Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1437/2015
Ședința publică de la 12 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A______ M________ B______
Judecător M_____ G______
Grefier M______ S_____
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta intimată C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționala din România SA, cu sediul în mun. București, ____________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 876 pronunțată la data de 26.01.2015 de Judecătoria Ploiești, intimat petent fiind S_____ I____ S_____, domiciliat în Ploiești, Al. P______ nr.3, _____________, ___________________ și cu domiciliul ales, în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet avocat I___ N______ cu sediul în Ploiești, __________________, __________________, județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care.
Tribunalul având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și rămâne în eliberare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Ploiești la data de 27.08.2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petentul S_____ I____ S_____ a formulat în contradictoriu cu C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri din România (CNADNR), plângere împotriva procesului verbal _________, nr. xxxxxxx/04.08.2014, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului - verbal contestat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că prin procesul verbal _________, nr. xxxxxxx a fost sancționat cu amenda în cuantum de 750 de lei pe motiv că, la data de 21.02.2014, orele 14.07, pe DN 1B, km 24+785 m, Albești P________, jud. Prahova, vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Petentul a precizat că procesul verbal este nelegal întrucât potrivit prevederile art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea 144/2012 procesul verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, instituindu-se astfel un termen special de prescripție pentru aplicarea și executarea sancțiunii contravenționale.
Petentul a arătat că procesul verbal contestat nu a fost încheiat în termenul de prescripție nou introdus, atât timp cât fapta a fost săvârșită la data de 21.02.2014, iar procesul verbal a fost întocmit la data de 04.08.2014.
Petentul a mai arătat că procesul verbal contestat este nul întrucât la data de 21.02.2014 pentru vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX deținea autorizație provizorie de circulație, nefiind necesară deținerea rovinietei. A mai precizat că potrivit art. 1 din Ordinul 769/2010 tariful de utilizare se aplică utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele deținute de aceștia, înmatriculate temporar sau definitiv, situația diferită de a sa.
Petentul a precizat că a achiziționat rovinieta după ce a înmatriculat autovehiculul, având în vedere că a deținut autorizație provizorie valabilă până la data de 22.02.2014 și începând cu această data a achitat rovinieta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C.pr.civ., disp. OG 2/2001, disp. OG 15/2002, Ordinul 769 din 2010.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei următoarele: procesul verbal __________, nr. xxxxxxx/04.08.2014 (fila 7); dovada comunicării procesului verbal (fila 8), autorizație de circulație provizorie (fila 9); chitanță plată rovinietă perioada 22.02.xxxxxxxxxxxxxx15 (fila 10); certificatul de înmatriculare a autovehiculului XXXXXXXXX (fila 11).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 de lei (chitanță fila 5).
Intimata a depus întâmpinare (fila 19) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal _________ nr. xxxxxxxx/04.08.2014 ca legal și temeinic.
În motivare întâmpinării, intimata a arătat că la data de 21.02.2014, pe DN 1 B, km 24+785 m, pe raza localității Albești, jud. Prahova, autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX , aparținând petentul, a fost surprins că a circulat pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă, sens în care la data de 04.08.2014 a fost întocmit procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx.
Intimata a arătat că procesul verbal _________ nr. xxxxxxx îndeplinește condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborat cu OG 2/2001.
S-a susținut că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002 în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacele specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune și Monitorizare a Rovinietei – SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor –Direcția de Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Intimata a precizat că procesul verbal este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor art. 7 din Legea 455/2011 și art. 19 din OG 2/2001.
Intimata a precizat că petentul a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională este prescrisă. A arătat că art. 9 alin. 3 prevede că procesul verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării faptei, interval în care nu se mai pot încheia ale procese verbale de constatare, iar art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 prevede că aplicarea sancțiunii amenzii se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
S-a arătat că fapta a fost săvârșită la data de 21.01.2014, iar amenda a fost aplicată la data de 04.08.2014, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la data săvârșirii faptei, astfel cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001. S-a precizat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat la data de 18.08.2014 la un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectându-se dispozițiile art. 14 alin. 1 din OG 2/2001.
Intimata a susținut că intenția legiuitorului a fost aceea ca în interval de o lună de zile de la data constatării faptei să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la o perioadă de 30 de zile și că în nici un caz alin. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
S-a mai precizat că în prezent durata contravenției continue este de 30 de zile, începând cu data primului act de executare (prima zi după constatarea contravenției anterioare). Astfel, dacă după intervalul de timp menționat se emite un nou proces verbal de constatare a contravenție se consideră că a fost săvârșită o nouă contravenție, legiuitorul considerând că rezoluția contravențională în cadrul contravenției continue se întrerupe după un interval de 30 de zi.
