțiunii inserate de legiuitor in cuprinsul art. 21 al. 3, circumstanțele personale ale petentei circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, constată că amenda aplicată de agentul constatator nu este direct proporțională cu pericolul social concret al faptei săvârșite, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv si reeducativ al sancțiunii.

Față de aceste considerente si văzând in drept si prev. HG 69/2012 si ale OG 2/2001 prin prisma dispozițiilor art. 312 din Cod pr. civ, Tribunalul Bihor urmează să respingă ca nefondat recursul formulat si sa mențină ca legala si temeinica hotărârea atacată.

Urmează sa se constate ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată in recurs din partea intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de I____________ DE S___ PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul in București, Sector 1, _______________________. 38, în contradictoriu cu intimata _____________ SRL, cu sediul în Piatra N____, ___________________. 59, _______________ B, __________________, împotriva sentinței civile nr. 4920/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totalitate.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică azi - 27 Ianuarie 2014.

Președinte, D______ S_________	Judecător, O_____ M_____ U____	Judecător, I___ V____
	Grefier, D____ D__

• red. fond. jud. H____ R.C.
• red. recurs jud. V____ I___/20.02.2014;
• dact.D.D./ 2 exemplare;