document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:030.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 70/2016

Ședința publică din data de 18 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE D___ P_____

Judecător C________ Ș_____ D____

Grefier E_____ B______

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul P____ C_______ - A_____, împotriva sentinței civile nr. 1056/15.07.2015 pronunțată de Judecătoria D___ , în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Politie al Județului T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal, făcut în ședință publică atât la prima cât și la cea de a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 131 Noul Cod Procedură Civilă, constată că, potrivit prevederilor art. 95 pct. 2 Noul Cod Procedură Civilă, este competentă să soluționeze prezenta cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 223 s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând încheiată cercetarea judecătorească, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod Procedură Civilă declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL :

Deliberând, constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 1056/15.07.2015 pronunțată de Judecătoria D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea formulată de petentul P____ C_______-A_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului T____, ca neîntemeiată.

S-a menținut procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/03.12.2014 ca fiind legal și temeinic.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele :

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 03.12.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei, aplicându-i-se totodată și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, conform art.100 alin 3 lit. e din OUG 195/2002 rep.

În sarcina petentului s-a reținut că în data de 03.12.2014, la ora 16:39, pe DN 59, km. 21+200 m, a condus autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 136 km/h pe o porțiune de drum cu viteza maximă limitată la 60 km/oră, depășind limita legală cu 76 km/h.

Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, cuprinzând datele personale și semnătura acestuia, fiind consemnată și poziția petentului la rubrica obiecțiuni. Astfel, petentul a arătat că nu circula pe o porțiune de drum cu viteză limitată. Împotriva procesului verbal s-a formulat de către petent în termen legal prezenta plângere.

Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, instanța de fond a reținut că în procesul verbal de contravenție sunt consemnate datele prevăzute de art 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia iar actul sancționator este semnat de către agentul constatator. De asemenea, instanța de fond reține că agentul constatator a indicat în procesul verbal actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, respectiv OUG 195/2002 rep.

Totodată, având în vedere prevederile art. 109 din OUG 195/2002 potrivit cărora, în cazul în care constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori, instanța de fond apreciază ca lipsa semnăturii procesului verbal de contravenție de către un martor asistent, nu aduce atingere legalității procesului verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din OG 2/2001 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni precum și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Din cuprinsul procesului verbal precum și din înregistrarea video rezultă că petentul rula cu autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 136 km/h, pe un segment de drum cu limitare de 60 km/h, conform adresei nr. 100/576/23.03.2015 emisă de CNADNR – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara (f.43), depășind limita legală cu 76 km/h. Constatarea acestei contravenții respectă dispozițiile legale de mai sus, viteza fiind înregistrată cu mijloace tehnice, verificate metrologic, operatorul aparatului radar fiind autorizat în acest sens.

De asemenea, potrivit buletinului de verificare metrologică, valabil până la 24.03.2015 (f.25), aparatul radar a fost admis, acesta putând măsura viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.

Având în vedere că petentul nu a dovedit o situație contrară celei expuse în cuprinsul procesului verbal, instanța de fond a constatat că prezumțiile de legalitate și temeinicie ale acestuia nu au fost răsturnate, iar din probele administrate (procesul verbal de contravenție, înregistrarea video, buletinul de verificare metrologică, atestat operator radar), instanța de fond reține ca stare de fapt că în data de data de 03.12.2014, la ora 16,39, pe DN 59, km. 21+200 m, petentul rula cu autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 136 km/h, pe un segment de drum cu limitare de 60 km/h, depășind limita legală cu 76 km/h.

În consecință, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție și ținându-se seama și de faptul că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța de fond a constatat așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Față de aceste considerente, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și a menținut procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.

Nu a acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel P____ C_______ - A_____, susținând că este netemeinică și nelegală, a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate în se sul admiterii plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, pentru următoarele considerente :

I. Admiterea cererii de apel, schimbarea in tot a hotărârii apelate in sensul admiterii acțiunii, respectiv:

In principal, anularea Procesului - verbal ________ nr. xxxxxxx / 03.12.2014, ca fiind nelegal și netemeinic, cu consecința radierii punctelor de penalizare, a revocării suspendării dreptului de conducere, exonerarea de la plata amenzii, restituirea permisului de conducere reținut conform dovezii ________ nr. xxxxxxx din 03.12.2014.