Intimata a precizat că nerespectarea dispozițiilor menționate atrage sancțiune nulității numai în măsura în care petentul ar dovedi existența unor vătămări ce nu pot fi înlăturate altfel, ori în cazul nu față petentul nu a invocat nicio astfel de vătămare.
În drept, intimata a invocat dispozițiile OG 15/2002, OG 2/2001 și Ordinul MTI 769/2010, Legea 455/2001.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens următoarele: proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR (filele 19-20), autorizație de control a agentului constatator și certificatul calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală (fila 18); dovada comunicării procesului verbal (fila 17).
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că prin Legea 144/2012 legiuitorul a instituit un termen special de prescripție pentru aplicarea și executarea sancțiunii contravenționale care nu poate depăși 30 de zile de la data constatării contravenției.
S-a susținut că momentul constatării contravenției este reprezentat de momentul în care mijlocul tehnic omologat amplasat pe rețeaua de drumuri înregistrează contravenția, momentul săvârșirii contravenției se suprapune peste momentul constatării contravenției, iar procesul verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data înregistrării video a săvârșirii contravenției de către mijloacele tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri din România.
Petentul a arătat că procesul verbal contestat nu a fost încheiat în termenul de 30 de zile de la momentul săvârșirii faptei, atât timp cât fapta a fost săvârșită la data de 21.02.2014, iar procesul verbal a fost întocmit la data de 04.08.2014.
Petentul a susținut că depășirea termenului de 30 de zile atrage sancțiunea nulității absolute a procesului verbal, nerespectarea dispoziției legale vizează ocrotirea unui interes general, astfel încât vătămarea suferită este prezumată în mod absolut.
La termenul din data de 26.01.2015 instanța a calificat excepția prescripției ca fiind o apărare de fond.
Instanța, în baza dispozițiilor art. 255 rap. la art. 258 C.pr.civ. a încuviințat și administrat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, respectiv: procesul verbal __________, nr. xxxxxxx/04.08.2014 (fila 7); dovada comunicării procesului verbal (fila 8), autorizație de circulație provizorie (fila 9); chitanță plată rovinietă perioada 22.02.xxxxxxxxxxxxxx15 (fila 10); certificatul de înmatriculare a autovehiculului XXXXXXXXX (fila 11); proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR (filele 19-20), autorizație de control a agentului constatator și certificatul calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală (fila 18); dovada comunicării procesului verbal (fila 17).
Prin sentința nr. 876 pronunțată la data de 26.01.2015 Judecătoria Ploiești admite plângerea formulată împotriva procesului verbal _________, nr. xxxxxxx/04.08.2014 formulată de petentul S_____ Ș_____ I____, CNP: xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în mun. Ploiești,__________________,_________________, județ Prahova și cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet avocat I___ N______ cu sediul în Ploiești, __________________, __________________, județ Prahova, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționala din România SA, cu sediul în mun. București, ____________________. 401 A, sector 6, înregistrată în Registrul Comerțului sub numărul J 40/552/15.01.2004, CUI: xxxxxxxx.Anulează procesul verbal de contravenție _________, nr. xxxxxxx/04.08.2014.Dispune exonerarea petentului de plata amenzii în cuantum de 750 lei aplicată prin procesul verbal _________, nr. xxxxxxx/04.08.2014.Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție _________, nr.xxxxxxx din data de 04.08.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 750 de lei, întrucât la data de 21.02.2014, orele 14.07, autovehiculul cu numărul XXXXXXXXX, aparținând petentului, a fost surprins în trafic, circulând pe DN1B km 24+785 m, fără să dețină rovinietă valabilă, faptă ce este prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 (proces verbal fila 7).
În drept, instanța reține că potrivit art. 17 din OG 2/2001: „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului contestator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acestuia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului contestator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Potrivit art. 8 alin. 1 din OG 15 din 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România “fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, iar art. 7 din același act normativ statuează: “responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 2 din Ordinul nr. 769 din 1 octombrie 2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România:” tariful de utilizare se aplică utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele deținute de aceștia, înmatriculate temporar sau definitiv, care circulă pe rețeaua de drumuri naționale din România”.
Art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenției contestat prin prisma dispozițiilor mai sus amintite, instanța reține că aceasta că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia.
