Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1329 R

Ședința publică de la 20 mai 2014

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE E______ M_____ O_____

JUDECĂTOR C_______ D_______

JUDECĂTOR N___ P_________ G______

Grefier C_____ D_________

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul S____ D_____ C_____ împotriva sentinței civile nr. 1508/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ILFOV, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:

- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;

Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1508/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 13.07.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXX, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Judecătoria Sectorului 6 București prin sentința civilă nr. 5736/22.069.2012, petentul S____ D_____ C_____ în contradictoriu I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ________/xxxxxxx din data de 11.09.2011.

În motivarea plângerii contravenționale petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 603 de lei și i-a fost reținut permisul de conducere pentru că ar fi circulat pe porțiunea de drum DN7 cu viteza de 103km/h.

Petentul a invocat excepția nulității procesului-verbal întrucât nu i s-a respectat dreptul de a face obiecțiuni precum și de a fi menționate în cuprinsul procesului-verbal contestat. În realitate, susține acesta, agentul constatator a consemnat faptul că are obiecțiuni, motivând lipsa spațiului pentru înscrierea tuturor acestor mențiuni. Petentul a mai arătat că a solicitat agentului constatator să-i prezinte materialele din care rezultă săvârșirea faptei.

Pe fondul cauzei petentul a arătat că deși s-a reținut că a circulat pe porțiunea de drum DN7 cu viteza de 103km/h, că limita de viteză pe drumurile naționale este de 100 km/h. Acesta a mai susținut că mențiunea privind înregistrarea vitezei în localitate nu are relevanță de vreme ce a fost stabilit faptul că a condus pe un drum național, și nici localitatea nu a fost individualizată. Petentul a arătat că potrivit pct. 3 din Norma de metrologie legală NML 021-05/23.11.2005, pentru măsurarea vitezei eroarea maximă tolerată este de +/- 4 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Aceasta înseamnă că viteza de deplasare putea fi de 98 km/h, ceea de nu mai constituie o contravenție. Astfel că, susține acesta, de vreme ce s-a reținut că a condus pe un drum național, unde limita de viteză este de 100 km/h, nu a încălcat nici o regulă de circulație. A mai arătat că în procesul-verbal nu s-a vorbit despre vreo interdicție stabilită prin semne sau alte asemenea.

Petentul a solicitat înapoierea sumei de 301,5 lei și comisionul bancar de 7 lei ca urmare a admiterii plângerii și anulării procesului-verbal.

Cererea a fost întemeiată în drept potrivit OG 2/2001, OUG 195/2002, HG 1391/2006 și Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală.

Petentul a solicitat judecata în lipsă și a depus la dosar înscrisuri (f.5-11, 20, 23 din dosarul inițial format).

Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.

Intimata a depus la dosarul format la această instanță actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal la data de 19.12.2012 (f. 13-18 și 21-26).

Au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri suplimentare (f. 30-31).

În temeiul art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 1508/18.03.2013 instanța de fond respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, menține procesul verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 11.09.2011 ca fiind legal și temeinic.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 11.09.2011 petentul S____ D_____ C_____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 603 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 al.3 lit.e din OUG 195/2002, sancțiunea fiind aplicată în temeiul art. 102 alin.3 din OUG 195/2002.

În fapt s-a reținut că, în data de 11.09.2011, ora 16:14, pe DN7, la km 13+800m, în localitatea Chitila, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXX, fiind înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 103 km/h în localitate.

Plângerea a fost depusă la instanță cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din același act normativ, a fost semnat de către agentul constatator și de petent.

Astfel, susținerile petentului în sensul că nu i s-a permis să formuleze obiecțiuni sunt neîntemeiate, la rubrica obiecțiuni fiind înscrisă mențiunea „ cu obiecțiuni”, iar detalierea acestora a fost efectuată prin formularea plângerii contravenționale, astfel încât nu se poate considera că i se aduce acestuia o vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.

Față de aceste considerente, instanța constată că procesul verbal este legal întocmit, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.

Analizând temeinicia procesului verbal, instanța constată că în cuprinsul acestuia s-a reținut o situație de fapt corectă, sancționarea petentului realizându-se cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acestuia de a circula cu viteza de 103 km/h în localitate întrunind elementele contravenției reglementate de art. 102 ali.3 lit.e din OUG 195 din 2002.

Contravenția a fost constatată de către un agent de poliție atestat ca operator radar (proces verbal aflat la filele 16-17 din dosar), cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (Buletinul de verificare metrologică fila nr.15 din dosar).

