Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V______

SECTIA A II-A CIVILA SI DE C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 853/2015

Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ D____

Judecător S____ D___

Grefier I____ M____

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelantul N______ A________ domiciliat în Tîrgoviște, ______________________________. 4, _____________, județul Dâmbovița, având CNP xxxxxxxxxxxxx împotriva sentinței civile nr.260 din 10.03.2015 pronunțată de Judecătoria P_____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V______, cu sediul în Focșani, ____________________.12, județul V______.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V______.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, iar cauza se află la primul termen de judecată.

În temeiul disp. art. 131 cu ref. la 95 alin.2 NCPC și art.34 din OG 2/2001 își verifică competenta și constată că este competentă general, material și teritorial; că în cauză calea de atac s-a exercitat în termenul prevăzut de art.468 NCPC și că apelul a fost timbrat în conformitate cu disp. art. 19 din OUG 80/2013.

Nemaifiind alte cereri, în raport de disp. art.479 NCPC, instanța în temeiul disp. art.244 alin.1 raportat la disp. 482 NCPC constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată, părțile fiind lipsă.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față:

Cu plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei P_____ sub numărul XXXXXXXXXXXXX petentul N______ A________, domiciliat în Tîrgoviște __________________________________________________ Dîmbovița a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu intimatul I__ V______-Poliția Rutieră, cu sediul în Focșani ____________________. 12 județul V______, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/12.dec.2014 sau, în subsidiar, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertisment.

Motivându-și în fapt plângerea petentul a arătat că, prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina sa că, la data de 12.12.2014,ora 16,51, petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX,pe DN2-E 85 Tișița județul V______, fiind înregistrat cu viteza de 107 km/h de aparatul radar montat pe auto aparținând MAI. De asemenea petentul nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului.

A susținut că procesul verbal este nelegal și netemeinic pentru mai multe motive: nu s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege (s-a încălcat procedura prevăzută de art.96 alin.4 din codul rutier; a fost încheiat de un funcționar necompetent,care nu avea calitatea de operator radar calificat,;funcționarul nu avea dreptul de a constata ,în condițiile menționate, o contravenție în legătură cu depășirea vitezei legale și nici de a încheia un proces verbal de contravenție în acest sens, actul de constatare a contravenției în litigiu încalcă art.19 și art. 16 din OG 2/2001, în sensul că nu cuprinde calitatea pe care o avea agentul constatator.

A mai arătat petentul că pe sectorul de drum pe care s-a făcut înregistrarea nu există indicatoare care să marcheze începutul și sfârșitul de localitate iar măsurătoarea efectuată în cauză nu poate constitui probă, nefiind stabilite în cauză condițiile de trafic.

În drept petentul și-a întemeiat plângerea pe disp. OG 2/2001, jurisprudența CEDO și practica judiciară.

A solicitat admiterea plângerii și exonerarea de răspundere.

În scop probator ,petentul a solicitat :înregistrarea video,buletinul de verificare metrologică,dovada că aparatul radar e prevăzut pentru autotestare;dovada că agentul constatator avea atestat BRLM valabil pentru a executa activități pe radar,dovada dacă verificarea vitezei s-a făcut în regim static sau în mișcare;dovada limitei de viteză admisă pe sectiunea de drum respectivă la data constatării faptei; dovada că aparatul radar este prevăzut cu o etichetă,având inscripționările prevăzute în mod expres de Ordinul nr. 301/2005;datele de identificare ale aparatului radar cu care s-a făcut înregistrarea vitezei,cu indicarea tuturor mențiunilor care să permită identificarea acestora;dovada că aparatul radar este omologat;dovada că cinemometrul utilizat era prevăzut cu un dispozitiv specializat,care să poată măsura viteza de deplasare a autovehiculului pe care era instalat.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare în cauză și a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată întrucât procesul verbal în litigiu este legal și temeinic.

La întâmpinare,intimatul a atașat materialul,probator în baza căruia a fost întocmit procesul verbal în litigiu,inclusiv înregistrarea pe suport electronic de la fila 23.

Prin sentința civilă nr. 260/10.03.2015, instanța a respins plângerea formulată de petentul N______ A________ domiciliat în Tîrgoviște ______________________________.4 _________________ Dîmbovița împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/12.12.2014 emis de I__ V______-Poliția Rutieră cu sediul în Focșani ____________________. 12 județul V______, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, din examinarea CD-ului de la fila 23 rezultă fără nici un dubiu că autoturismul condus de petent a fost înregistrat cu aparatul radar circulând în localitate cu viteza de 107 km/h, astfel cum rezultă și din procesul verbal contestat, la dosarul cauzei fiind depuse toate probatoriile solicitate de petent, din care rezultă că înregistrarea vitezei petentului s-a făcut de către un agent rutier calificat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și în conformitate cu NML 021-05 ,și-n atare situație vinovăția petentului este mai presus de orice îndoială.