Analizând în continuare procesul verbal contestat, instanța reține că potrivit art. 13 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data încetării săvârșirii faptei . Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.
Instanța constată că, potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).
Instanța apreciază că art. 9 alin. 3 instituie un termen special de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale. Astfel, procesul verbal trebuie întocmit și comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării faptei, nerespectare acestui termen imperativ atrăgând nulitatea procesului verbal de contravenție.
Instanța constată că procesul verbal _________ nr. xxxxxxx din 04.08.2014 nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. 3 din OG 15/2002. Astfel, instanța constată că fapta ce formează obiectul cauzei a fost constatată prin mijloace tehnice la data de 21.02.2014 (proces verbal fila 7 și planșa foto filele 19-20), iar procesul verbal a fost întocmit la data de 04.08.2014 și comunicat la data de 18.08.2014 (dovada filele 8 și 17), cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de legiuitor la art.9 alin. 3 din OG 15/2002.
Instanța nu va reține argumentele intimatei referitoare la faptul că dispozițiile art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 nu au instituit un termen special de prescripție, rămânând în continuare aplicabile dispozițiile art. 13 și 14 din OG 2/2001.
În acest sens, instanța reține că art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 statuează ”procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1”. Data constatării contravenției nu poate fi decât data la care mijloacele tehnice înregistrează fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, dată care este în același timp și data săvârșirii faptei. Nu se poate considera că data constatării faptei este data la care persoanele abilitate ar viziona imaginile surprinse de mijloacele tehnice specifice, întrucât s-ar lăsa la latitudinea agentului constatator aceasta dată ceea ce nu este permis.
Intimata a arată că prin art. 9 alin. 3 legiuitorul a dorit ca în intervalul de timp de 30 de zile de la data constatării faptei să nu mai fie încheiate alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile.
Într-adevăr legiuitorul a dorit să limiteze caracterul continuu al contravenției de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă la 30 de zile de la data constatării faptei, dar în același timp a instituit și un termen special de prescripție pentru astfel de fapt, termen care curge de la data constatării faptei cu mijloace tehnice.
Aplicând dispozițiile specifice din materie penală, instanța reține că infracțiunea continuă se caracterizează prin aceea că executarea ei se prelungește în timp, după momentul consumării până la momentul intervenției unei noi manifestări contrare de voință, care reprezintă și momentul epuizării. Totodată, art. 13 alin.2 teza II din OG 2/2001 statuează: contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp. Prin urmare în cazul contravențiilor continue întâlnim un moment al consumării – care coincide cu momentul săvârșirii faptei, și un moment al epuizării reprezentat de intervenția forței contrare.
În cazul contravenției prevăzute de art.8 alin. 1 din OG 15/2002, instanța constată că legiuitorul a stabilit data la care se epuizează fapta, respectiv într-un interval de 30 de zile de la data constatării faptei, acest din urmă moment reprezentând și primul act de executare al contravenției constituie. Însă, data constatării faptei nu poate fi decât data la care mijloacele tehnice o înregistrează, iar nu momentul în care agentul constatator vizionează imaginile video. Nu se poate accepta ca momentul de la care să curgă termenul de 30 de zile să fie momentul constatării faptei de agentul constatator, nepunând decide el momentul primului act de executare. Așa cum s-a arătat primul act de executare al contravenției este data la care a fost înregistrat vehiculul cu mijloace specifice.
Mai mult decât dacă primul act de executare ar fi momentul constatării faptei de către agentul constatator, care ar mai fi rațiunea aplicării unei sancțiunii contravenționale unei persoane care la data vizionării imaginilor de către agentul constatator are deja achitată rovinieta.
Tocmai pentru a da eficientă art. 9 alin.3 din OG 15/2002 agenții constatatori trebuie să întocmească procesul verbal în termen de 30 de zile de la data constatării faptei de mijloacele tehnice.
Prin urmare, termenul de 30 de zile este un termen special de prescripție care curge de la data înregistrării faptei cu mijloacele specifice și a cărei depășire atrage nulitatea absolută a procesului verbal contestat, nulitate necondiționată de existența vreunei vătămări.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent, referitor la faptul că la data de 21.02.2014 nu trebuia să achite rovinietă întrucât petentul deținea o autorizație de circulație provizorie, instanța nu îl va reține. În acest sens, instanța reține că potrivit art. 1 alin. 2 din Ordinul nr. 769 din 1 octombrie 2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România:” tariful de utilizare se aplică utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele deținute de aceștia, înmatriculate temporar sau definitiv, care circulă pe rețeaua de drumuri naționale din România”. În acest sens, instanța reține că în cazul înmatriculării temporare a unui autovehicul se emite o autorizație provizorie, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 6 și 7 din Ordinul nr. 1.501 din 13 noiembrie 2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor. Prin urmare, și în astfel de cazuri trebuie achiziționată rovinietă.
