Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 860/2015

Ședința publică de la 28 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M________ M_____

Judecător L______ A_______ O_____

Grefier M_______ B_______ V______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta-petentă C____ I______ împotriva sentinței civile nr. 2192/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ G_____, având ca obiect ,,anulare proces verbal de contravenție CP NR. xxxxxxx”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2015 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17.12.2015 și apoi la data de 28.12.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față , constată următoarele ;

Prin cererea înregistrată la data de 05.08.2014 pe rolul Judecătoriei G_____ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta C____ I______ a solicitat, în contradictoriu cu intimata I__-G_____, anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 28.07.2014 și, în consecință, înlăturarea sancțiunilor aplicate prin acesta.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că în timp ce se afla în dreptul Spitalului d boli infecțioase din G_____ unde lucrează, s-a asigurat că de pe contrasens nu vine nici un autovehicul, a ieșit din coloană și a intrat în curtea spitalului, ulterior fiind acuzată de agenții de poliție că a depășit coloana de mașini, deși în zonă nu este marcaj longitudinal continuu.

A mai arătat petenta că în înștiințarea de plată este trecut un alt nume decât al ei

Plângerea nu a fost motivată în drept.

În probațiune, petenta a depus, în copie, procesul-verbal contestat și planșe fotografice din zona unde a avut loc evenimentul (filele 4-6).

Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus raportul agentului constatator (fila 22).

Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, iar pentru intimată proba cu planșele fotografice, apreciind că sunt pertinente și concludente în cauză, putând conduce la dezlegarea pricinii.

Prin sentința civilă nr. 2192/20.02.2015 Judecătoria G_____ a admis în parte plângerea contravențională formulată, a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei aplicată prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/28.07.2014 cu sancțiunea avertismentului și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal mai sus menționat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 28.07.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei (4 puncte-amendă) și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, luându-se măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, în temeiul art. 120 alin. 1 lit. k din RAOUG nr. 195/2002, prin raportare la art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 reținându-se că, la data de 08.07.2014, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________________ _______________________ a intrat în depășirea coloanei de mașini oprită la culoarea roșie a semaforului.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, prima instanță a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Faptul că în înștiințarea de plată a fost trecut greșit numele petentei nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal atâta timp cât în cuprinsul acestuia numele a fost trecut corect, art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sancționând numai omisiunea din cuprinsul procesului-verbal.

De asemenea, susținerea petentei cum că procesul-verbal este ilizibil nu poate fi primită în situația în care acesta poate fi citit fără un efort considerabil.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind depășirea.

Astfel, prin raportare la situația de fapt reținută de agentul constatator, prima instanță a constatat că fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost corect încadrată în dispozițiile legale.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, petenta a arătat că în zona unde a fost oprită de agenții de poliție nu este marcaj longitudinal continuu, iar petenta a ieșit din coloană doar în momentul în care a putut vira stânga pentru a intra în curtea spitalului.

Instanța a constatat că nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care prezumția de nevinovăție - care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților impune în privința aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenție. Astfel, respectarea cu ocazia unei proceduri care poate fi calificată drept "penală", a unei asemenea garanții vine să restabilească echilibrul dintre autorii prezumați ai faptelor nelegale și autoritățile desemnate să-i urmărească și să-i sancționeze. Totuși, Curtea s-a pronunțat (Cauza A_____ contra României) în sensul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

În altă ordine de idei, atât prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, cât și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu sunt prezumții absolute, ci relative, ce pot fi răsturnate prin dovada contrară.

Raportând aceste principii la situația de față, instanța constată că petenta a beneficiat de dreptul de apărare, având posibilitatea de a formula apărări și de a propune probe în fața instanței.

Cu toate acestea, petenta nu a propus nici o probă pentru a-și dovedi propria ipoteză.

Astfel, petenta nu a demonstrat că a ieșit din coloana de mașini doar în momentul când se afla în dreptul intrării în curtea spitalului.

Totodată, petenta este în eroare asupra cărei reguli de circulație a fost sancționată contravențional.

Astfel cum prevede art. 120 alin. 1 lit. k din RAOUG nr. 195/2002: „Se interzice depășirea vehiculelor pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.”

Prin urmare, aceasta este regula pe care a încălcat-o petenta și nu aceea că a depășit marcajul longitudinal continuu.