Planșa foto prezentată de intimat (fila nr.14) îndeplinește cerințele art. 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, evidențiindu-se în cuprinsul lor data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.

Având în vedere că aparatul radar a fost verificat metrologic, aflându-se în termenul de valabilitate, instanța constată față de susținerile petentului că acesta nu putea genera eroarea de +/- 4%, fiind calibrat pentru identificarea vitezei reale de deplasare.

Cât privește faptul că a circulat pe un drum național unde viteza legală de deplasare este de 100 km/h instanța reține că susținerile petentului sunt neîntemeiate, din răspunsul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri din cadrul CNADNR reieșind că pe sectorul de drum unde petentul a fost întegistrat cu viteza de 103 km/h limita de viteză era de 50 km/h, iar instanța reține că nimic nu împiedică autoritățile ca în cadrul unei localități, deși artera este calificată ca drum național, să limiteze viteza legală de deplasare (f.30).

Se impune și precizarea că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.

Constatările personale ale agentului de poliție, în speță, vizează locul săvârșirii contravenției (în localitate) și limita de viteză pe sectorul de drum pe care a fost făcută înregistrarea radar.

Având în vedere aceste considerente, instanța constată că intimata a probat în mod temeinic contravenția reținută în sarcina petentului, iar acesta din urmă, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cadrul procesului verbal de constatare a contravenției, actul astfel contestat bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate ce i-au fost conferite de lege.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.

Astfel, conform art. 102 alin.3 din O.U.G. 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda și cu sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 9 puncte amendă – 603 lei amendă și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile (conform variantei în vigoare a OUG 195/2002 la data săvârșii contravenției).

Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.

Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin fapta sa, punând în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic și a locuitorilor din zonă.

Împotriva sentinței a formulat recurs petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 13.06.2013, sub nr. XXXXXXX.2012.

Invocă recurentul exceptia nulitătii procesului-verbal solicitând admiterea excepției de nulitate a procesului verbal și să se constatate faptul că a fost făcut cu încălcarea prevederilor legale imperative arătate în O.G. 2/2001.

În conformitate cu prevederile art. 16 alin 7 , agentul constata tor are obligația de a aduce la cunoștința contravenientului posibilitatea de a face obiectiuni. Acestea sunt consemnate în cuprinsul rubricii "alte mențiuni" din cuprinsul procesului verbal.

Deși legiuitorul nu a arătat manifest obligativitatea înscrierii eventualelor astfel de obiecțiuni în cuprinsul proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, este evident că obligativitatea încunoștiințării contravenientului cu dreptul pe care-l are ar rămâne fără urmări juridice, dacă același agent constatator ar putea cenzura unilateral înscrierea sau neînscrierea acestor obiecțiuni.

Prin urmare, extrapolând pe baza acestui raționament logic prevederile art. 16 alin 7 prima teză celei de-a doua, rezultă că agentul constatator este tot atât de obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a obiecta, cât și de a înscrie aceste obiecțiuni în procesul verbal eventualele obiecțiuni ale acestuia.

În realitate, agentul constatator a consemnat numai faptul că petentul are obiecțiuni, motivând lipsa spațiului pentru înscrierea tuturor acestor mențiuni.

Pe fondul cauzei, recurentul arată că aparatul radar nu putea să determine în mod absolut viteza de deplasare.

Mențiunea privind înregistrarea vitezei în localitate nu are relevanță de vreme ce tocmai a stabilit faptul că a condus auto pe un drum național; de altfel localitatea nu este individualizată, iar la rugămintea de a menționa localitatea în care se consideră a fi fost surprins, agentul constatator nu a răspuns nimic.

În susținerea solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G 195/2002, HG. 1391/2006, Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală.

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, Tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei ___________ CC nr. xxxxxxx din data de 11.09.2011, recurentul petent a fost sancționat cu amenda contraventionala in cuantum de 630 lei intrucat, în data de 11.09.2011, ora 16:14, pe DN7, la km 13+800m, în localitatea Chitila, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXX, fiind înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 103 km/h în localitate.

Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a procedat la verificarea legalității si temeiniciei actului administrativ contestat, în temeiul dispozițiilor art. 34 și art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001, constatând ca nu sunt motive de nulitate ale actului contestat.

Astfel, s-a apreciat ca procesul-verbal întocmit întrunește cerințele de legalitate in privința condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute si relative. Motivele de nulitate absolută ale unui proces-verbal de contravenție sunt prevăzute expres și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001.

Potrivit acestui ultim text de lege, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Ca atare, orice alte încălcări ale prevederilor legale ar putea fi sancționate cu nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, în condițiile 105 alin. 2 C. proc. civ., adică prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.

