Dosar nr. XXXXXXXXXXX

Codul operatorului de date personale: 4481

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B R Ă I L A

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr.144/2015/_____________________> Ședința publică din data de 26 martie 2015

Completul compus din:

Președinte: G______-E____ V_____ - judecător

Judecător: C_____-G_______ I______

Grefier: L____ M_______

------------

La ordine fiind soluționarea apelului de contencios administrativ declarat de apelanta-petentă G_______ L____ G_______, cu domiciliul în G_____, _____________________, nr.32, ___________.15, județul G_____; împotriva sentinței civile nr.594 din data de 16 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Făurei, județul B_____, în dosarul nr.XXXXXXXXXXX; în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului B_____, cu sediul în B_____, ________________________.10-12, județul B_____; având ca obiect – anulare proces-verbal contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-petentă G_______ L____ G_______, reprezentată fiind de avocat D_____ A_______, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar; lipsă fiind și intimatul I____________ de Poliție al Județului B_____.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că procedura de citare este legal îndeplinită; apelul este declarat în termen legal; nemotivat; legal timbrat conform dovezilor de la dosar; cauza se află la primul termen de judecată; procedura prealabilă finalizată, după care;

Fiind primul termen de judecată, față de prevederile art.131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, prin raportare la art.95 pct.2 Cod procedură civilă și potrivit dispozițiilor art.238 din codul de procedură civilă pune în discuția părților estimarea duratei cercetării.

Avocat D_____ A_______ pentru apelanta - petentă G_______ L____ G_______, având cuvântul, estimează durata cercetării la 30 de zile arătând că în cauză înțelege să solicite administrarea probei testimoniale prin care să dovedească împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, aceasta avându-se în vedere faptul că petenta a depășit o mașină care mergea foarte încet care reprezenta un pericol social. Ca atare solicita proba cu martor pentru a dovedi împrejurarea care reprezintă pericolul social și pentru a se dovedi faptul că prin modul prin care s-a săvârșit fapta nu reprezintă caracter contravențional prin această situație.

Instanța respinge solicitarea apelantei-petente privind audierea martorului datorită faptului că situația pe care înțelege să o dovedească nu se referă la săvârșirea contravenției ci la dovedirea pericolului social al faptei, iar susținerile petentei făcute încă din plângerea contravențională și reinterate în cererea de apel nu au fost contestate de către intimată.

Avocat D_____ A_______ pentru apelanta-petentă G_______ L____ G_______, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri noi de formulat și nici alte probe noi de administrat.

Nemaifiind alte cereri noi de formulat și nici alte probe noi de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul în dezbaterea apelului.

Avocat D_____ A_______ pentru apelanta-petentă G_______ L____ G_______, având cuvântul, susține oral motivele de apel solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.

În urma deliberării instanța a pronunțat următoarea decizie de contencios administrativ;

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr.594/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Făurei, s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale formulate de petenta G_______ L____ G_______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 18.01.2014 întocmit de agentul constatator intimatul I____________ de Poliție Județean B_____.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat de intimat la data de 18.01.2014, petenta a fost sancționată, conform OUG nr. 195/2002, cu amendă contravențională, totodată fiindu-i reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, pentru faptul că la aceeași dată a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX pe DN2B în loc. I____, iar în fața Casei de cultură, în zona de acțiune a liniei simple continue și a indicatorului ,,Depășirea interzisă”, a efectuat depășirea autoturismului cu nr. XXXXXXXXX.

În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că nu sunt cazuri de nulitate absolută a procesului-verbal.

În ceea ce privește susținerea petentei că agentul constatator nu i-a acordat posibilitatea de a formula obiecțiuni (invocată pe cale de excepție – recalificată de instanță ca motiv de nelegalitate de analizat la momentul deliberării), se constată că procesul-verbal conține mențiunea privind lipsa obiecțiunilor din partea petentei, actul sancționator fiind semnat de petentă, în ciuda susținerilor contrare ale acesteia în acest sens, aspect întărit inclusiv de împrejurarea că petentei i-a fost remis procesul-verbal pe loc de către agentul constatator. Așadar, nu există nicio neregularitate din acest punct de vedere.

