Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX- plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1896

Ședința publică din 07 decembrie 2015

PREȘEDINTE: P_______ I____

JUDECĂTOR: H_______ L______

GREFIER: R___ L_______

La ordine, pronunțarea asupra apelului formulat de petentul ȘPETCU A_____ C_________ cu domiciliul în ____________________________, casa nr. 593, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1294 din 04 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA cu sediul în Suceava, str. _______________. 9, jud. Suceava.

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 03 decembrie 2015 și apoi pentru data de astăzi, 7 decembrie 2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1294 din 04 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul Șpetcu A_____ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 18.08.2014 de intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava (fila 5), petentul Șpetcu A_____ C_________ a fost sancționat contravențional în temeiul art. 8 alin. 1 pct. 14 O.G. nr. 37/2007, cu amenda contravențională în cuantum de 8.000 lei și în temeiul art. 10 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 cu sancțiunea avertismentului.

În fapt, în sarcina petentului s-a reținut faptul că în data de 18.08.2014 ora 19:30, pe raza localității Suceava, pe _________________ fost oprit și verificat în trafic autoutilitara marca M__ cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de Șpetcu A_____ C_________. Cu ocazia controlului s-a constatat că autoutilitara circula cu inspecția tehnică periodică și verificarea tahografului expirate.

Cu această ocazie a fost întocmit procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx (fila 5), care a fost semnat de către petent, cu mențiunea că nu are de făcut obiecțiuni.

Potrivit prevederilor art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a constatat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de art. 16 O.G. nr. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

De asemenea, instanța de fond a constatat că petenta nu a formulat critici cu privire la legalitatea procesului-verbal. Astfel, fapta reținută în sarcina petentului Șpetcu A_____ C_________ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca acuzație în materie penală are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei aplicată unei persoane fizice este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO.

Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției.

Instanța de fond a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). De asemenea, CEDO a statuat în cauza N_______ G_______ c. României, în materia circulației rutiere, că prevederile art. 6 paragraf 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism ce ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a constatat ex propriis sensibus.

Instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, revenindu-i petentului sarcina de a face proba contrară.

Așadar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În fapt, instanța de fond a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

În acest context, instanța de fond a reținut că petentul nu a contestat efectiv realitatea celor consemnate în cuprinsul procesului-verbal contestat, invocând periculozitatea scăzută a contravențiilor săvârșite.

Instanța de fond a reținut că la data de 18.08.2014, în jurul orei 19:30, petentul Șpetcu A_____ C_________ se afla la volanul autoutilitarei marca M__, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, în municipiul Suceava, pe _________________ transporta 6 metri cubi de lemne de foc, astfel cum rezultă din avizul de însoțire primar nr. xxxxxxx din data de 18.08.2014 (fila 13). Instanța de fond a constatat că autoutilitara condusă de către petent nu avea inspecția tehnică periodică efectuată, din certificatul de înmatriculare nr. S00225762V (fila 12) rezultând că inspecția ar fi trebuit efectuată la dara de 30.07.2014. De asemenea, din dovada de verificare _______ nr. xxxxxxx (fila 15) rezultă că ultima verificare a aparatului tahograf a fost realizată la data de 30.05.2012, verificarea tahografului fiind expirată.

Instanța de fond nu a putut reține apărările petentului, potrivit cărora I.T.P.-ul era expirat de doar 18 zile, având în vedere că, potrivit art. 10 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002, este obligația conducătorului auto de a nu circula pe drumurile publice cu un vehicul a cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat. Astfel, textul legal instituie o obligație general valabilă iar depășirea cu o singură zi a datei prevăzute determină consumarea laturii obiective a contravenției. Chiar dacă petentul invocă faptul că autovehiculul nu prezenta defecțiuni tehnice, acest fapt nu înlătură caracterul contravențional al faptei.

În ceea ce privește apărarea petentului referitoare la perioada scurtă de timp de când expirase valabilitatea verificării aparatului tahograf, instanța de fond a apreciat că aceasta nu este o apărare de natură a face proba contrară legalității procesului-verbal de contravenție. Mai mult decât atât, prin afirmațiile sale, petentul recunoaște practic săvârșirea celor două contravenții. Petentul a mai invocat faptul că aparatul tahograf era funcțional, depunând cartelele tahograf în dovedire (fila 9). Cu privire la acest aspect, instanța de fond a constatat că există dispoziții legale imperative încălcate de petent ce prevăd obligativitatea verificării periodice a aparatului tahograf, agenții competenți fiind singurii ce pot atesta o dată la doi ani dacă aparatul tahograf este funcțional sau nu.

