ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.1539/A/2015 DOSAR NR.XXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 27 octombrie 2015

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:N_____ D_____ G_______ D_____- judecător

IFTIMUȘ A____ C______- președinte secție

B_____ L____ - grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 233/21.04.2014 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX (judecător fond M_____ T______).

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta intimatei petente, avocat P___ A____, lipsă fiind apelanta intimată.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța lasă cauza la a doua strigare, față de lipsa apelantei intimate.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta intimatei petente, avocat P___ A____, lipsă fiind apelanta intimată.

Reprezentanta intimatei petente arată că nu mai are alte cererii de formulat.

Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Reprezentanta intimatei petente solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală , cu cheltuielile de judecată în sumă de 200 lei reprezentând onora avocat.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D___ sub nr. XXXXXXXXXXXX la data de 02.10.2014, petenta S.C.G&M TRAN__________., cu sediul în comuna Balșa, _________________ M____, nr.22, jud. Hunedoara, și sediul procesual ales la Cabinet de avocat P___ A____ situat în D___, ___________________________________________________ a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx emis de intimat la data de 09.09.2011.

- Să se constate ca fiind prescrisă executarea sancțiunii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție __________ nr.xxxxxxx emis de intimat la data de 09.09.2011., respectiv amenda de 250 lei.

- Să se exonereze de obligația de plată a tarifelor de despăgubire aplicate în cuantum de 115,38 lei aplicat prin înștiințarea de plată respectiv procesul verbal de contravenție mai sus menționat.

În motivarea plângerii petenta a susținut în esență că procesul verbal atacat este nelegal, având in vedere procedura de comunicare, el nefiind comunicat cu scrisoare recomandată sau confirmare de primire și s-a depășit termenul de prescripție a executării sancțiunii contravenționale. Arată de asemenea că nelegalitatea procesului verbal atacat derivă și din nerespectarea de către agentul constatator a dispozițiilor art 9 alin. 3 din OUG 15/2002.

Cu privire la aplicarea tarifelor de despăgubire, arată că agentul constatator a indicat in cuprinsul procesului - verbal întocmit - și nu printr-un act distinct contravaloarea tarifului de despăgubire, iar in lipsa acestei mențiuni vătămarea produsă petentului fiind prezumată prin aceea că, necunoscând măsura dispusă împotriva sa acesta nu poate contesta procesul verbal întocmit.

Plângerea a fost motivată în drept OG 2/2001, OG 15/2002 raportat la Legea 144/2012.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată, arătând că procesul verbal îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborat cu O.G. nr. 2/2001. Totodată, intimata a precizat că procesul verbal a fost generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor.

În drept au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001, OG nr. 15/2002 Legea nr. 455/2001 și Ordinul MTI nr. 769/2010.

Prin sentința civilă nr. 233/2015 Judecătoria Orăștie:

Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C.G&M TRAN__________., cu sediul în comuna Balșa, _________________ M____, nr.22, jud. Hunedoara, și sediul procesual ales la Cabinet de avocat P___ A____ situat în D___, _________________________.15, _____________________, în contradictoriu cu C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-S.A., prin CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN, cu sediul în București, Sector 6, _______________. 401 A.

Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal sr.R11 nr.xxxxxxx emis de intimat la data de 09.09.2011.

Anulează în parte procesul-verbal sus-menționat și dispune exonerarea petentei de plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional, întrucât un autovehicul aparținând acesteia a fost surprins circulând pe DN7 km 385+400 m fără a deține rovinietă valabilă.

Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.1 lit.d din O.G.15/2002, rețeaua de drumuri naționale din România cuprinde drumurile de interes național definite conform 6 53>art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv drumurile de interes național ce aparțin proprietății publice a statului și cuprind drumurile naționale, care asigură legăturile cu capitala țării, cu reședințele de județ, cu obiectivele de interes național, între ele, precum și cu țările vecine, putând fi clasificate ca:

a) autostrăzi;

b) drumuri expres;

c) drumuri naționale europene (E);

d) drumuri naționale principale;

e) drumuri naționale secundare.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.1 lit.e și j din O.G.15/2002, tariful de utilizare reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., rovinieta fiind documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.

Verificând, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea contravenientului, inclusiv codul de identificare fiscală, descrierea faptei săvârșite cu indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția și a datei comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit la data de 09.09.2011, fiind, ulterior, afișat la domiciliul societății petente, fără a fi comunicat prin poștă cu aviz de primire.

Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

De asemenea, instanța a reținut că, prin Decizia nr.10/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.

În acest context, afișarea la domiciliul contravenientului a procesului-verbal de contravenție contestat echivalează cu necomunicarea acestuia.

Prin urmare, constatând că procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat petentei în termenul de o lună prevăzut de art.14 alin.1 din OG 2/2001, instanța a admis cererea de repunere în termen și a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei prin procesul-verbal contestat.