In subsidiar, in situația in care instanța constata ca excepția invocata (privind încadrarea) este nefondata, solicita sa se vconstatate ca petentul se afla pe un sector de drum național unde viteza maxima admisa este de 100 km/h, conform art.49, alin.4, lit. b, din OUG 195/2002 si pe cale de consecința sa recalificați fapta, sa constatați ca petentul a depășit doar cu 36 km/h viteza maxima admisa, in situația in care din probele administrate rezulta ca acesta era viteza înregistrata de mijloacele tehnice omologate si pe cale de consecința sa dispuneți aplicarea sancțiunii contravenționala stabilita de lege, pentru acesta fapta.

In subsidiar, in situația in care se va trece peste toate apărările, solicita a proceda la individualizarea sancțiunii, prin înlocuirea sancțiunii amenzii, în temeiul art. 7 alin. (3) al OG. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu consecința aplicării unui avertisment;

Fără cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii de apel a solicitat a se avea în vedere următoarele considerente: În data de 03.12.2014 în jurul orei 16:39, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca SKODA cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 59, km 21 + 209 din direcția Jebel către Sag T____, a fost oprit de agentul de poliție D____ A_____ care i-a comunicat faptul că a circulat cu viteza de 136 km/h, pe un tronson de drum cu limită de viteză de 60 km/h, „depășind viteza legală cu 76 km/h".

Împotriva procesului verbal contestat, in termen legal a formulat plângere contravenționala, formându-se dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, cerere care a fost respinsa de către instanța de judecata prin Sentința civila nr. 1056/15.07.2015.

Instanța de fond, pentru a pronunța sentința apelata, retine, la fila 5 primul pragraf, "Sub aspectul temeiniciei, instanța retine ca, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din OG 2/2001 rezulta ca procesul verbal contravențional face dovada deplina a situației de fapt reținuta si a încadrării in drept pana la proba contrara".

Instanța mai retine la paragraf 3, faptul ca din cuprinsul procesului verbal precum si din înregistrarea video rezulta ca petentul rula cu autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 136 km/h, pe un segment de drum cu limitare de 60 km/h, conform adresei nr. 100/576/23.03.2015 emisa de CNADNR - Direcția Regionala de Drumuri si Poduri Timișoara (f. 43), depășind limita legala cu 76 km/h.

La paragraful 5, fila 5, se retine ca : „ având in vedere ca petentul nu a dovedit o situație contrara celei expuse in procesul verbal, iar la paragraf se retine ca, avându-se in vedere împrejurarea ca petentul nu a făcut dovada existentei unei alte situații de fapt".

Critica sentința apelata sub următoarele aspecte:

1. Din analiza acestor paragrafe, redate in conținutul motivării sentinței apelate, rezulta ca instanța la pronunțarea hotărârii, nu a procedat la o coroborarea tuturor probelor din a căror interpretare a rezultat o alta stare de fapt, contrara celei reținute in procesul verbal contesta, respectiv faptul ca se afla pe un sector de drum național, fara
limitare de viteza.

Este adevărat ca in adresa nr. 100/576/23.03.2015 emisa de CNADNR -Direcția Regionala de Drumuri si Poduri Timișoara (f. 43), care a stat la baza pronunțării soluției, se indica faptul ca pentru sensul de mers Jebel Timișoara viteza de 60 km/h, indicator fig. C 29 "60" Km 21+350, ori din analiza înregistrării video nu rezulta ca se afla pe sectorul de drum menționat in adresa.

În concret, având ca temei legal, caracterul devolutiv al apelului solicita analizarea materialul video pus la dispoziția instanței care se completează cu Adresa nr. 100/576/23.03.2015 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și să se constate că, pe porțiunea de drum pe care circula nu există restricție de viteză de 60 km/h, așa cum susține organul de poliție si ulterior instanța de judecata prin motivarea sentinței pronunțate si apelate.

Atât proba video prezentată de organul de poliție cât și adresa autorității de drumuri sunt în favoarea susținerilor sale în sensul că pe porțiunea de drum pe care circula, nu era restricție de viteză de 60 km/h, in concret nu se distinge in înregistrarea indicator cu restricția susținuta de agentul constatator.

Astfel, la secunda 00:19 a probei video, înregistrarea vitezei de 136 km/h nu determină clar pentru care autovehicul a fost înregistrată întrucât sunt mai multe autovehicule care circulă în aceeași direcție și nu se distinge numărul de înregistrare al autovehiculului pe care eu îl conduc. D___ la secunda 00:23 a probei video se poate distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care eu l-am condus, respectiv, XXXXXXXXXXXX, dar la acel moment viteza de deplasare este de 89 km/h și se încadra astfel în limita legală de 100 km/h pentru acel sector de drum.

