R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția I Civilă

Dosar Nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A Nr. 1434

Ședința publică din data de 6 octombrie 2015

Președinte - V______ S______

Judecător - E____ M____

Grefier - V___ M______

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul N______ P____, domiciliat în ____________________________.395, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 597 din 6 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ________________ SA, cu sediul în Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918, județ Prahova.

Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-reclamant N______ P____ reprezentat de avocat E_____ M_______ din Baroul Prahova, lipsind intimata-pârâtă ________________ SA.

Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul apelantului învederează că nu mai are alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de această declarație, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat E_____ M_______ având cuvântul pentru apelantul-reclamant N______ P____, arată că apelantul și-a desfășurat activitatea în cadrul secției forjă în funcția de lăcătuș, condițiile existente la locul de muncă, noxele profesionale peste limita admisă, factorii nocivi - fizici, chimici și biologici duc la concluzia că apelantul este îndreptățit să beneficieze de grupa I de muncă, sens în care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, a constata că reclamantul se încadrează în grupa I de muncă potrivit expertizei A____ C_____. Fără cheltuieli de judecată.

C u r t e a:

Asupra apelului civil de față, constată:

Prin acțiune înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.XXXXXXXXXXXXX, reclamantul N______ P____ a solicitat in contradictoriu cu ________________ SA ca in baza probelor ce se vor administra sa se constate ca a lucrat la societatea parata in funcția de lăcătuș iar activitatea desfășurata se încadrează in grupa I-a de munca in procent de 100% in perioada 21.10.xxxxxxxxxxxxx97 .

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca a lucrat la pârâta in condiții grele de munca, activitatea desfășurându-se in hale industriale, neîncălzite ori parțial încălzite, fără sisteme de ventilație, in spatii necompartimentate, că in funcția deținuta a fost afectat de pulberi metalice, vapori de vopseluri, procesele tehnologice producând vătămări ale organismului ce a afectat sănătatea salariaților si a condus la apariția unor boli profesionale, că a prestat inclusiv ore suplimentare în condiții grele de munca, situație fata de care s-a considerat îndreptățit sa beneficieze de grupa I-a de munca.

Totodată, reclamantul a susținut că pentru niciuna din aceste perioade nu a beneficiat de prevederile ordinului susmenționat, deși a prestat activitățile specifice muncii desfășurate, în condiții vătămătoare prevăzute în Ordinul nr.50/1990 al MMPS, pentru grupa II-a de muncă în procent de 100 %.

În drept, reclamantul a invocat disp. Ordinului nr.50/1990 al MMPS.

Pârâta __________________ a formulat întâmpinare, prin care a arătat ca nu se opune prezentei cereri, însă a arătat ca in aplicarea Ordinului nr.50/1990, unitatea împreună cu sindicatul reprezentativ au încheiat Procesul Verbal nr.3540/28.05.1990 unde au fost nominalizate in mod limitativ locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale ce se încadrează in grupa a I/II-a de munca, funcția deținuta si activitatea prestată de reclamant regăsindu-se in acest proces verbal, arătându-se ca acesta a fost încadrat la societate in perioada 21.10.xxxxxxxxxxxxx97 în funcția de practicant si lăcătuș, pentru perioada 21.05.xxxxxxxxxxxxx77 si 09.12.xxxxxxxxxxxxx97 beneficiind de grupa a II-a de muncă în procent de 100%, potrivit poz.36, art.3 din Ordinul nr.50/1990 astfel cum este înscris si in carnetul de munca al reclamantului.

În drept, pârâta a invocat disp. art. 205-208 Cod pr.civilă.

Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 597 din 6 martie 2015 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulata de reclamant și a luat act că nu s-au solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit alin.l pct.l din Ordinul nr.50/1990 în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1", iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.

Ținând cont de faptul că în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus-menționat prevede la art. 3 următoarele : „Beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate : muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 si 2".

La art. 6 din ordin se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I si a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.), iar la art. 7 se prevede că încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa II, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru iar pentru grupa I de cel puțin 50%.

Întrucât nominalizarea personalului privind încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se făcea de către conducerea unităților, pentru evitarea încadrării în aceste grupe de muncă pe criterii subiective, Tribunalul a apreciat că proba cu expertiză de specialitate este pertinentă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care a încuviințat-o ca atare.

Potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnică specialitatea mașini unelte, expertul desemnat A____ C_____ a apreciat ca reclamantul, încadrat la secția Montaj General poate beneficia de grupa a I-a de munca in procent de 100% întrucât a desfășurat activitate preponderant in interiorul halei de producție unde se desfășurau operații specifice de lăcătușerie, sudura, polizare, montaj general, standuri de proba in condiții de ventilație insuficienta, pulberi, noxe si zgomot ridicat care îndreptățește reclamantul sa beneficieze de gr I-a de munca in procent de 100% pentru perioadele 21.10.xxxxxxxxxxxxx77 si 09.12.xxxxxxxxxxxxx97.

Tribunalul a considerat concluziile expertului eronate, întrucât din cuprinsul raportului de expertiza nu se poate aprecia ca reclamantul este îndreptățit sa beneficieze de gr.I-a de muncă, întrucât activitățile desfășurate in funcția de lăcătuș la secția Montaj General a paratei sunt de natura fi încadrate in grupa a II-a de munca,parata apreciind in mod corect cu ocazia încheierii Procesul Verbal nr.3540/28.05.1990 ca activitatea desfășurata de reclamant a fost desfășurat in grupa I-a de munca.