În ceea ce privește obligația de plată a tarifului de despăgubire, instanța a reținut că, la data de 23.07.2012, a fost adoptată Legea nr.144/2012 publicată în M.O. nr.509/24.07.2012 care a modificat OG 15/2002, în sensul că dispozițiile art.8 alin.3 din OG2/2001 au fost abrogate.

Prin prisma dispozițiilor legale prevăzute de art.15 alin.2 din Constituția României vizând retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile, instanța a dat eficiență prevederilor legale sus-menționate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat intimata CNADNR SA, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea plângerii în principal ca tardivă, iar în subsidiar ca nefondată. Reia argumentele din întâmpinare.

Apelanta și-a întemeiat cererea pe disp.art. 466 NC.pr.civ.

Prin întâmpinare, intimata petentă solicită respingerea apelului ca nefondat.

Examinând sentința atacată sub aspectul susținerilor din motivele de apel, Tribunalul constată că :

Apelul este nefondat, Tribunalul apreciind că prima instanță a dat o dezlegare justă cauzei, iar criticile formulate în motivele de apel nu pot fi primite.

Astfel, apelanta susține că hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, chiar dacă Decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ în recurs în interesul legii a fost pronunțată după data încheierii procesului-verbal, se observă corect de către prima instanță că în speță sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 1.254 din 22 septembrie 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că atâta timp cât rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a actului sancționator, rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate, ceea ce face ca procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului să fie utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Indiferent de natura actului prin care s-a cristalizat interpretarea OG 2/2001 sub aspectul procedurii comunicării procesului-verbal de contravenție, chiar dacă până la pronunțarea Deciziei CC nr. 1.254/2011 și a Deciziei nr. 10/2013 a ÎCCJ, opiniile erau neunitare în ce privește prioritatea modalității de comunicare, problema în speță se menține în ce privește procedeul ales pentru afișare.

Prima instanță a reținut corect că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a actului sancționator, această modalitate de comunicare a procesului-verbal asigurând încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate. Raportat la adresa de domiciliu a petentului, o casă particulară situată în zona rurală, face ca procedura afișării procesului-verbal de contravenție la ușa domiciliului contravenientului să fie ineficientă. Potrivit procesului-verbal de afișare, martorul asistent este o persoană ce locuiește în altă localitate, prin urmare afișarea s-a făcut efectiv nu pe ușa domiciliului, ci în alt loc, creând astfel îndoieli cu privire la recepționarea efectivă a procesului-verbal de către petent.

Tocmai de aceea, corect s-a reținut că în speța de față afișarea trebuia utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Astfel a făcut corect aplicarea Deciziei nr.10/2013 a ÎCCJ, decizie obligatorie de la data publicării, care astfel are efect retroactiv și în ce privește procesele-verbale încheiate anterior publicării.

Pornind de la acest viciu, se constată că soluția instanței de fond în ce privește tardivitatea plângerii este corectă.

Se constată în plus că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 6 pronunțată în recurs în interesul legii în data de 16 februarie 2015, a statuat că “ În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”

Decizia dată în recursul în interesul legii nu este o lege, pentru a se putea pune problema retroactivității sale, ci un mod obligatoriu de interpretare a unei dispoziții legale, aplicabil pentru viitor tuturor proceselor care încep sau nu au fost soluționate definitiv până la publicarea sa în Monitorul Oficial al României, cu condiția ca problema de drept dezlegată să facă obiectul acestora.

În consecință, examinând din oficiu legalitatea procesului verbal contestat, prin prisma cazurilor de nulitate absolută imperativ-limitativ prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, în considerarea Deciziei RIL 6/2015 instanța a observat că acesta nu este semnat olograf de agentul constatator, constatând deci că procesul verbal este nul, soluția de anulare a acestuia de către prima instanță fiind corectă, însă pentru argumentele de mai sus.

Față de acest viciu de formă care atrage nulitatea procesului-verbal, se constată că nu e necesară verificarea celorlalte motive de nelegalitate invocate, întrucât procesul-verbal este nul, împreună cu toate sancțiunile și măsurile luate prin acesta.

Prin urmare, în baza art.480 Cod Procedură Civilă se va respinge apelul de față și se va menține ca temeinică și legală sentința atacată.

Totodată va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată în apel, potrivit disp.art.452 și următ.C.pr.civ, în raport de culpa procesuală definită de disp.art.453 alin.1 C.pr.civ, care prevede că partea care pierde procesul va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către CNADNR SA - Cestrin împotriva sentinței civile nr. 233/2015 pronunțată de Judecătoria Orăștie , Județul Hunedoara.

Obligă apelanta să plătească petentei SC G & M Tran________ 200 lei cheltuieli de judecată în apel.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 27.10.2015.

Președinte,Judecător,

N_____ D_____ G_______ D_____ Iftimuș A____ C______

Grefier,

B_____ L____

IAC/________________>

30.12.2015

judecător fond M_____ T______