În acest context, având în vedere faptul că petenta nu a propus nici o probă pentru dovedirea unei situații contrare celei reținute în cuprinsul procesului-verbal și că nu a fost combătută prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut temeinicia contravențiilor imputate petentei prin procesul-verbal contestat.

În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei, minimul prevăzut de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 prin raportare la art. 98 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2006, precum și măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, obligatorie în cazul reținerii faptei.

Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, respectiv că petenta se află la prima abatere de acest fel și de faptul că nu s-au produs urmări grave ale faptei, deși starea de pericol a fost creată, prima instanță a constatat că în cauză se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În ceea ce privește aplicarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere în vederea luării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, s-a apreciat că aceasta este obligatorie în cazul faptei reținute în sarcina petentei, în temeiul art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta C____ I______.

În dezvoltarea motivelor de apel, au fost reluate apărările formulate prin plângerea contravențională, respectiv faptul că, venind dispre b.dul G. C_____ și ajungând pe ____________________ ajuns la coloana de mașini care aștepta la intersecția ____________________ ____________________ a ajuns în dreptul parcării Spitalului de Boli Infecțioase, s-a asigurat că nu vin autoturisme pe contrasens, a semnalizat intenția de a vira la stânga, după care s-a desprins din coloana de mașini pentru a intra în curtea spitalului.

Apelanta a susținut că nu a depășit coloana de mașini, însă a precizat că este mulțumită de soluția de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, solicitând rejudecarea cauzei și în ceea ce privește măsura suspendării dreptului de a conduce pe perioada de 30 de zile.

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, apreciind că soluția pronunțată este temeinică și legală. S-a susținut că sancțiunea complementară derivă din lege și nu este supusă controlului judecătoresc.

În drept au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă și ale OUG nr. 195/2002.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a reiterat apărările formulate.

Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispozițiilor în temeiul dispozițiilor art. 477 și 478 din NCPC, Tribunalul constată următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională ________ nr. xxxxxxx/28.07.2014 s-a reținut că, la data de 28.07.2014, ora 8.00 apelanta petentă C____ I______ a condus autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX pe _______________________________ ____________________ __________________ zona spitalului a efectuat manevra de depășire a coloanei de autovehicule oprite la culoarea roșie a semaforului electric.

S-a apreciat că fapta reținută constituie contravenție fiind sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, sens în care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 360 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.

Raportat la motivele de apel invocate, instanța reține că nu se impută apelantei petente faptul că ar fi încălcat marcajul continuu de separație a celor două sensuri de mers, ci faptul că, venind dinspre ____________________ depășit, pe contrasens, coloana de autovehicule oprite la culoarea roșie a semaforului electric situat după _______________________________ de Boli Infecțioase, astfel cum se observă inclusiv din planșa foto depusă de apelantă la fila 5, pentru a intra în curtea spitalului.

Potrivit art. 120 alin. 1 lit. k din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.

Din analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A_____ c. României), reiese că atât timp cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus), procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel încât apelantului petent îi revine sarcina de a dovedi netemeinicia actului contestat, răsturnând prezumția ce operează cu privire la acest act.

În cauză, apelanta petentă a susținut că, în momentul în care a ajuns în dreptul parcării Spitalului de Boli Infecțioase s-a desprins din coloana de mașini pentru a efectua manevra de virare la stângă pentru a intra în curtea spitalului, situație de fapt care nu este susținută de nici un mijloc de probă.

Din actele cauzei se constată că apelanta petentă nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului-verbal de contravenție, semnându-l fără rezerve, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.

Este evident că semnarea procesului-verbal în acest mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. Astfel, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în aceste condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.

Având în vedere că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată în cauză, Tribunalul apreciază că, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că procesul verbal supus analizei a fost în mod temeinic întocmit, sub aspectul reținerii în sarcina petentei a contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce prev. de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 rep, aceasta este justificată, fiind o măsură cu caracter preventiv ce privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din NCPC, Tribunalul va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2192/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria G_____, ca nefondat, păstrând hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta-petentă C____ I______ domiciliată în G_____, ____________________. 6, ______________, jud. G_____, împotriva sentinței civile nr. 2192/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ G_____ cu sediul în G_____, _____________________, jud. G_____, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28.12.2015

Președinte, M________ M_____		Judecător, L______ A_______ O_____
	Grefier, M_______ B_______ V______

Red. L.A.O.

Tehnored. M.B.V. 4 ex/20.01.2016

Fond – S. N__