2. Înregistrarea video depusa la dosarul cauzei de către intimata, la viteza reținuta in procesul verbal contestat, 136 km/h nu respectă cerințele impuse de Norma de Metrologie Legală, care la art.3.5. Cerințe tehnice funcționale specifice blocului înregistrator, pct.3.5.1. precizează expres elementele obligatorii care trebuie să fie cuprinse în înregistrările efectuate.

Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:- data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea,- valoarea vitezei măsurate,- sensul de deplasare a autovehiculului,- faptul că a fost efectuată autotestarea,- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Așa cum rezultă din studierea înregistrării depuse la dosar lipsește cel mai concludent element privind autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, pentru viteza de 136 km/h.

De asemenea, dacă se vor lua in considerare susținerile sale ca fiind pertinente, solicită aplicarea principiului „in dubio pro reo", consacrat și în domeniul contravențional cu accepție penală conform interpretărilor jurisprudențiale ale C.J.C.E. în aplicarea convenției C.E.D.O., având în vedere următoarele argumente:

Astfel că, orice dubiu trebuie a fi interpretat în favoarea contravenientului, adică a mea.

În speță operează prezumția de nevinovăție, conform art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această normă prevede că: Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată pană ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Deși în cazul nostru este vorba despre o contravenție și nu despre o infracțiune, așa cum se prevede în norma enunțată, această contravenție se încadrează în noțiunea de materie penală în accepțiunea CEDO.

Noțiunea de "materie penală" este una autonomă în jurisprudența Curții de la Strasbourg care nu se suprapune în mod identic cu noțiunea de fapte incriminate prin legea penală în dreptul intern. Domeniul penal al art. 6 din Convenție este mai larg decât domeniul penal în dreptul intern.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au cristalizat trei criterii pentru a determina dacă o măsură din dreptul intern intră sau nu în domeniul penal al art. 6 din Convenție , și anume: a) calificarea din dreptul intern al statului în cauză, b) natura faptei incriminate și c) natura și gradul de severitate al sancțiunii. Aceste trei criterii sunt alternative. Ținând cont de aceste criterii și de jurisprudența CEDO, Curtea Constituțională a României s-a pronunțat prin mai multe decizii în sensul că legislația contravențională din România intră sub incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În aceste condiții, și fapta imputată în speță intră în conținutul noțiunii de materie penală în accepțiunea CEDO. Astfel, ei îi este aplicabilă pe deplin prezumția de nevinovăție în baza în art. 6 par. 2 al documentului menționat.

Prin urmare, se impune ca agentul constatator are obligația de a dovedi cele susținute în procesul-verbal. în sprijinul acestei susțineri este și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2007 în cauza A_____ c. România (Cererea nr. xxxxx/03). în această decizie, CEDO precizează că petentul ar trebui să facă dovada neveridicitătii celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului" dincolo de orice îndoiala rezonabilă. în cazul nostru, însă, proba celor constatate în procesul verbal nu este făcută în nici un fel. Simpla afirmație a agentului constatator nu poate avea valoare probatorie absolută. Tot conform hotărârii mai sus invocate, obligația prezentării probei revine acuzării și îndoiala este în avantajul acuzatului, în cauza care face obiectul acestei plângeri. însă, fapta nu este probată în nici un mod, drept pentru care consider nelegală și netemeinică sancțiunea aplicată.

În aceste condiții, și fapta imputată în speță intră în conținutul noțiunii de materie penală în accepțiunea CEDO. Astfel, îmi este aplicabilă pe deplin prezumția de nevinovăție în baza în art. 6 par. 2 al documentului menționat.

III. A solicitat cu ocazia depunerii` plângerii ca instanța sa procedeze la recalificarea faptei, aspect pe care instanța de fond nu s-a pronunțat.

IV.Prin concluziile scrise depuse pentru dezbaterea in fond a cauzei a solicitat in subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment scris, aspect pe care de asemenea instanța nu s-a pronunțat.

V.Consideră ca instanța in virtutea principiului rolului activ, trebuia sa solicite intimatei sa facă dovada faptului ca autoturismul condus de mine a înregistrat viteza de 136 Km/h, la data consemnata in procesul verbal contestat si ca mă aflam pe porțiunea de drum indicata in procesul verbal contesta respectiv DN 59 km 21+209, porțiune de drum cu restricție de viteza. Din probele administrate nu se poate face corelarea intre locul consemnat in procesul verbal, respectiv DN 59 km 21+209 si nici locul indicat adresa emisa si comunicata de către CNADNR.

F___ de aceste considerente solicitam administrarea probei cu înscrisuri respectiv, solicit intimatei sa facă dovada faptului ca autoturismul condus de petent a înregistrat viteza de 136 Km/h, la data consemnata in procesul verbal contestat si ca se afla pe porțiune de drum indicata in procesul verbal contesta respectiv DN 59 km 21+209, porțiune de drum cu restricție de viteza.