Susținerile recurentei privitoare la nerespectarea de către agentul constatator a prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001 sunt neintemeiate. Tribunalul reține că nesocotirea acestor prevederi este sancționată cu nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, nulitate care presupune existența unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, fapt ce nu s-a întâmplat în cauză. Astfel, petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări, sarcina probei incumbându-i.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, tribunalul reține că recurentul petent nu a respectat dispozițiile legale cu privire la regulile de circulație prevăzute în O.U.G. nr. 195/2002. Astfel, potrivit fotografiei radar atașată la dosarul cauzei, recurentul conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, cu viteza de 103 km/h., aparatul de măsurare și determinare a vitezei de deplasare a autovehiculelor fiind verificat și omologat potrivit buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 02.03.2011, depunându-se, totodată, si atestatul operatorului radar.

Tribunalul nu poate primi afirmația recurentului referitoare la faptul că agentul constatator nu a luat în calcul marja de eroare a aparatului radar, din următoarele motive.

Prin art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 se dispune în sensul că: nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Potrivit dispozițiilor punctului 1.2. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005, pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele trebuie să îndeplinească cerințele metrologice prevăzute prin Normă, aplicabilitatea acestora rezultând din Tabelul 1, anexă.

Conform prevederilor punctului 3.1.1. lit. c) din Norma invocată, intitulat “Cerințe metrologice. E____ maxime tolerate pentru măsurarea vitezei”, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

Potrivit dispozițiilor punctului 3.1.2. din Normă, valorile măsurate ale vitezelor trebuie să se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1., respectând și cerințele specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcționarea cinemometrelor sub acțiunea factorilor de influență, și anume: erori de măsurare la limitele domeniului de temperaturi, în condiții de umiditate, la limitele domeniului tensiunilor de alimentare, în prezența radiației electromagnetice, în prezența impulsurilor de interferență, după descărcări electrostatice și în prezența vibrațiilor mecanice.

La punctul 5.1. din Normă se dispune în sensul că “Atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune , respectiv pentru utilizare”.

În aplicarea dispozițiilor punctului 5.1. din Normă, la poziția 2 din Tabelul 1 anexă la Normă, se consemnează probele și calculele efectuate referitor la eroarea de măsurare, în condiții normale de trafic, în regim staționar (în temeiul punctului 3.1.1.), iar la pozițiile 4-10 se consemnează probele și calculele efectuate referitor la cerințele specificate sub acțiunea anumitor factori de influență (în temeiul punctului 3.1.2).

În prezenta cauză viteza de deplasare a autoturismului condus de către petent a fost măsurată cu cinemometrul de control rutier, tip R____ AUTOVISION, montat pe autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, aflat în dotarea poliției rutiere.

Prin buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 02.03.2011 eliberat de Institutul Național de Metrologie, în urma verificărilor efectuate, aparatul menționat a primit calificativul “ADMIS”, acest lucru având o dublă semnificație. Pe de o parte, s-a certificat de către autoritatea emitentă că cinemometrul îndeplinește cerințele legale pentru a putea fi folosit la stabilirea vitezelor de deplasare ale autovehiculelor timp de un an de la această dată, iar pe de alta că, la momentul verificărilor Institutul Național de Metrologie a aplicat prevederile punctului 3.1.1. lit. b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.

În contextul expus, instanța a reținut că la data efectuării verificării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx, în baza căruia aparatul a fost declarat “admis” s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, prevăzută la punctul 3.1.1. lit. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.

Conform solicitării petentului, ar trebui aplicată o nouă scădere a vitezei de deplasare indicate de către aparatul radar la momentul constatării contravenției cu procentul stabilit în Norma Legală menționată, aspect care este atât netemeinic, întrucât acest lucru reprezintă exclusiv atributul verificatorul metrolog la momentul efectuării verificării, cât și nelegal, întrucât ar echivala cu o dublă diminuare a acestei valori.

Cu referire la sarcina probei, tribunalul reține că, în cauză, intimata a administrat dovezi în sensul celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, în vreme ce recurentul nu a răsturnat situația de fapt consemnată de agentul constatator.

F___ de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul S____ D_____ C_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ILFOV, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 mai 2014.

Președinte, E______ M_____ O_____	Judecător, C_______ D_______	Judecător, N___ P_________ G______
	Grefier, C_____ D_________

Red. judecător fond S_______ D______ I____/Judecătoria B_____

Red. jud. C.D.

Thn. red. C.D. /2 ex./13.06. 2014