Având în vedere motivul de nulitate mai sus arătat, instanța va anula procesul verbal _________, nr. xxxxxxx/04.08.2014.
Împotriva sentinței civile nr. 876 pronunțată la data de 26.01.2015 de Judecătoria Ploiești a declarat apel intimată C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționala din România SA, arătând că întrucât instanța de fond a reținut ca prescrisa răspunderea contravenționala, in condițiile in care disp. art. 13 al.1 din OG 2/2001 prevăd ca aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Procesul verbal de constatare a contravenției îndeplinește condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborat cu OG 2/2001, respectiv procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic SIEGMCR.
Legal citată, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică întrucât termenul de 30 de zile este un termen special de prescripție care curge de la data înregistrării faptei cu mijloace specifice și a cărei depășire atrage nulitatea absolută a procesului verbal contestat.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.
Avand in vedere regimul juridic al nulitatii absolute reglementat de art. 178 alin. 1 c. pr. civ., conform caruia nulitatea absoluta poate fi invocata de orice parte din proces, de judecator sau, dupa caz, de procuror, in orice stare a judecatii cauzei, precum si faptul ca procesul-verbal de contraventie este un act administrativ constatator, tribunalul constata ca procesul-verbal de contraventie contestat in prezenta cauza nu poarta semnatura olografa a agentului constatator, astfel ca este lovit de nulitate.
Potrivit art. 4 pct. 1 din Legea nr. 455/2001, date in forma electronica sunt reprezentari ale informatiei __________________________ adecvata crearii, prelucrarii, trimiterii, primirii sau stocarii acesteia prin mijloace electronice.
Conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, inscris in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Un act juridic, inteles atat ca negotium, cat si ca instrumentum, poate sa intre in sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci cand manifestarea de vointa a celui de la care actul emana imbraca forma electronica si, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii in aceeasi forma, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor in format electronic.
In situatia in care manifestarea de vointa a emitentului actului ajunge la destinatarul sau pe suport hartie, inscrisul astfel transmis nu mai este in forma electronica.
In temeiul art. 5 din Legea nr. 455/2001, inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata.
Asadar, legiuitorul a prevazut expres ca actul in format electronic ce poarta o semnatura electronica extinsa este asimilat unui act sub semnatura privata, insa acesta este destinat exclusiv folosirii in sistemul electronic.
Art. 6 din Legea nr. 455/2001 prevede ca: „inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile.”
Ca atare, legiuitorul instituie conditia recunoasterii actului in forma electronica de cel caruia i se opune pentru ca acesta sa aiba acelasi efect juridic ca actul autentic.
In baza dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii.
Semnatura electronica este definita de art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentand „date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare”.
Semnatura electronica extinsa este definita de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentand „acea semnatura electronica care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) este legata in mod unic de semnatar;
b) asigura identificarea semnatarului;
c) este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legata de datele in forma electronica, la care se raporteaza in asa fel incat orice modificare ulterioara a acestora este identificabila.”
Din analiza dispozitiilor legale citate se desprinde concluzia ca semnatura electronica nu se poate atasa decat unui inscris in forma electronica. Ca atare, ea nu poate fi aplicata pe un inscris aflat pe suport hartie.
Se mai retine ca, prin decizia nr.6, pronuntata în dosarul nr. 14/2014, ICCJ a admis recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stabilit că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
In raport de aceste considerente, tribunalul, constatand ca procesul-verbal de contraventie este lovit de nulitate absoluta, în temeiul disp. art. 480 Ncpc va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta intimată C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționala din România SA, cu sediul în mun. București, ____________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 876 pronunțată la data de 26.01.2015 de Judecătoria Ploiești, ca nefondat, intimat petent fiind S_____ I____ S_____, domiciliat în Ploiești, Al. P______ nr.3, _____________, ___________________ și cu domiciliul ales, în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet avocat I___ N______ cu sediul în Ploiești, __________________, ___________, ____________________.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2015
Președinte, A______ M________ B______ |
|
Judecător, M_____ G______ |
|
Grefier, M______ S_____ |
|
Operator date caracter personal 5595
RED. BAM/22.10.2015