Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIE nr. 207

Ședința publică din 13 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE T___ P______

Judecător D_____ S______

Judecător C______ B______

Grefier C______ C______

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul intimat I____________ de Poliție al Județului Gorj, împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent J___ M_____, asistat de avocat M____ B_____, lipsă fiind recurentul intimat I____________ de Poliție al Județului Gorj.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit art. 159¹ alin.4 din c.pr.civ., tribunalul și-a verificat din oficiu competența și în baza art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 republicată și actualizată privind regimul juridic al contravențiilor s-a declarat competent a soluționa prezenta cauză.

Considerând că nu mai sunt alte probe de administrat, tribunalul a acordat cuvântul pentru dezbateri asupra recursului:

Avocat M____ B_____ pentru recurentul petent J___ M_____ a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. xxxxx din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea formulată de petentul J___ M_____, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/11.07.2002 încheiat de I.P.J. Gorj - Serviciul Rutier, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Gorj, a fost anulat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/11.07.2002 încheiat de I.P.J. Gorj - Serviciul Rutier, a fost exonerat petentul de plata amenzii în cuantum de 1.000 lei, a fost anulată măsura complementară a confiscării mărfii și dispune restituirea acesteia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.J__ sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petentul J___ M_____ a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Gorj, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/11.07.2002 încheiat de I.P.J. Gorj - Serviciul Rutier, ca fiind nelegal și netemeinic și a măsurii complementare de confiscare a bunurilor și exonerarea sa de plata amenzii aplicate în cuantum de 1.000 lei

În motivare, petentul a arătat că la data de 11.07.2011 s-a deplasat în Complexul P_______ pentru a efectua unele cumpărături pentru societatea pe care o administrează în valoare de 1.346,31 lei, după care s-a deplasat la un alt compartiment pentru a cumpăra un alt gen de marfă și a fost oprit de agentul constatator fiind sancționat în temeiul Legii nr.12/1990, întrucât nu ar fi avut acte de proveniență a mărfii. A susținut petentul că posedă acte de proveniență a mărfii, respectiv factura fiscală nr.3494/11.07.2012, bon fiscal și nota de marfă, că bonul fiscal a fost scos la ora de 8,25 din 11.07.2012, factura la ora 10.05 din data de 11.07.2012, iar procesul-verbal a fost încheiat la ora de 11,20 din data de 11.07,2012. A considerat petentul că măsura luată de agentul constatator este nelegală, iar starea de fapt descrisă în procesul-verbal nu corespunde cu realitatea. În drept a invocat dispozițiile art.31 și art.32 din OG nr.2/2001 și Legea 12/1990. Pentru dovedire, petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenție, cartea sa de identitate, factura fiscală nr.3494/11.087.2012, chitanța din 11.07.2012 și bon fiscal.

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, motivat de faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina acestuia și pentru care a fost sancționat în temeiul Legii nr.12/1990, iar procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. A anexat întâmpinării raportul agentului constatator din 21.09.2012, procesul-verbal contestat de petent, cartea de identitate și permisul de conducere al petentului, procesul-verbal de confiscare a bunurilor din 7.11.2012 și procesul-verbal de predare-primire.

La solicitarea petentului, instanța a încuviințat proba testimonială, sens în care a fost ascultat martorul B_____ I___ V_______, declarația acestuia sub prestare de jurământ fiind consemnată în scris și atașată la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în temeiul Legii nr.12/1990, reținându-se că la data de 11.07.2012 orele 11,20 a transportat cu autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX mărfuri pentru care nu a avut asupra sa documente de proveniență. Cu privire la legalitatea actului contestat, instanța de fond reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, din actele și plângerea formulată, a rezultat că petentul nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, întrucât la data controlului deținea factura fiscală nr.3494/11.087.2012,chitanța din 11.07.2012 și bon fiscal pentru marfa pe care o transporta. Întrucât petentul, cu documentele depuse la dosar, a făcut dovada de proveniență a mărfii, instanța de fond a considerat că plângerea este întemeiată, având în vedere și Decizia nr.11/8.02.2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a reținut că „în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.1 lit.e din Legea nr.12/1990, modificată, prezentarea ulterioară în fața instanțelor de judecată a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției de astfel de documente, atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate”.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul intimat I____________ de Poliție al Județului Gorj, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin motivele scrise de recurs, recurentul intimat a arătat că, întrucât la controlul efectuat de agenții de poliție, conducătorul autoturismului în care se aflau bunurile confiscate, nu a putut prezenta acte de proveniență, nu s-a putut stabili proprietarul acestor bunuri.

În cazul în care actele de proveniență ale acestor bunuri au fost prezentate în instanță, aceasta trebuia să stabilească cu certitudine cine este proprietarul lor și să dispună, restituirea către acesta, în considerarea prevederilor art.41 alin.2 din O.G. nr.2/2001. În speță, instanța de fond a dispus restituirea bunurilor confiscate, fără sa precizeze cine este proprietarul lor.