Mai mult decât atât, în ipoteza în care procesul-verbal nu ar fi fost semnat de către petentă, instanța a constatat că textul legal incident în această materie (art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001) are în vedere obligativitatea consemnării obiecțiunilor în situația în care procesul-verbal este semnat de către contravenient. De asemenea, se observă că procesul-verbal este semnat și de un martor asistent, context în care nu se constată, o dată în plus, nici din această perspectivă, vreo abatere de la prevederile legale incidente din partea agentului constatator.

În același timp, instanța a avut în vedere în cauza de față și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie – contravențiile fiind circumscrise de Curte noțiunii de „acuzație în materie penală”; astfel, într-o decizie de inadmisibilitate (H______ și alții contra României), dar și în cauza N_______ G_______ contra României, Curtea reamintește că, în materie contravențională, art. 6 par. 2 nu se opune unui mecanism prin care procesul-verbal să beneficieze de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție față de care ar deveni aproape imposibilă reprimarea faptelor ce constituie contravenții (par. 12). Prezumția este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislația națională, instanțele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăși ceea ce Curtea numește „limite rezonabile”.

Instanța a apreciat că aceste limite nu au fost depășite, petenta având întreaga posibilitate de a-și face apărările față de situația reținută și de a-și exprima detaliat obiecțiunile, pe care o instanță independentă și imparțială să le analizeze, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, fiindu-i astfel asigurate petentei toate garanțiile unei juste judecăți.

Sub aspectul temeiniciei, s-a reținut că fapta a fost percepută în mod nemijlocit de către agentul constatator.

Instanța a constatat că petenta nu contestă că ar fi efectuat depășirea pe linie continuă, însă a apreciat că faptei îi lipsește pericolul social concret, invocându-se atingerea minimă adusă relațiilor sociale privind traficul rutier, solicitând aplicarea art. 18¹ din Codul penal din 1969 și anularea procesului-verbal de contravenție.

În acest context, se constată inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor legii penale arătate, aspectele invocate putându-se circumscrie unei analize prin raportare la prevederile aferente din OG nr. 2/2001 (art. 21 alin. 3, respectiv art. 7). Astfel, instanța a apreciat că sancțiunea a fost aplicată în limitele legii și cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, față de pericolul social grav derivând din nerespectarea regulilor privind depășirea (adică pericolul sporit de accidente de circulație). În aceste condiții, instanța a considerat că nu se impune nici înlocuirea sancțiunii contravenționale principale (amenda) cu avertismentul, având în vedere fapta reținută, depășirea neregulamentară, ce constituie una din principalele cauze ale producerii accidentelor rutiere.

De asemenea, chiar și în condițiile în care s-ar fi dispus înlocuirea amenzii cu avertismentul, ar fi nelegală înlăturarea sancțiunii complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce. Atâta vreme cât fapta reținută prin procesul-verbal de contravenție există și a fost săvârșită de petentă, fiind stabilită pentru aceasta și o sancțiune principală, este obligatorie aplicarea sancțiunii complementare expres prevăzute de lege.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal atacat, ca legal și temeinic.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petenta G_______ L____ G_______ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelanta a învederat că procesul verbal de contravenție este nelegal și netemeinic întrucât agentul constatator nu i-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni.

Apelanta a mai precizat că împrejurările în care a comis fapta relevă un pericol social scăzut necaracteristic unei fapte contravenționale. A susținut apelanta că depășirea pe linia continuă constatată de intimată nu a pus în pericol nici o persoană participantă la trafic întrucât a depășit un autovehicul care se deplasa cu o viteză mai mică decât limita de viteză admisă de lege pentru un sector de drum unde vizibilitatea era foarte bună.

Apelanta susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că și dacă nu s-ar fi aplicat pentru motivul invocat amenda contravențională ca sancțiune principală sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce s-ar fi aplicat oricum, deși lipsa pericolului social concret al faptei este cauza de înlăturare a caracterului contravențional al faptei.