În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul, considerând sentința nelegală și neîntemeiată.

În motivarea apelului s-a arătat că materialul probator al intimatului nu dovedește săvârșirea contravenției că, din planșele fotografice, nu rezultă că ar fi existat un indicator de intrare în localitate, că procesul-verbal a fost încheiat de către un agent necompetent, care nu avea dreptul de a constata depășirea vitezei legale, fapt ce atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție.

Prin Întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

S-a arătat că fapta cu caracter contravențional a fost săvârșită de către petent, fiind dovedită prin mijloace legale de probă.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform dispozițiilor art.479 NCPC, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal contestat s-a reținut în sarcina petentului că, la data de 12.12.2014,ora 16:51, petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN2-E 85 Tișița județul V______, fiind înregistrat cu viteza de 107 km/h de aparatul radar montat pe auto aparținând MAI și, de asemenea, nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului.

Analizând legalitatea procesului-verbal, tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art.17 din O.G. nr.5/ 2001, nulitatea procesului-verbal este atrasă și poate fi constatată și din oficiu pentru lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar, în cazul persoanei juridice, pentru lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator astfel încât , din analiza procesului-verbal, rezultă că nu există motive de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție.

Tribunalul reține că, potrivit prevederilor art.121din H.G. nr.1391/2006, menționat de agentul constatator ca temei legal al faptei cu caracter contravențional, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare (alin.1), nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii fiind constatată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic (alin.2).

Tribunalul constată că, în numeroase decizii de speță, Curtea Constituțională a apreciat că legislația contravențională din România intră sub incidența prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Decizia nr.408/4.11.2003, Decizia nr.399/21.09.2003), scopul interpretării date articolului 6 menționat fiind acela de a asigura aceleași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni ( Sporrong și Lonnroth contra Suediei- 1882; Ozturk contra Germaniei – 1984; Lutz contra Germaniei – 1987), dintre aceste garanții neputând lipsi prezumția de nevinovăție instituită prin art.6.2 din Convenție (A_____ contra României – 2007), garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, fiind aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, 23 septembrie 1998,pct. 39-40, Culegere de hotărâri și decizii 1998‑VII).

Se reține și faptul că C.E.D.O., în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999], după cum s-a reținut și că prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, astfel, în decizia pronunțată în cauza H______ și alții c. României (cererea nr. 7034/07) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

Tribunalul reține că, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul avea posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

În speță, din analiza probatoriului efectuat la instanța de fond, tribunalul reține că I.P.J. V______ a depus la dosarul de fond al cauzei compact discul cu înregistrarea abaterii săvârșite de către petent la data de 12.12.2014, din care rezultă că autoturismul condus de către petent XXXXXXXXX, circula cu viteza de 107 km/h pe DN2E85 în localitate, pe sector de drum cu limita de viteza.

De asemenea, se reține și împrejurarea că la dosarul cauzei se află buletinul de verificare metrologică a aparatului utilizat la constatarea contravenției precum și certificatul de atestare a calității de operator radar pentru agentul de Poliție Rutieră.

Tribunalul reține că nu a fost dovedită încălcarea dispozițiilor legale privind efectuarea înregistrării radar și nu s-a produs nici dovada existenței unor impedimente tehnice, care să fi afectat înregistrările efectuate, astfel încât prezumția de nevinovăție a fost răsturnată prin probatoriul administrat în cauză.

Cu privire la săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art.147/1 din HG nr.1391/2006, tribunalul reține că această faptă a fost recunoscută de către petent, nefiind nici un moment contestat faptul că nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare al mașinii.

În aceste condiții, tribunalul constată că, în cauză, intimatul a dovedit cu mijloace admise de lege săvârșirea de către petent a faptei cu caracter contravențional reținută prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.

Nu există, în întreg probatoriul efectuat, date sau fapte care să confirme încălcarea de către instanța de fond a obligației de a i se oferi apelantului petent garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul său la apărare fiind asigurat, fiind administrat întreg probatoriul propus de către petent, cu care acesta nu a dovedit netemeinicia procesului-verbal.

În considerarea celor de mai sus, în baza dispozițiilor art.480 NCPC, tribunalul va respinge apelul ca fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta N______ A________ domiciliat în Tîrgoviște, ________________________________________________, județul Dâmbovița, având CNP xxxxxxxxxxxxx împotriva sentinței civile nr.260 din 10.03.2015 pronunțată de Judecătoria P_____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V______, cu sediul în Focșani, ____________________.12, județul V______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Noiembrie 2015.

Red./tehnored.M.D. – 15.11.2015

Fond S.N. ex: 4 ____________.2015