Astfel din cuprinsul raportului de expertiza nu a reieșit rațiunea pentru care reclamantul a fost încadrat in gr. II-a de munca, cât timp activitatea prestata nu a fost una desfășurata in condiții deosebit de periculoase, acesta nu a fost nu expus la radiații ori noxe extreme care sa depășească cu mult nivelul admisibil ,pentru a justifica științific încadrarea reclamantului in grupa I-a de munca si in procent de 100%.

Tribunalul a apreciat ca reclamantul nu întrunește condițiile legale pentru ca activitatea desfășurată să fie încadrata in grupa I-a de munca in procent de 100%, motiv pentru care acțiunea reclamantului a fost respinsa ca neîntemeiată.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că actele expertizate atestă faptul ca activitatea zilnică s-a desfășurat efectiv și permanent în locuri de muncă, condiții nefavorabile de microclimat, noxe profesionale peste nivelul admisibil, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc de accidente și boli profesionale identic cu a altor persoane pe care Ordinul 50/90 le încadrează in grupa I de muncă.

De asemenea, din mențiunile din carnetul de munca, rezultă că și-a desfășurat activitatea in cadrul secției forja in funcția de lăcătuș. Afectarea sănătății organismului în prezența acestor factori nocivi - fizici, chimici sau biologici, precum si mecanismul de acțiune al acestora asupra organismului zilnic pe durata anilor, constituie factori pentru atribuirea grupei superioare de muncă, mai ales că oricâte masuri s-ar lua este imposibilă îndepărtarea nocivității și pericolului acestora.

Or, în atare condiții, înlăturarea concluziilor expertului desemnat in cauza, care încadrase in mod corect activitățile prestate de reclamant in grupa I de muncă, apare ca o apreciere subiectivă și vădit nelegală.

Condițiile existente la locul de muncă, prezența în mediul de muncă a noxelor profesionale peste limitele admisie, răspunsul specific al organismului la __________ noxelor profesionale, dovedesc ca apelantul este îndreptățit a primi grupa I de munca în procent de 100% pentru perioada 21.10.xxxxxxxxxxxxx97, astfel că solicită admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii atacate si pe cale de consecința, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Principala critică a apelantului vizează nesocotirea de către prima instanță a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

În acest context Curtea reamintește că, în adevăr, în lumina dispozițiilor art. 330 alin. 1 teza I Cod pr. civilă „când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți”.

Aceasta nu conferă însă raportului de expertiză caracterul unui mijloc de probă absolut sau cu valoare superioară altor mijloace de probă administrate în cauză.

În alte cuvinte dacă instanța constată că opina expertului din cuprinsul lucrării de expertiză nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, în speța pendinte cu înscrisurile produse la dosar, sau nu își găsește fundament în normele de drept aplicabile este pe deplin îndrituită să înlăture concluziile expertizei, fără ca în acest fel să fie afectată legalitatea sau temeinicia hotărârii pronunțate.

Or, este indiscutabil că, aferent perioadei pentru care se solicită acordarea beneficiului grupei I de muncă, apelantul reclamant a fost încadrat în funcția de lăcătuș.

Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.

În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că o atare operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)

Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.

În speță, din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de ec. A____ C_____ rezultă că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte în perioada 21.10.xxxxxxxxxxxxx97 in grupa II-a de munca.

Deși s-a menționat de către expert că activitatea reclamantului s-ar încadra în grupa I de muncă prin raportare la poziția 95 din Anexa 1 a Ordinului 50/1990 pe considerentul că activitatea acestuia s-ar fi desfășurat efectiv și permanent într-un loc de muncă în care s-a constatat depășirea nivelului admisibil al noxelor, o atare împrejurarea nu justifică admiterea acțiunii.

În Anexa 1 a Ordinului 50/1990, astfel cum a fost completat cu avizele date ulterior, se menționează lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale stabilite conform art. 2 din Decretul lege nr. 68/1990 care se încadrează în grupa I. La poziția 95 din acest act normativ se menționează „operațiile de sudură efectuate în interior la: nave (secții și ______________________________, cilindri de locomotive, stâlpi metalici închiși, rezervoare, bazine și alte instalații asemănătoare; lăcătușii construcții și reparații nave și tubulatorii care lucrează împreună cu sudorii în aceleași condiții de muncă”.

Având în vedere funcția deținute de reclamant – lăcătuș - în intervalul în litigiu rezultă în mod cert că acesta nu se regăsea pe lista locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale care se încadrează în grupa I la poziția 95 și în atare context nu se justifică acordarea în favoarea lui a grupei I de muncă.

Potrivit art.15din Ordinul 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, potrivit metodologiei de completare a acestuia.

Conform art.1 alin.(1) din Decretul nr.92/1976, „carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta”.

Astfel cum reiese din mențiunile făcute în cartea de muncă în perioada 21.10.xxxxxxxxxxxxx97, reclamantul a lucrat și are înscrisă în carnetul de muncă grupa a II-a de muncă – 100%, conform art.3, Anexa 2, poz.36 din Ordinul nr.50/1990.

Pe de altă parte, Ordinul nr. 50/1990, invocat și de către reclamant ca temei juridic al demersului său judiciar încadrează în mod expres profesia exercitată de apelant în Anexa nr. 2, pct. 36, deci în grupa a II-a de muncă și care i-a fost deja acordată.

Pentru argumentația pe larg expusă în precedent, Curtea apreciază ca nefondate criticile apelantului vizând nesocotirea de către prima instanță a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

Pentru toate motivele arătate, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr. civilă urmează să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul N______ P____, domiciliat în ____________________________.395, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 597 din 6 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ________________ SA, cu sediul în Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918, județ Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

V______ S______ E____ M____

Grefier,

V___ M______

red. VS/tehnored. VM

4 ex./27.10.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova

j.f. E_____ C________-D___

Operator de date cu caracter

personal Nr.notificare 3120