Instanța de fond a înlăturat și apărarea petentului, potrivit căreia realiza transport ocazional, în situația de față transportând 6 metri cubi de lemn pe o distanța de 10 km, motiv pentru care ar fi un grad de pericol redus. Nici acest aspect nu este de natură a infirma legalitatea procesului-verbal de contravenție, ci vizează proporționalitatea sancțiunii.

Chiar dacă petentul efectua demersuri în vederea prelungirii celor două inspecții, nici acest fapt nu este de natură a înlătura caracterul contravențional al celor două fapte săvârșite, căci a circulat cu autoutilitara fără a avea toate actele în regulă.

De asemenea, instanța reamintește petentului că amenda aplicată nu vizează transportul ocazional de lemne, pentru care avea aviz de însoțire, ci punerea în circulație a unui autoturism care nu avea efectuate inspecția tehnică periodică și verificarea tahografului.

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 18.08.2014 este susținută de raportul agentului constatator aflat la fila 28 din dosar, agentul menționând că șoferul autovehiculului a prezentat actele autoturismului iar verificarea tahografului și inspecția tehnică periodică erau expirate.

Astfel, în lumina celor expuse, instanța de fond a apreciat că petentul nu a răsturnat prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 C.proc.civ.

Potrivit art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanța de fond, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal, a hotărât asupra sancțiunii.

Art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Art. 10 O.U.G. nr. 195/2002 prevede că este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație.

Potrivit art. 102 alin. 1 pct. 1 O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.

Potrivit art. 99 alin. 4 lit. d, pentru clasa a IV-a de sancțiuni se aplică de la 9 la 20 puncte-amendă.

Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 14 O.G. nr. 37/2007 constituie contravenție utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării sau calibrării periodice depășit.

Potrivit art. 9 alin. 1 lit. a O.G. nr. 37/2007, contravențiile prevăzute la art. 8 pct. 14 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 16.000 lei.

Instanța de fond a reținut că dispozițiile O.G. nr. 37/2007 se completează cu cele ale regulamentelor europene care sunt direct aplicabile, fără a fi necesară transpunerea acestora în dreptul intern, regulamentele europene având efect direct și aplicabilitate imediată.

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 18.08.2014 s-a aplicat sancțiunea avertismentului pentru contravenția prevăzută de art. 10 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 și amenda în cuantum de 8.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 14 O.G. nr. 37/2007. Astfel, instanța de fond a constatat că măsurile aplicate sunt în conformitate cu dispozițiile legale.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că nu se impune o reindividualizare a acestora.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Muller c. Franța, cauza Handyside c. Regatul Unit).

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că pericolul social al faptelor săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind perioadele de conducere și desfășurarea transporturilor rutiere pe drumurile publice în condiții de siguranță, menite a asigura protejarea populației și a celorlalți participanți la trafic. Ca urmare a nerespectării normelor privind inspecțiile și verificările periodice, conducătorii auto pot pune în pericol circulația în condiții de siguranță, atât a lor, cât și a celorlalți participanți la trafic. Astfel, prin fapta săvârșită, s-a adus atingere siguranței pe drumurile.

Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că petentului i-a fost aplicat amenda în limita sa minimă, 8.000 lei.

Ca atare, instanța de fond a considerat operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale protejate.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța de fond a considerat că atât scopul educativ, cât și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Instanța de fond nu a putut reține susținerile petentului, potrivit cărora gradul de pericol social redus rezultă din cantitatea redusă de lemn – 6 metri cubi - și traseul scurt, de 10 km, parcurs în 30 de minute. Instanța de fond a apreciat că nu importă cantitatea de marfă sau distanța parcursă, atât timp cât petentul nu a respectat dispozițiile legale.

Instanța de fond i-a reamintit petentului că prin utilizarea unei autoutilitare care nu îndeplinește normele de siguranță a pus în pericol atât viața sa, cât și a celorlalți participanți la trafic. Gradul de pericol ridicat al acestor contravenții este prezumat chiar de legiuitor, care prevede drept contravenții simpla conducere a autovehiculului fără inspecția periodică la zi sau simpla utilizare a aparatului tahograf, indiferent dacă autovehiculul sau aparatul prezentau sau nu în fapt defecțiuni sau dacă aceste fapte au avut sau nu alte urmări mai grave.

Chiar dacă petentul invocă faptul că a transportat o cantitate de lemn pentru un prieten, instanța îi reamintește că atât timp cât autovehiculul și aparatul tahograf nu erau verificate, acesta avea obligația de a nu le folosi. Mai mult decât atât, chiar luând în considerare argumentul potrivit căruia petentul făcea demersuri în vederea prelungirii autorizațiilor, acesta ar fi trebuit să respecte dispozițiile legale și să aștepte viza autorităților competente, iar nu să circule pe drumurile publice.

Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța de fond nu a putut reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.

Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, instanța va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 18.08.2014 așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.

Având în vedere considerentele ce preced, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul Șpetcu A_____ C_________, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 18.08.2014.

Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat apel petentul ȘPETCU A_____ C_________, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că motivarea sentinței s-a făcut pe baza unor susțineri pur subiective și care nu au avut cu nimic în vedere prev. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Petentul nu a mai fost sancționat pentru fapte similare. Deși legiuitorul a stipulat „ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și mai ales de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Instanța de fond nu a analizat în nici un fel aceste circumstanțe și chiar s-a substituit agentului constatator.

Apelantul a precizat că la data depistării în trafic făcuse demersuri pentru Inspecția tehnică la RAR și de prelungire a verificării aparatului tahograf, pentru că în realitate aparatul tahograf era omologat, verificat și era funcțional, dovada cu cele 28 de cartele tahograf și indiferent de situație, dacă ar fi făcut o cursă sau ar fi staționat, trebuia să introducă cartela în aparatul tahograf pentru că așa prevede legea.

Singura frază care intimatul încearcă să acrediteze pericolul grav al faptelor este cea de la pag. 2 alin. 2 din întâmpinare prin care arată că „petentul recunoaște contravențiile pentru care a fost sancționat, considerând însă că abaterile sunt minore și nu au produs consecințe. Acest lucru nu poate fi luat în calcul, susține intimatul, mai ales că petentul efectua transport de marfă, fără a preciza totuși distanța și mai ales câtă marfă transporta.

O astfel de motivare, în condițiile în care petentul nu a mai fost depistat și sancționat pentru fapte similare, permite cu ușurință instanței de judecată aplicarea unei sancțiuni cu avertisment, așa cum stipulează art. 5 din OG nr. 2/2001.

Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 09.10.2015, a arătat că motivele invocate prin cererea de apel sunt nefondate, sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond a analizat și s-a pronunțat motiva, în baza probatoriului administrat, iar petentul, până în prezent, nu a făcut dovada unei alte împrejurări.

Nerespectarea normelor rutiere la care s-a făcut referire reprezintă cauze ale producerii de evenimente rutiere grave, soldate cu victime sau pagube materiale însemnate, iar prin pronunțarea unei alte soluții decât cea reținută de instanța de fond, s-ar crea un precedent nefavorabil cu efect asupra îndeplinirii atribuțiilor legale ce sunt stabilite, conform art. 1 alin. 2 și 3 din OUG nr. 195/2002. Mai mult, în cauză s-a reținut două fapte, iar pentru o faptă s-a aplicat avertisment.

Analizând apelul declarat în limita motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:

Apelantul critică hotărârea primei instanțe cu privire la modul de individualizare de către instanță a sancțiunii aplicate care ar fi contrar dispozițiilor art.5 alin.5 din OG nr.2/2001.

Referitor la modalitatea de individualizare a sancțiunii contravenționale, tribunalul are în vedere că potrivit dispozițiilor art.5 al.5 din OG nr.2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, prevederile art.21 al.3 din aceeași ordonanță stabilind că la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În raport de datele concrete ale speței, tribunalul constată că se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate pentru contravenția prevăzută de art.8 alin.1 pct.14 din OG nr.37/2007 prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/18.08.2014, având în vedere intervalul relativ redus de la data expirării dovezii de verificare a tahografului și data punerii în circulație, faptul că petentul a intrat imediat în legalitate după cum rezultă din înscrisul de la fila 14 dosar, circumstanțele personale ale petentului care se află la prima abatere de acest gen, precum și proporționalitatea ce trebuie să existe între pericolul social concret al faptei și sancțiunea aplicată.

Așa fiind, față de cele expuse, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, se va admite apelul, se va schimba în tot sentința apelată în sensul admiterii în parte a plângerii și a înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 8000 lei aplicată prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 18.08.2014 de intimat, cu sancțiunea avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul formulat de petentul ȘPETCU A_____ C_________ cu domiciliul în ____________________________, casa nr. 593, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1294 din 04 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA cu sediul în Suceava, str. _______________. 9, jud. Suceava.

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:

Admite în parte plângerea.

Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 8000 lei aplicată prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 18.08.2014 de intimat, cu sancțiunea avertisment.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 07 decembrie 2015.

Președinte,Judecător,Grefier,

P_______ I____ H_______ L______ R___ L_______

Red. H.L.

Jud. N___ G_______ A______

Tehnored. R.L. 4 ex/07.01.2016