Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică de la data de 14.12.2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE : G_______ C_______ M_____

GREFIER D______ O_____ M____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul D_______ F______ A_____ în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ SECTOR 4 BUCUREȘTI și cu chemata în garanție _____________________ având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul prin avocat, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Instanța acordă părților cuvântul pe admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție.

Avocatul contestatorului arată că lasă la aprecierea instanței.

Instanța admite în principiu cererea de chemare în garanție.

În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească.

Potrivit art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului.

Petentul personal pune concluzii de admitere a plângerii si de anulare a procesului verbal de contravenție.

În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

I N S T A N Ț A

Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,

D I S P U N E

Amâna pronunțarea la data de 22.12.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi 14.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

G_______ C_______ M_____ D______ O_____ M____

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx

Ședința publică de la data de 22.12.2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE : G_______ C_______ M_____

GREFIER D______ O_____ M____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul D_______ F______ A_____ în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ SECTOR 4 BUCUREȘTI și cu chemata în garanție _____________________ având ca obiect plângere contravențională.

Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.12.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, la data de 08.12.2015.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 29.09.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXX, petentul D_______ F______ A_____ a solicitat, în principal, anularea procesului verbal __________ NR. xxxxx/12.09.2014/12.09.2014, exonerarea sa de plata amenzii, și obligarea Poliției Locale Sector 4 București la restituirea sumei de 496 lei reprezentând costul ridicării si transportului autovehiculului; în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivare petentul arătat, în esență, că în data de 12.09.2014 a staționat voluntar cu autoturismul XXXXXXXXX pe ____________________ colț cu __________________ și a aflat de la organele de poliție că mașina fusese ridicată de _____________________, în urma unei sesizări.

A mai precizat că procesul verbal este lovit de nulitate intrucat acesta a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin 1 OG 2/2001, respectiv fapta nu a fost descrisă, nu conține explicit măsura ridicării auto, nu este trecut în mod explicit actul normativ.

Se mai susține că măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea dispozițiilor legale, solicitându-se anularea dispoziției de ridicare.

In subsidiar petentul solicita inlocuirea amenzii cu avertisment intrucat pana in prezent a avaut o conduita corecta iar fapta sa nu a produs consecinte negativa si nu a cauzat vreun prejudiciu.

În drept petentul a invocat dispozițiile OUG nr.195/2002, HCL S4 nr 37/2008, OG 2/2001 solicitand si judecarea in lipsa.

In sustinerea actiunii a depus copia procesului verbal contestat, nota de constatare, bonuri fiscale,copie CI .

Intimata Poliția L_____ Sector 4 București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal învederând că au fost respectate dispozițiile legale pentru întocmirea sa valabilă iar măsura ridicării autovehiculului a fost luată în conformitate cu dispozițiile legale incidente, respectiv art. 97 din OUG 195/2002. Aceasta isi are insa suport si in dispozitia de ridicare dispusa in baza HCL 37/2008 si are drept scop inlaturarea unui factor de risc in producerea de accidente rutiere, scop care a fost astfel indeplinit.

Intimata a depus la dosar, în copie, notă-raport la procesul verbal, procesul verbal de constatare a contravenției, copia dispoziției de ridicare, fisa vehiculului stationat neregulamentar, raport de incercari și planșe fotografice.

Intimata Poliția L_____ Sector 4 București a formulat si cerere de chemare in garantie a _____________________ pentru ca in cazul in care actiunea in pretentii va fi admisa, aceasta sa fie obligata la repararea prejudiciului material prin despagubirea petentului cu suma pretinsa. In acest sens arata ca suma petinsa, aferenta cheltuielilor de transport, depozitare si eliberare a vehicului ridicat a fost incasata de catre _____________________ in calitate de operator autorizat.

Chemata in garantie _____________________ a depus intampinare prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii contravenționale, precum și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.

Intimata a depus răspuns la întâmpinare prin care a susținut temeinicia cererii de chemare în garanție.

Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisurile depuse.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

In fapt, prin procesul-verbal de contravenție __________ NR. xxxxx/12.09.2014 încheiat de către un agent constatator din cadrul Poliției Locale Sector 4 București s-a constatat ca petentul a staționat voluntar autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX pe ____________________ colț cu __________________ A neasigurând cel puțin 1m spațiu de circulație pentru pietoni, fiind fotografiat.

Pentru aceasta fapta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei și 3 puncte de penalizare.

Prin dispoziția un agent de poliție din cadrul Poliției Locale Sector 4 București a luat măsura ridicării autovehiculului iar pentru restituirea acestuia a fost achitată suma de 496 lei.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 63 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste aceasta durată, imobilizarea se consideră staționare.”

De asemenea, potrivit art. 142 și 143 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice:

Art. 142. - Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:

a) în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă";

b) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă și la o distanță mai mică de 50 m înainte și după acestea;

c) pe poduri, pe și sub pasaje denivelate, precum și pe viaducte;

d) în curbe și în alte locuri cu vizibilitate redusă sub 50 m;

e) pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și după acestea;

f) în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției;

g) în stațiile mijloacelor de transport public de persoane, precum și la mai puțin de 25 m înainte și după acestea;

h) în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjenește circulația a două vehicule venind din sensuri opuse, precum și în dreptul marcajului continuu, în cazul în care conducătorii celorlalte vehicule care circulă în același sens ar fi obligați, din această cauză, să treacă peste acest marcaj;

i) în locul în care se împiedică vizibilitatea asupra unui indicator sau semnal luminos;

j) pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoarele cu semnificațiile "Drum îngustat", "Prioritate pentru circulația din sens invers" sau "Prioritate față de circulația din sens invers";

k) pe pistele obligatorii pentru pietoni și/sau bicicliști ori pe benzile rezervate unor anumite categorii de vehicule, semnalizate ca atare;

l) pe platforma căii ferate industriale sau de tramvai ori la mai puțin de 50 m de acestea, dacă circulația vehiculelor pe șine ar putea fi stânjenită sau împiedicată;

m) pe partea carosabilă a autostrăzilor, a drumurilor expres și a celor naționale europene (E);

n) pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor;

o) pe pistele pentru biciclete;

p) în locurile unde este interzisă depășirea.

Art. 143. - Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor:

a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară;

b) în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația "Staționarea interzisă" și a marcajului cu semnificația de interzicere a staționării;

c) pe drumurile publice cu o lățime mai mică de 6 m;

d) în dreptul căilor de acces care deservesc proprietățile alăturate drumurilor publice;

e) în pante și în rampe;

f) în locul unde este instalat indicatorul cu semnificația "Staționare alternantă", în altă zi sau perioadă decât cea permisă, ori indicatorul cu semnificația "Zona de staționare cu durată limitată" peste durata stabilită.

Potrivit art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în forma avută de acest act normativ la data încheierii procesului-verbal de contravenție, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă) și cu 3 puncte de penalizare, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de a staționa neregulamentar.

Din interpretarea textelor legale menționate anterior, rezulta că imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată mai mare de 5 minute, în ipotezele prevăzute la art. 142 și 143 menționate mai sus, reprezintă staționare voluntara si constituie contravenția sancționată de art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța constată că procesul-verbal încheiat de către intimat întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

La o simplă lecturare a procesului verbal se observă cu ușurință faptul că acesta cuprinde mențiuni cu privire la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, inclusiv datele necesare pentru localizarea faptei, fiind indicate durata staționării și denumirile străzilor în apropierea cărora se afla staționat autovehiculul.

Referitor la obiectiunea petentului privind lipsa descrierii faptei instanta constata ca aceasta este nefondata intrucat procesul verbal realizeaza o individualizare exacta a faptei si a autorului acesteia indicand imprejurarile in care a fost comisa.

Absența celorlalte mențiuni enumerate la art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 sau art.180 și art.181 din HG nr. 1391/2006, intre care si ultilizarea unui alt formular de proces verbal, atrage sancțiunea nulității procesului verbal numai dacă se dovedește existența unei vătămări a cărei înlăturare nu se poate realiza decat prin desființarea procesului verbal or în cauza de față nu s-a făcut o asemenea dovadă.

