Cod operator: xxxxx
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SATU M___
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
Completul compus din:
PREȘEDINTE : A____ D_____
Judecător : R_____ M____ E____ C____
Grefier : I_____ C_____
Pe rol fiind pronunțarea apelului în materia contencios administrativ și fiscal formulat de apelanta-intimată A______ NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ___________________, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1595/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-petentă _________________ prin lichidator judiciar EURO INSOLV SPRL, cu sediul în Satu M___, _______________________________.3A, jud. Satu M___, având ca obiect plângere la contravenție.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2016, când părțile au lipsit, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea pentru data de azi, când în urma deliberării:
INSTANȚA
asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. xxxxx/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă în parte plângerea la contravenție formulată de petenta _________________________________ EUROINSOLV SPRL Satu M___, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ București, DIRECTIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ ORADEA, dispunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/07.01.2014, cu avertisment.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din data de 07.01.2014, cu ocazia controlului operativ efectuat la data de 07.01.2014 la restaurantul „Motel B__”, s-a constatat că „nu în toate cazurile se utilizează casa de marcat a unității, respectiv, la data și ora controlului a fost găsită suma de 185,5 lei în plus față de raportul „z” emis la cererea organului de control”. Constatarea contravenției a fost efectuată personal de către agentul constatator, prin propriile sale simțuri, aspect consemnat în cuprinsul procesului verbal care a fost întocmit în prezența reprezentantului contravenientului, care l-a semnat fără obiecțiuni. Suma de 185,5 lei rezultată în plus în casieria unității constituie diferența dintre suma de 394 lei găsită în numerar la momentul controlului (așa cum rezultă din monetarul de la fila 89 dosar fond) și suma fiscalizată la data de 07.01.2014 ora 14:06 potrivit raportului zilnic nr. 413 (fila 9 dosar fond) care a fost de 208,50 lei total brut, din care 168,15 lei net și 40,35 lei TVA.
În probațiune, petenta a depus înscrisuri din care rezultă anumite plăți efectuate unor furnizori, în cuantum total de 426,60 lei.
La data de 29.02.2012, pe rolul Tribunalului Satu M___ a fost înregistrată procedura insolvenței, în care petenta _________________ are calitatea de debitor în insolvență.
Potrivit art. 10 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 28/1999, în forma în vigoare la data constatării contravenției, constituie contravenții următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
Potrivit art. 11 alin. (3) din același act normativ sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
Conform art. 14 alin. (2) nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Potrivit art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rezultă că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Conform art. 5 alin.(5) sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Art. 21 alin. (3) din același act normativ statuează cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii în sensul că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din interpretarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 rezultă prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției.
Față de această prezumție și în concordanță cu dispozițiile art. 249 C.proc.civ., instanța de fond a reținut că este în sarcina petentului obligația de a administra probe pentru răsturnarea acesteia și dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.
Având în vedere că regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății dobândește eficiență sub aspectul stabilirii sarcinii probei.
Incidența dispozițiilor paragrafului 2 din art. 6 al Convenției nu înlătură de plano aplicarea unui mecanism care permite stabilirea unor prezumții de fapt sau de drept, cu obligația pentru statele membre de a respecta un anumit prag. Or, așa cum s-a constatat cu prisosință în jurisprudența Curții Europene, prezumția de răspundere stabilită prin procesul verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională (cauza H______ împotriva României).
Ca atare, în soluționarea plângerii la contravenție formulată de petent, instanța de fond a avut în vedere toate aceste aspecte.
Sub aspectul nelegalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a constată că criticile aduse acestuia de către petentă nu sunt întemeiate.
Data și locul încheierii procesului-verbal, precum și data, ora și locul săvârșirii contravenției rezultă din cuprinsul procesului-verbal (fila 7 dosar fond), formularul tipizat fiind completat la ambele poziții. Este adevărat că în cuprinsul descrierii faptei agentul constatator nu a reiterat data și ora constatării săvârșirii faptei, însă câtă vreme la rubrica „în urma controlului efectuat în ziua de …” agentul constatator a completat data de 07.01.2014 și ora 14:06, din formulările „la controlul operativ …” și „la data și ora controlului a fost găsită suma …” rezultă – fără a mai fi necesară o altă precizare suplimentară – că data și ora săvârșirii contravenției este data indicată ca dată a controlului.