In concluzie, fata de cele prezentate solicita instanței de apel ca rejudecând cauza sa dispună admiterea apelului așa cum a fost formulat.

In drept invocam dispozițiile art. 466, 470, 477, 478 alin.2, 480 alin.2 Cod Procedura Civila.

Prin întâmpinare, intimatul I____________ DE POLITIE AL JUDEȚULUI T____, a solicitat respingerea apelului netemeinic și nefundamentat și menținerea, în totalitate, a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o considerăm temeinică și legală, pentru următoarele considerente :

1.Apreciază că procesul verbal întocmit de agentul nostru constatator întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001.

Sub aspectul legalității, procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, neexistând cauze de anulare prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Consideră că, pe fond, până la proba contrară, procesul-verbal de constatare face dovada deplină a celor înscrise în acesta, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie contravențională, bucurându-se de prezumția relativă de temeinicie și legalitate.

2.Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

În ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelant, acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță.

Solicită a se avea în vedere faptul că abaterea săvârșită de petentul -apelant a fost constatată la fața locului de agentul de poliție -legal abilitat în acest sens- cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic potrivit art. 109 din OUG 195/2002 montat pe autospeciala din dotare. Mijlocul tehnic a înregistrat în același timp abaterea și a măsurat viteza de deplasare, viteza neputând a fi măsurată decât cu un astfel de mijloc certificat metrologic, motiv pentru care legiuitorul, numai în cazul abaterilor la regimul legal de viteză impune necesitatea constatărilor în aceste cazuri cu mijloace tehnice.

3. Referitor la motivele de apel invocate de petentul-apelant, prin cererea de apel reluând-se practice argumentele invocate pe fond și care au fost deja verificate de prima instanță.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de anulare a sentinței civile pronunțate.

Judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, a actelor de la dosar, a probelor administrate in cauza si a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constata că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

Petentul a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea regimului legal al vitezei maxim admise.

Potrivit art.121 alin.1 și 2 din HG nr.1391/2006 ”conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Tribunalul constată că prima instanța a făcut o corectă apreciere a prevederilor legale aplicabile în cauză și a probatoriului administrat, având în vedere următoarele : dispozițiile art.121 alin.2 din HG nr.1391/2006 menționat anterior reprezintă o aplicare în dreptul contravențional a prezumției de nevinovăție și, implicit, a răsturnării sarcinii probei, în sensul că intimatului îi revine obligația de a dovedi depășirea de către contravenient a vitezei legale.

Instanța constată că intimatul a depus dovada înregistrării depășirii vitezei de către petent prin mijloace tehnice omologate și certificate metrologic, buletinul de verificare metrologică al cinemometrului de control rutier și atestatul de operator radar al agentului constatator, acesta având calitatea de a constata contravenții la regimul circulației pe drumurile publice.

Din coroborarea acestor probe rezultă că petentul a circulat cu viteza de 136 km/h, pe un segment de drum cu limitare de 60 km/h, depășind limita legală cu 76 km/h, fără să existe vreun dubiu cu privire la numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Nu poate fi primita nici critica petentului potrivit căreia nu se poate face corelarea intre locul consemnat in procesul verbal, respectiv DN 59 km 21+200 si locul unde a fost surprins petentul, căci in aceasta privința constatarea personală a faptei de către agentul constatator, funcționar public învestit de lege cu competența de constatare și sancționare a contravențiilor, este suficientă în lipsa unor dovezi produse de către contravenient apte să facă alta dovada decât aceea reținută prin actul de sancționare

Având în vedere că intimatul a făcut dovada depășirii de către petent a vitezei legale, conform art.121 alin.2 din HG nr.1391/2006, tribunalul apreciază că petentul se face vinovat de nerespectarea regimului legal de viteză.

Față de cele ce preced, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 480 NC.pr.civ, va respinge ca nefondat apelul declarat de petent.

Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul declarat de apelantul P____ C_______ - A_____, cu domiciliul în Timișoara, __________________, ______________, J____ T____ împotriva sentinței civile nr. 1056/15.07.2015 pronunțată de Judecătoria D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ De Politie Al Județului T____, cu sediul în Timișoara, ______________________. 46, județul T____.

Definitivă.

Pronunțată azi, 18 ianuarie 2016, în ședință publică.

Președinte, Judecător

D___ P_____ C________ Ș_____ D____

Grefier,

E_____ B______

red. D.P. Tehn EB, 27 ian 2016

PI Judecatoria D___ - H_____ D_____ I___