Luarea măsurii de ridicare a autovehiculului printr-un act separat nu a cauzat petentului nici o vătămare câtă vreme dispoziția respectivă poate fi contestată fie în cadrul plângerii contravenționale, fie separat, la instanța de contencios administrativ.

Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Totodată, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligație în sarcina statelor, respectiv obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală de a reveni sarcina probei organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.

Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N_______ G_______ împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.

Totodată, în decizia H______ și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel, prin decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Având în vedere aceste principii, instanța reține că în cauza de față este dovedită fapta contestatorului de a parca neregulamentar, această faptă rezultând din constatările personale ale agentului contestator expuse în nota raport la procesul verbal în cauza, ce se coroborează cu fotografiile depuse la dosar, fotografii efectuate cu aparatul NIKON certificat și omologat.

Instanța mai reține că normele legale incidente, ce prevăd interdicția staționării neregulamentare, reprezintă norme de pericol abstract, ce nu condiționează existența contravenției de obstrucționarea traficului rutier, iar simpla staționare într-o asemenea zonă constituie contravenție.

În acest sens, instanța constată, spre deosebire de susținerile petentului, potrivit fotografiilor depuse la dosar că autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a fost parcat în mod neregulamentar.

Totodată, analizând fotografiile depuse la dosar, instanța reține că acestea au fost efectuate la un interval de 13 minute, întrunindu-se astfel elementele constitutive ale faptei de staționare neregulamentară.

Instanța reține, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta de staționare neregulamentară, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia că măsura complementară de 3 pct. penalizare a fost legal aplicată și justificată de pericolul social al faptei contravenționale.

Totodată, în ceea ce privește măsura tehnico-administrativă de ridicare a vehiculului, instanța reține că aceasta se dispune în baza dispozițiilor art. 97 din același act normativ, astfel că în cazurile prevăzute de O.U.G. 195/2002, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative, respectiv măsura prevăzută la lit. d, constând în ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.

Astfel, potrivit art. 97 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, în forma avută de aceste acte normative la data încheierii procesului-verbal de contravenție, poliția locală are dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.

Se mai reține că, din însuși faptul că legiuitorul a prevăzut prin art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002 că oprirea/staționarea în anumite locuri a vehiculelor constituie contravenție, rezultă că legiuitorul a considerat că oprirea/staționarea în aceste condiții reprezintă un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, un obstacol pentru circulația publică, prin urmare sunt neîntemeiate susținerile petentului în ceea ce privește aprecierea obstacolului pentru circulația publică.

Față de toate cele de mai sus, instanța apreciază că petentul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție .

Este fara relevanta ca si alte persoane incalca regula de circulatie, fiecare dintre acestea urmand a raspunde pentru conduita proprie, insa in cazul de fata este supusa analizei numai conduita petentului nu si a altor participanti la trafic.

Existența altor mașini parcate în zonă ori inexistența unor indicatoare care să interzică staționarea nu înlătură caracterul contravențional al faptei ori răspunderea contravențională, petentul având obligația de a respecta normele de circulație rutieră instituite prin actele normative în vigoare nu de a imita conduita celorlalți participanți la trafic. De asemenea, în calitate de conducător auto, nu poate invoca necunoașterea dispozițiilor legale care sunt suficient de clare si fac inutilă amplasarea unor indicatoare care să interzică staționarea în apropierea trecerilor pentru pietoni.

Fapta săvârșită de petent, astfel cum a fost descrisa in procesul verbal si cum rezultă din probele administrate în cursul judecății, întrunește elementele constitutive ale contravenției retinute in sarcina petentului, iar amenda aplicată este egală cu limita minimă prevăzută de lege, fiind proporțională cu gravitatea faptei.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că fapta săvârșită de către petent nu este una lipsită de importanță pentru a se putea aplica sancțiunea avertismentului în conformitate cu art. 7 din O.G. nr. 2/2001 deoarece staționarea autovehiculului în apropierea trecerii pentru pietoni a afectat vizibilitatea participanților la trafic, punând în pericol persoanele care ar fi dorit să traverseze _________________________ pietoni din acea zonă.