Scopul pentru care legiuitorul a prevăzut necesitatea menționării, în cuprinsul procesului-verbal, a acestui element, sub sancțiunea nulității, se referă la posibilitatea verificării condițiilor și împrejurărilor în care s-a săvârșit contravenția. Sub acest aspect, indicarea datei și orei într-o formulă care să facă posibilă stabilirea momentului săvârșirii faptei corespunde cerințelor textului legal, neputând fi reținută ca o lipsă a mențiunii, numai pentru că nu a fost reluată cu ocazia descrierii faptei.
În consecință, instanța de fond a constatat că din cuprinsul procesului-verbal contestat se poate stabili fără echivoc data săvârșirii faptei și – implicit – data raportului fiscal zilnic la care se face referire în cuprinsul acestuia.
În ceea ce privește locul săvârșirii faptei, instanța de fond a constatat că acesta a fost indicat cu ocazia descrierii faptei, ca fiind „restaurantul „Motel B__” situat în localitatea Supuru de Sus, DN 1F-DN 19, aparținând de societatea mai sus menționată” [_________________].
D____ urmare, instanța de fond a înlăturat – sub acest aspect – criticile de nelegalitate ale procesului-verbal, ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce privesc argumentele petentei, potrivit cărora din descrierea faptei rezultă că aspectele reținute de organul fiscal nu pot fi circumscrise conținutului faptei contravenționale din textul legal incriminator, instanța de fond a constatat că nici acestea nu sunt întemeiate.
Potrivit normei legale, constituie contravenție neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate. Din descrierea faptei reținute în sarcina petentei rezultă că „nu în toate cazurile se utilizează casa de marcat a unității, respectiv, la data și ora controlului a fost găsită suma de 185,5 lei în plus față de raportul „z” emis la cererea organului de control.”.
Trecând peste exprimarea stângace folosită pentru descrierea faptei, instanța de fond a constatat că, din conținutul descrierii se desprinde conținutul normei legale, rezultând că, suma de 185,5 lei, găsită cu ocazia controlului, în plus față de suma rezultată din raportul „z” provine din neutilizarea casei de marcat pentru emiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate.
Câtă vreme în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se menționează concret suma rezultată ca urmare a neemiterii bonurilor fiscale, prin raportare la raportul fiscal zilnic emis la cererea organului de control, instanța de fond a conchis că argumentele invocate de petentă nu sunt întemeiate, descrierea faptei trebuind să vizeze aspectele concrete legate de modalitatea de săvârșire a acesteia, în măsura în care aceste aspecte sunt accesibile organului de control – la momentul constatării ei și care să permită încadrarea faptei în textul de lege corespunzător. Or, potrivit legii, nu este în căderea agentului constatator să procedeze la inventarierea mărfurilor aflate în gestiune.
Cât privește justificarea surplusului de bani constatat prin existența unor obligații de plată a unor furnizori, instanța de fond a constatat că aceste argumente nu pot fi reținute, sumele afectate unor astfel de plăți având alt regim, fără legătură cu sumele încasate în ziua respectivă prin casa de marcat, sume care trebuie să corespundă cu cele rezultate din raportul fiscal al zilei.
Pentru aceste argumente, instanța de fond a înlăturat și aceste critici ale petentei, ca neîntemeiate.
În fine, instanța de fond a înlăturat și criticile potrivit cărora agentul constatator avea obligația de a solicita raportul „x”, iar nu raportul „z”, câtă vreme legea nu distinge sub acest aspect, iar suma concretă evidențiată de aceste rapoarte și care interesează sub aspectul constatări faptei contravenționale, este aceeași.
Pentru toate aceste argumente, instanța de fond a înlăturat criticile de nelegalitate invocate de petentă, ca neîntemeiate.
În privința temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a constatat că petenta nu a făcut dovada altei stări de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, din compararea raportului fiscal zilnic cu monetarul zilei respective rezultând existența unui surplus de 185,5 lei pentru care nu s-a emis bon fiscal.