Pe de altă parte, instanța de fond nu a verificat dacă bunurile confiscate se mai află în custodia I.P.J. Gorj sau au fost valorificate, caz în care trebuia să dispună achitarea unei despăgubiri stabilite în raport cu valoarea de circulație a acestor bunuri. A precizat faptul că, o parte din bunurile confiscate au fost predate Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, în vederea valorificării, având în vedere caracterul perisabil acestora.

În consecință, a apreciat că instanța de judecată trebuia să solicite acestei instituții informații cu privire la suma rezultată în urma valorificării acestora. De asemenea, pentru motivele arătate, a considerat că plângerea contravențională trebuia să se judece și în contradictoriu cu D.G.F.P. Gorj. Față de aceste motive, a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului și introducerea în cauză a D.G.F.P. Gorj. În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea recursului și în eventuala lipsă la dezbateri.

Critica este întemeiată parțial pentru următoarele considerente ;

În conformitate cu dispozițiile art.41 alin.2 din OG nr.2/2001, instanța de fond raportat la soluția pronunțată asupra plângerii contravenționale a constatat că în timpul cercetării judecătorești intimatul petent a prezentat actele de proveniență ale mărfii confiscate, acte din care rezultă că intimatul petent avea calitatea de delegat, în sensul că a cumpărat marfa confiscată pentru ________________ de la ________________, așa cum rezultă din factura fiscală nr.3494 din 11 iulie 2012, din chitanța nr. 6209 din 11 iulie 2012 și bonul fiscal nr. xxxxxxx din 11 iulie 2012, ora 8:25:27, eliberate de ________________, anterior orei constatării săvârșirii faptei și a întocmirii procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din 11 iulie 2012, ora 11,20.

În ceea ce privește identificarea proprietarului, acest aspect revine agentului constatator ca la momentul constatării faptei, cât și ulterior, atunci când în procedura necontencioasă proprietarul bunurilor reținute și neconfiscate solicită restituirea acestora, însă în cadrul procedurii contencioase reglementată de art.34 și urm. din OG nr.2/2001 instanța de judecată este obligată ca în cazul anulării procesului verbal să anuleze măsura confiscării și să dispună restituirea bunurilor contravenientului sau contravaloarea acestora și nu să procedeze la identificarea proprietarului bunurilor respective, întrucât conform dispozițiilor menționate nu are această competență, instanța de judecată neputând fi asimilată unui agent constatator sau unui organ de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât niciuna din părți nu a apelat la mijloacele procesuale de introducere în cauză a altor persoane în condițiile art.49 și următoarele c.pr.civ., ceea ar fi determinat depășirea cadrului procesual cu care a fost investită în condițiile art.34 din OG nr.2/2001.

Conform dispozițiilor art.41 din OG nr.2/2001:„(1) Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus aceasta măsura, în condițiile legii.(2) In caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept.(3) Dacă bunurile prevăzute la alin.2 au fost valorificate, instanța va dispune sa se achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor.”.

Raportat la împrejurările de fapt și de drept fapta prevăzută de art.1 lit.e din Legea nr.12/1990, precum și la întreg probatoriu administrat de instanța de fond, tribunalul retine, în raport de considerentele Deciziei nr.I/2002 privind aplicarea dispozițiilor Legii nr.12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit ca, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art.1 lit.e din Legea nr.12/1990, modificată prin Ordonanța Guvernului nr.126 din 29 august 1998, faptul că prezentarea ulterioară, în fata instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de documente de proveniența atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii si restituirea mărfii confiscate.

Din cele menționate rezultă că sancționarea unei atare activități ce constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată potrivit legii penale infracțiune, este condiționată de lipsa documentelor de proveniență a mărfurilor, indiferent dacă aceasta se constată pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.

Acest element constitutiv al contravenției nu poate fi considerat îndeplinit, în cazul în care persoana fizică sau juridică ce a efectuat actul de comerț, dovedește ulterior în fața instanței de judecată că documentele de justificare a provenienței mărfurilor existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției și că nu a avut posibilitatea să le prezinte în momentul efectuării controlului sau deși le-a prezentat la momentul respectiv nu au fost luate în considerare de către agenții constatatori.

Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege. Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut că intimatul petent a depus ca documente justificative de proveniență a mărfurilor menționate în procesul verbal, factura fiscală nr.3494 din 11 iulie 2012, din chitanța nr. 6209 din 11 iulie 2012 și bonul fiscal nr. xxxxxxx din 11 iulie 2012, ora 8:25:27, eliberate de ________________. Ca atare, se constată că documentele au fost emise la data de 11 iulie 2012, respectiv înainte de încheierea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/11.07.2002 întocmit de recurentul intimat.

