Acesta este document finalizat

Cod ECLI

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Sentința Nr. xxxxx/2015

Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE P______ R_____

GREFIER B______ M_____ L____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe petent F______ M____ B_____ și pe intimat D.G.P.M.B. - B______ RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție _________ NR. xxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 28.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.11.2015 și ulterior la data de 25.11.2015 când, deliberând, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 22.07.2015 sub nr de dosar XXXXXXXXXXXXXX petentul F______ M____ B_____ în contradictoriu cu intimatul D____ –BR a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal _________ nr. xxxxxx/12.07.2015 și a solicitat anularea procesului verbal contestat și repunerea în situația anterioară.

În motivarea cererii, petentul a arătat la data de 12.07.2015 circula dinspre ______________________. M_____ E_____ la intersecția cu R___ Beller care are 2 semafoare iar la primul se afla un autoturism care era pe avarii, iar în încercarea de a-l depăși a fost văzut de agentul constatator, petentul fiind oprit pe dreapta și aducându-i-se la cunoștință că i se va suspenda permisul de conducere.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În dovedirea cererii, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul verbal contestat f. 2, dovada ________ nr. xxxxxxx f.3, carte de identitate f. 5.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din OUFG 80/2013, astfel cum rezultă din chitanța f.13.

La data de 26.08.2015 petentul a depus precizări.

La data de 24.09.2015 intimatul a depus întâmpinare f. 20 și a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, învederând instanței că procesul verbal contestat a fost legal întocmit iar simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută nu corespunde realității nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 16 și art. 17 din OG 2/2001, art. 100 lit a și art. 110 alin 3 din RAOUG 195/2002 rep.

Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în ședința din data de 28.10.2015 fiind audiat în fața instanței petentul.

Analizând plângerea contravențională prin prisma susținerilor petentului, a materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal _________ nr. xxxxxx petentul F______ M____ B_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei conform art. 111 alin 1 lit c din OUG 195/2002 pentru nerespectarea dispozițiilor art. 100 alin 3 lit a din același act normativ, reținându-se că a condus auto XXXXXXXX pe __________________________ ______________________ intersecția cu R___ Beller a depășit coloana de autovehicule aflate în așteptare la culoarea roșie a semaforului electric, creand pericol de accident, se afla singur în auto.

Procesul verbal a fost semnat de luare la cunoștință de petent, consemnându-se că nu are mențiuni.

În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De altfel, petentul nu invocă vreo neregularitate sub acest aspect.

În legătură cu temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că petentul nu neagă depășirea unui autovehicul la semafor, ci susține că autoturismul depășit era fie pe avarii fie o cisternă care staționa pentru a iriga spațiu verde.

Instanța consideră însă că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, fiind constatată direct de către agentul de poliție. Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agent sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a văzut (situație asemănătoare cu procedura infracțiunii flagrante). Ar fi nerezonabil să se prezume contrariul, respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situație falsă urmărind sancționarea nedreaptă a petentului, ceea ce ar presupune săvârșirea mai multor infracțiuni de către agentul de poliție. Prezumția de veridicitate este întărită de faptul că petentul nu a dovedit că ar fi solicitat cercetarea penală a agentului constatator pentru încheierea abuzivă a procesului-verbal.

Susținerile petentului sunt neîntemeiate, nefiind susținute de nici un mijloc de probă credibil. Deși a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere și faptul că atitudinea nesinceră a petentului ce rezultă din versiuni diferite prezentate instanței. Astfel, deși prin cererea inițială petentul a menționat că a depășit un automobil ce se afla pe avarii, audiat fiind a menționat că a fost nevoit să efectueze manevra de depășire dat fiind că la semafor se afla o cisternă care uda spațiu verde. Mai mult decât atât, instanța reține că petentul nu a formulat obiecțiuni la momentul întocmirii procesului verbal, deși a avut această posibilitate, în procesul verbal consemnându-se că petentul nu are mențiuni, petentul semnând inclusiv lângă această mențiune, pe care instanța apreciază că și-a însușit-o prin semnătură.

Astfel, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv aceea de a depăși coloanele de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului (art. 100 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 rep.).

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege pentru fiecare faptă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept (art. 103 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 rep) și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001, întrucât fapta săvârșită nu este de gravitate redusă. În acest sens, instanța reține că petentul a dat dovadă de indiferență față de respectarea normelor legale și a încercat să se sustragă de la executarea sancțiunii aplicate, ceea ce înseamnă că nu a conștientizat importanța respectării acestora, astfel încât avertismentul nu ar face decât să îl încurajeze în această atitudine, nefiind apt să prevină săvârșirea unor noi fapte contravenționale. Totodată, instanța atrage atenția petentului asupra dispozițiilor art. 108¹ alin.1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă care sancționează introducerea cu rea-credință a unor cereri vădit neîntemeiate, fiind posibil ca în cazul în care formulează alte cereri vădit neîntemeiate, cum este cea din prezentul dosar, să i se aplice amendă judiciară.

Pentru aceste motive, întrucât intimata a făcut dovada săvârșirii contravențiilor de către petent, iar acesta nu a făcut proba unei situații contrarii actului de sancționare, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională, considerând că procesul-verbal atacat a fost legal și temeinic încheiat, iar sancțiunile corect individualizate și aplicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul F______ M____ B_____ sector 5, București, ________________________ în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - B______ RUTIERĂ sector 3, București, ________________________. 9 - 15 împotriva procesului verbal _________ nr. xxxxxx/12.07.2015.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

R.P. 12 Ianuarie 2016