Cu toate acestea, instanța de fond a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de OG nr. 2/2001 privind individualizarea sancțiunii, raportat la criteriile stabilite de art. 21 alin. (3).
În aprecierea gradului de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei, instanța de fond a avut în vedere valoarea redusă a prejudiciului cauzat, reprezentând taxele și impozitele datorate bugetului de stat, aferente sumei de 185,5 lei care a fost confiscată, precum și împrejurarea că societatea petentă se află în procedura falimentului. D____ urmare, deși nu poate fi negat gradul de pericol social al faptelor de evaziune fiscală, în general și nici amploarea fenomenului, în cauză nu poate fi ignorat gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (prin raportare la suma de 185,5 lei pentru care nu s-a emis bon fiscal), urmarea produsă (lipsa bonurilor fiind constatată, iar suma confiscată, cu aplicarea sancțiunii principale a amenzii și a sancțiunii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni) și circumstanțele personale ale societății petente, care se află în faliment.
Pentru aceste argumente, instanța de fond a reținut că pentru îndreptarea petentei este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului. Acesteia i s-a atras atenția asupra importanței respectării regulilor fiscale care constituie premisa unei economii sănătoase, în care activitatea agenților economici să se poată desfășura în condiții de concurență loială, consumatorii să fie protejați în demersul lor, iar statul să poată colecta taxele și impozitele aferente activităților comerciale într-o manieră corectă, pentru buna-funcționare a întregului sistem.
În ceea ce privește măsura confiscării sumei de 185,5 lei, instanța de fond a constatat că prin înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în aceea a avertismentului, nu poate fi înlăturată măsura confiscării, câtă vreme, potrivit art. 11 alin. (3) din OUG nr. 28/1999 sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin.(4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
Este de observat că măsura confiscării nu este condiționată de natura sancțiunii principale aplicate, astfel încât, câtă vreme procesul-verbal de constatare a contravenției a fost menținut sub aspectul temeiniciei și legalității sale, înlăturarea măsurii confiscării nu este justificată și nici posibilă din punct de vedere legal, fiind consecința legală a constatării săvârșirii contravenției.
Pentru aceleași argumente, instanța de fond a menținut și sancțiunea complementară a suspendării activității societății pentru o perioadă de 3 luni, în condițiile art. 14 alin. (2) din OUG nr. 28/1999, aplicarea acesteia sancțiuni nefiind condiționată de natura sancțiunii principale, fiind o consecință a existenței și constatării contravenției, prevăzută de lege.
Pentru toate aceste argumente, instanța de fond a admis în parte plângerea la contravenție, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/07.01.2014, cu avertismentul.
Împotriva Sentinței civile nr. 1595/2015, AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ București, prin reprezentanții săi legali, în temeiul dispozițiilor art. 466 și urm. C.proc.civ. a formulat apel, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii, în totalitate, a plângerii contravenționale ca nefondată.
Preliminar formulării apărărilor, apelanta solicită ca în prezenta cauza, citarea să se realizeze la sediul AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, din ____________________, sector 5, București.
În motivare, apelanta a susținut că nu poate fi reținută motivarea instanței de fond potrivit căreia, în aprecierea gradului de pericol social ai faptei reținute în sarcina petentei, se are în vedere valoarea redusă a prejudiciului cauzat, reprezentând taxele și impozitele datorate bugetului de stat, aferente sumei de 185,5 lei care a fost confiscată, precum și împrejurarea că aceasta se află în faliment.
Apelanta consideră că instanța de apel trebuie să se aibă în vedere că, fapta comisă în speță prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul prin sancțiunile stipulate, urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, în domeniul legiferat.
Amenda prevăzută de legiuitor nu este destinată acoperirii unui prejudiciu, ci are ca scop prevenirea săvârșirii altor fapte și sancționarea contravenientului.
Apelanta învederează că agentul constatator a ținut seama de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 și apreciază că, fapta a fost corect individualizată, gradul de pericol social fiind evaluat în mod corespunzător, astfel că sancțiunea aplicată societății petente este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Pericolul social pe care astfel de fapte pot să îl genereze este evident și prin modul în care legiuitorul a înțeles să sancționeze acest gen de fapte contravenționale.