Apelanta menționează că instanța de fond a confundat pericolul social abstract al faptei contravenționale cu pericolul social concret al acesteia.

În opinia apelantei dispozițiile O.G. nr.2/2001 se completează cu dispozițiile Codului penal astfel că instanța de fond ar fi trebuit să rețină că pericolul social este atât de redus încât înlătură caracterul contravențional al faptei.

Legal citat intimatul nu a depus întâmpinare prin care să-și precizeze punctul de vedere.

Examinând sentința atacată prin prisma motivului de apel invocat, dar și din oficiu, tribunalul va constata că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a făcut o judicioasa analiza a întregului material probator administrat in cauza si o interpretare corecta a dispozițiilor legale aplicabile in speța si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Prin Decizia nr.XXII din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii declarat de procurorul general s-a decis că nerespectarea cerințelor înscrise în art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție.

Astfel situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage nulitatea actului întocmit sunt strict determinate prin reglementarea dată de art.17 din OG nr.2/2001 și anume lipsa mențiunilor privind numele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, lipsa denumirii sediului a faptei săvârșite și a semnăturii agentului constatator specificându-se că în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu”.

În raport de acest caracter imperativ limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat se constată din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la nesemnarea procesului verbal de contravenție de către martorul asistent nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod.

În prezenta speță nu s-a făcut dovada că s-a pricinuit petentei o vătămare astfel ca nulitatea să fie constatată din oficiu.

Tribunalul mai reține însă și dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 (cadrul normativ general în materie contravențională), care spune că sub sancțiunea nulității procesul-verbal trebuie să cuprindă și textele incriminatoare. Însă această dispoziție trebuie interpretată prin prisma prevederilor art. 47 din aceeași ordonanță cu referire la art. 105 alin. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că nulitate este în acest caz numai relativă. Or acest din urmă articol impune trei condiții cumulative pentru anularea unui act procesual: i) încălcarea unei norme legale; ii) ca efect al acestei încălcări trebuie să se dea naștere unei vătămări părții; iii) vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului

Din analiza actelor depuse in fata primei instante tribunalul constata ca apelanta petenta a fost sancționata pentru ca a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe DN2B in localitatea I____ si in fata Casei de Cultura in zona de actiune a indicatorului „Depasirea interzisa” a efectuat depășirea unui autoturism incalcand linia simpla continua.

Tribunalul nu va retine sustinerile apelantei referitoare la lipsa pericolului social intrucat obligatia de respecta dispozitiile legale subzista in sarcina acesteia indiferent de atitudinea in trafic a celuilat participant la trafic care circula cu viteza foarte redusa. Instanta de fond nu confundat pericolul concret al faptei cu pericolul social abstract ci a motivat exact pe fapta comisa de apelanta aceea de a depasi pe linia continua neavand relevanta daca trecuse ori nu de marcajul pietonal ori daca din sens opus venea vreun autoturism.

In privinta apararilor apelantei referitoare la completarea dispozitiior OG2/2001 cu preverilor codului penal instanta constata ca se face o confuzie intre notiunea de acuzatie in materie penala si codul penal art. 47 din OG2/2001 stabileste ca dispozitiile ordonantei se completeaza cu prevederile codului de procedura civila

Față de cele expuse, tribunalul apreciază că prezentul apel este nefondat urmând, ca în temeiul art.480 alin. 1 Cod de procedură civilă, să-l respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOITIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-petentă G_______ L____ G_______, cu domiciliul în G_____, ______________________, nr.32, ___________.15, județul G_____; împotriva sentinței civile nr.594 din data de 16 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Făurei, județul B_____, în dosarul nr.XXXXXXXXXXX; în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului B_____, cu sediul în B_____, ________________________.10-12, județul B_____; având ca obiect – anulare proces-verbal contravenție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi data de 26 martie 2015.

Președinte,Judecător,

G______-E____ VoineaCorina-G_______ I______

Grefier,

L____ M_______

Red. C.-G. I______/ 06.04.2015/Dact. S.M. / 5 ex./ 08.04.2015/Jud. Fond: I____ D_____ A_____