Conform dispozițiilor art.11 din OG nr.2/2001 "caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșita", iar competența de a constata aceste cauze de înlăturare a caracterului contravențional revine numai instanței de judecata.

A interpreta altfel ar însemna ca în cazuri de efectuare cu bună-credință a actelor sau faptelor de comerț cu bunuri având proveniența vădit licită, dar fără posibilitatea prezentării documentelor de proveniența (sau alte situații) în momentul efectuării verificării, persoana care le-ar deține să nu mai poată justifica proveniența lor nici în fata instanței de judecată, ceea ce ar fi inadmisibil din punct de vedere procedural și al principiilor generale ce guvernează procesul civil sau de contencios administrativ. Inadmisibilitatea unei atare interpretări rezultă și din dispozițiile art.47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 prin care s-a prevăzut că: "dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedura civila". Or, în conformitate cu art.167 alin.1 c.pr.civ.: "dovezile se pot încuviința ... dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegare pricinii", iar potrivit alin.3 al aceluiași articol "dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putință în același timp".

În consecință, instanța de judecată nu se poate abate de la principiul egalității de arme, în sensul de a nu admite ca dovadă alături de procesul-verbal de constatare a contravenției și actele de proveniență prevăzute de Legea nr.12/1990, fiind obligată să încuviințeze, în conformitate cu art.167 si următoarele c.pr.civ., administrarea tuturor dovezilor susceptibile a duce la dezlegarea pricinii, cu atât mai mult a celor prin care se vizează stabilirea existenței documentelor de proveniență, cum sunt factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii și celelalte acte la care se referă art.1 lit.e) din Legea nr.12/1990, întrucât în caz contrar s-ar încălca toate garanțiile procesuale civile și penale, cu consecința încălcării dreptului fundamental prevăzut de art.6 din Convenție, accesul liber la justiție.

Singurul aspect care poate fi reținut ca fiind fondat este faptul că instanța de fond, în condițiile art.41 alin.2 din OG nr.2/2001, deși a dispus restituirea mărfii confiscate nu a menționat sau contravaloarea acesteia, existând posibilitatea ca marfa confiscată să fi fost valorificată de către instituția din care face parte agentul constatator în condițiile legii, ceea ce ar pune în imposibilitatea de a se restitui efectiv marfa respectivă.

Cu toate acestea recurentul intimat, atât la instanța de fond, cât și la instanța de recurs a avut o atitudine pasivă în sensul că nu a precizat unde se află aceste mărfuri și dacă au fost sau nu valorificate, întrucât acest aspect nu reprezintă un motiv de casare în condițiile art.304 și următoarele c.pr.civ., astfel că tribunalul va admite în parte criticata menționată, tocmai pentru a se evita orice incident în ceea ce privește repunerea contravenientului în situația anterioară constatării faptei și sancționării acestuia.

Această atitudine pasivă nu poate fi imputabilă instanței de fond, atâta timp cât și la instanța de recurs intimatul petent în motivarea cererii de recurs sau în condițiile art.305 c.pr.civ. nu a depus nici o probă cu privire la aceste informații asupra sumei rezultate în urma valorificării bunurilor confiscate.

În ceea ce privește motivul de recurs prin care intimatul petent susține că plângerea contravențională de față trebuia să se judece în contradictoriu și cu DGFP Gorj, tribunalul reține de asemenea, că este nefondat raportat la dispozițiile art.33 din OG nr.2/2001 coroborat cu dispozițiile art.49 și următoarele c.pr.civ., deoarece instanța de fond în corect a soluționat cauză cu respectarea principiului disponibilității procesuale și în limitele cu care a fost investită conform dispozițiilor art.34 din OG nr.2/2001.

Conform dispozițiilor art.33 din OG nr.2/2001: „(1) Judecătoria va fixa termen de judecata, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei. (2) In cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, judecătoria va cita și societatea de asigurări menționată în procesul-verbal de constatare a contravenției.”.

Având în vedere toate aceste considerente, precum și dispozițiile art.304 și urm. C.pr.civ. tribunalul urmează să admită recursul, să modifice sentința în sensul completării dispozitivului acesteia în condițiile menționate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul intimat I____________ de Poliție al Județului Gorj, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Modifică sentința în sensul că în loc de „anulează măsura confiscării mărfii și dispune restituirea acesteia”, se va dispune „anularea măsurii confiscării, restituirea mărfii sau restituirea contravalorii acesteia”.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 13 Februarie 2013, la Tribunalul Gorj.

Președinte, T___ P______	Judecător, D_____ S______	Judecător, C______ B______
	Grefier, C______ C______

Red. C.B./C.C.

Judecăt. fond P. C________

3 ex./21 februarie 2013