De asemenea, apelanta apreciază că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins decât prin menținerea amenzii în cuantumul stabilit prin procesul-verbal atacat.
Prin raportare la importanța registrului de casă, la modalitatea de săvârșire a faptei și la prevederile art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, apelanta arată că soluția instanței de fond este nemotivată și nelegală. Susține aceasta întrucât nu există nici un argument în hotărârea atacată care să facă dovada acelor împrejurări la care face trimitere instanța de fond într-o manieră formulată și nejustificată care să poată determina înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Astfel, în data de 07.01.2014 orele 12:40 inspectorii din cadrul D.R.A.F. Oradea, au efectuat un control inopinat, efectuat în Supuru de Sus, DN 1F-DN 19 jud. Satu M___, la punctul de lucru aparținând petentei, având ca tematică respectarea dispozițiilor OUG nr. 28/1999 rep., unde s-au constatat următoarele:
În urma verificării și confruntării monetarului faptic existent în casa electronică de marcat fiscală din incinta punctului de lucru supus controlului cu raportul X scos la data de 07.01.2014 ora 14:06 s-a constatat că suma existentă în casa de marcat este în cuantum de 394 lei, iar suma înscrisă în raportul X este de 208.50 lei, rezultând o diferență de plus 185,50 lei, sumă care nu a putut fi justificată cu documentele emise de casa electronică de marcat fiscală sau registrul special.
Cele învederate mai sus, constituie contravenție așa cum prevăd dispozițiile art. 10 lit. B) din OUG nr. 28/1999 și este sancționată de art. 11 alin. (1) lit. B) din același act normativ.
Apelanta consideră că acceptarea unor astfel de motive, de genul celor invocate de instanța de fond, ar duce la crearea unui precedent periculos de care s-ar folosi și alți agenți economici sancționați. creându-se astfel o situație ce ar defavoriza și ar nedreptăți ceilalți agenți economici care respectă prevederile legale în vigoare.
Apelanta învederează că, fapta comisă în speță prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul delegat la edictarea lor, prin sancțiunile stipulate, urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, în domeniul legiferat.
Pericolul social pe care astfel de fapte pot să îl genereze este evident și prin modul în care legiuitorul a înțeles să sancționeze acest gen de fapte contravenționale.
Normele imperative încălcate au fost edictate de către legiuitor tocmai în scopul disciplinării agenților economici, în sensul conștientizării gradului de pericol social pe care faptele de acest gen îl au față de întreaga societate, iar nu numai față de un grup izolat de persoane, aspect care nu le conferă posibilitatea de a le respecta sau nu, fiind obligați la conformare, iar în caz contrar, fiind nevoiți să suporte sancțiunile care li se aplică.
Dacă unul sau mai multe acte normative care impun o anumită conduită sunt ignorate de cei care ar trebui să le respecte și să le aplice, iar în momentul în care se aplică sancțiuni pecuniare pentru încălcarea lor se susține că pericolul social este minim sau inexistent, este evident ca în acest mod se creează un precedent periculos din toate punctele de vedere în sensul că agenții economici la adăpostul unor astfel de posibile soluții vor continua după bunul plac să ignore și să încalce dispozițiile legale, beneficiind de clemența instanțelor de judecată.
De asemenea, apelanta a învederat că, fapta comisă în speță prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul prin sancțiunile stipulate, urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, în domeniul legiferat.
Urmare celor arătate mai sus, în mod corect și legal, pentru faptele constatate organul de control a sancționat contravențional petenta prin procesul verbal contestat.
Astfel, menținerea soluției instanței de fond, respectiv înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, ar face ca petenta să considere că fapta sa nu reprezintă un pericol grav și că, la un eventual control ulterior, va putea recurge la aceeași cale de atac, invocând hotărârea civilă de față și aceleași motive de lipsă a pericolului social. Totodată și instanța de fond a reținut în motivarea hotărârii că, petenta a săvârșit faptele reținute de organele de control în procesul verbal contestat. În condițiile în care instanța de fond a reținut vinovăția petentei, rezulta faptul că, sancțiunea aplicată trebuie menținută, pentru ca petenta să conștientizeze consecințele negative ale faptei sale.