Instanța reține și prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și pe cele ale art. 7 alin. (2) și (3) din același act normativ în conformitate cu care avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în situația în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Se constata insa ca in cazul de fața nu se impune inlocuirea sau reducerea sanctiunii, aceasta fiind in concordanta cu norma legala si comportamentul manifestat de petent.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea dispoziției de ridicare a autoturismului, instanța reține că prin Decizia în interesul legii nr. 9/2015 din data de 25.05.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii, și s-a stabilit că ,,În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.128 alin.(1) lit.d), art.134 alin.(2) și art.135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art.3 alin.(1), art.5, art.36 alin.(1), alin.(2) lit.d) și alin.(6) lit.a) pct.13 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.21 lit.b) și art.24 lit.d) din Legea-cadru a descentralizării nr.195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art.64 și art.97 alin.(1) lit.d) și alin.(6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale”.

Dispoziția de ridicare nr. a fost emisă în baza art. 1 din HCL nr. 37/31.07.2008, modificată prin HCL nr.44/2011, fiind așadar nelegal emisă, față de decizia in interesul legii mai sus menționată.

Pentru aceste considerente, instanța va anula Dispoziția de ridicare.

În ceea ce privește cererea contestatorului având ca obiect obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat, constând în plata sumei de 496 RON, instanța reține următoarele:

Potrivit art 1.357 din Noul Cod Civil, ,,Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.

Pentru antrenarea răspunderii acestora trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale referitoare la existența prejudiciului, a faptei ilicite și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și condiția referitoare la săvârșirea faptei cu vinovăție.

Instanța reține că nu este îndeplinită condiția vinovăției intimatei Poliția L_____ a Sectorului 4 București, întrucât aceasta a procedat la ridicarea autoturismului aparținând contestatorului în baza unei dispoziții legale, și anume HCL nr. 37/31.07.2008, modificată prin HCL nr.44/2011, intimata neavând posibilitatea de a refuza aplicarea dispozițiilor legale.

Instanța reține că _____________________ a acționat din dispoziția intimatei, atunci când a ridicat autovehiculul în discuție, iar nu din proprie inițiativă.

Tot _____________________ a transportat și depozitat vehiculul în acord cu prevederile contractuale dintre aceasta și Primăria sectorului 4, care o obligă să ridice și să transporte vehiculele pe baza dispoziției agenților de poliție și care o autorizează să perceapă un tarif pentru depozitare/restituire.

Este de notorietate că aceste raporturi sunt reglementate de HCL sector 4 nr. 37/2008 (act normativ public) și contractul de concesiune a acestui serviciu, încheiat de respectiva societate cu Primăria sectorului 4.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 496 RON, ca neîntemeiat.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către intimata Poliția L_____ Sector 4 București, prin care s-a chemat în garanție _____________________, instanța reține că potrivit art. 72 C.proc.civ., partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri. Rațiunea textului anterior enunțat are în vedere evitarea unui proces ulterior prin care partea ce cade în pretenții se poate regresa cu o acțiune în despăgubiri.

Așadar, pentru a se analiza raporturile juridice dintre partea ce formulează cererea de chemare în garanție și chematul în garanție, în vederea soluționării unei asemenea cereri, este necesar ca partea care o formulează să cadă în pretenții.

Având în vedere faptul că, în speță, partea care a formulat cererea de chemare în garanție, nu a căzut în pretenții, instanța va respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.

În consecință, văzând și dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, precum și considerentele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională și va menține procesul-verbal __________ NR. xxxxx/12.09.2014 încheiat de către intimata ca legal și temeinic; totodată va constata nulitatea dispoziției de ridicare a autovehiculului, va respinge ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei de ridicare și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de contestatorul D_______ F______ A_____, cu domiciliul în București, ____________________, _____________, ________________, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALA SECTOR 4 BUCUREȘTI cu sediul în București, ___________________, sector 4, chemata în garanție _____________________ București, ___________________ , sector 1.

Constată nulitatea dispoziției de ridicare a autovehiculului.

Respinge ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei de ridicare.

Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

G_______ C_______ M_____ D______ O_____ M____