Apelanta susține că luarea în considerare a acestei motivări nefondate ar duce la crearea unui precedent periculos pentru acest gen de spețe, alte societăți care s-ar afla în această situație invocând aceste aspecte. Astfel, consideră că, menținerea procesului verbal de contravenție și a sancțiunii contravenționale în limitele impuse de către echipa de control reprezintă singura modalitate și garanție prin care petenta să conștientizeze importanța actelor încheiate de către organele de control și să se conformeze pe viitor celor dispuse de acestea.
Fața de cele expuse mai sus, apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, cu consecința respingerii plângerii contravenționale și menținerii, în totalitate a procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit.
În drept, invocă art. 466 și urm. C.proc.civ.
În temeiul art. 223 alin. (3) C.proc.civ. apelanta solicită judecarea cauzei și în lipsa sa, pe baza actelor existente la dosar.
Intimata reclamantă legal citată în cauză cu mențiunea depunerii a întâmpinării, nu a întocmit actul de procedură în termenul stabilit de norma juridică.
Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art. 476 și 479 din Noul Cod.pr.civ., Tribunalul a apreciat următoarele:
În lipsa unor motive de nulitate prevăzute de Ordonanța nr. 2/2001, prima instanță a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, însă a apreciat că, raportat la valoarea redusă a prejudiciului cauzat, precum și la circumstanțele personale ale societății petente, care se află în faliment, este îndestulătoare sancțiunea avertisment.
Astfel, art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”
Pronunțarea de către instanța de judecată asupra sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat se realizează prin prisma dispozițiilor legale care stabilesc sancțiunile contravenționale și modalitatea de aplicare a acestora.
Astfel, în Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor se prevede la art. 5 alin. 5 că, „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar la art. 21 alin. 3 din același act normativ că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
De asemenea, potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, „Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune”.
Or, în speța de față, raportat la circumstanțele reținute de prima instanță, coroborat cu aspectele existenței unui cuantum relativ mic al sumei încasate și nefiscalizate - 185,5 lei, precum și la lipsa antecedentelor contravenționale în materie, Tribunalul apreciază că prima instanță a reținut în mod corect că aplicarea sancțiunii avertismentului, alături de sancțiunile complementare aplicate (confiscarea sumei de 185,5 lei și suspendarea activității unității pentru o perioada de 3 luni), sunt îndestulătoare pentru petentă.
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt prezentată de petentul contravenient, instanța de apel si-a format convingerea că petenta a înțeles gravitatea faptei săvârșite, necesitatea și importanța respectării pe viitor a dispozițiilor legale încălcate. Cu alte cuvinte, instanța de apel apreciază că scopul social al sancțiunii contravenționale se poate realiza în cazul petentei și prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoare, cum este sancțiunea „avertismentului”.
În consecință, criticile aduse sentinței apelate formulate de către apelantă sunt apreciate de tribunal ca fiind nefondate.
Constatând că prima instanță a procedat la o analiză și soluționare corectă a plângerii formulate, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a sentinței apelate, în temeiul art. 476, art. 479 și art. 480 alin. 1 Noul Cod.proc.civ., instanța urmează să respingă apelul formulat și să păstreze sentința civilă apelată.
În baza principiului disponibilității, nu va acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul formulat de apelanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având C.U.I. xxxxxxxx, cu sediul în București, _____________________, sector 5, în contradictoriu cu intimata petentă _________________, cu sediul în localitatea Satu M___, _______________________________. 3A, județul Satu-M___, împotriva Sentinței civile nr. 1595/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 22.01.2016.
|
Președinte, A____ D_____ |
|
Judecător, R_____ M____ E____ C____ |
|
|
Grefier, I_____ C_____ |
|
Red. R.M.E.C. – 10.02.2016
Tehnored_NM / 19.02.2016
6 ex.
- se comunică câte un ex. cu: -AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ București
-A.N.A.F. – D.G.A.F. – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ Oradea
-_________________ prin lichidator EUROINSOLV SPRL Satu M___
- _________________ – la avocat
Jud.fond: S______ A______
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025