R O M Â N I A

JUDECĂTORIA A___ Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 6714

Ședința publică din 02 decembrie 2015

Președinte : R___ A______

Grefier : L_______ M_____

S-a luat în examinare plângerea formulată de către petenta T_____ H_______ împotriva procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx//31.08.2015 în contradictoriu cu intimatul IPJ A___.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta petentei, avocat Turcaș A___ A____ și martorul C____ S_____ I______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cererea este legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Sub prestare de jurământ se audiază martorul C____ S_____ I______, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Reprezentanta petentei arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Constatând că nu au fost formulate alte cereri și că nu mai sunt alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 420 lei și anularea măsurii privind suspendarea dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 30 de zile. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Solicită a se avea în vedere declarația martorului audiat, petenta nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului. Nu solicită cheltuieli de judecată.

I N S T A N Ț A

Constată că prin plângerea înregistrată la Judecătoria A___ la data de 09.09.2015, petenta T_____ H_______ în contradictoriu cu intimatul IPJ A___ a solicitat anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 420 lei și anularea măsurii privind suspendarea dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 30 de zile. În subsidiar, a solicitat transformarea amenzii în avertisment și anularea măsurii privind suspendarea dreptului meu de a mai conduce, în temeiul art. 7 alin3 din OUG 2/2001.

În motivare a arătat că, potrivit procesului verbal __________ nr. xxxxxx din data de 31.08.2015, a fost sancționată cu o amendă de 420 lei și reținerea permisului de conducere, reținându-se în sarcina sa că la momentul în care a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX nu a oprit la culoarea roșie a semaforului.

A invocat dispozițiile art. 17 din Ordonanța nr. 2/12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, atrag nulitatea procesului-verbal.

Conform dispozițiilor art. 16 din Ordonanța nr. 2/12 iulie 2001, procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă în mod obligatoriu ocupația și locul de muncă a contravenientului. Și în acest caz există o omisiune a tipizatului deoarece nu cuprinde nici o rubrică în care agentul constatator poate să menționeze ocupația și locul de muncă a contravenientului. Tipizatul neavând o astfel de rubrică agentul constatator nici în cazul de față nu a menționat ocupația și locul său de muncă, mențiune care trebuie să fie făcută.

Un alt motiv pentru care a considerat că procesul verbal atacat este lovit de nulitate, este acela că, deși i-a fost aplicată o amendă de 420 lei, procesul verbal nu indică în mod expres împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei. Obligativitatea agentului constatator de a menționa aceste aspecte în procesul verbal este prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 16 alin 1 OUG 2/2001.

Pe fondul cauzei a arătat că, în data de 31.08.2015 a fost oprită de către echipajul de poliție, aducându-i-se la cunoștință faptul că va fi sancționată pentru că a trecut pe culoarea roșie a semaforului. Față de învinuirea care i-a fost adusă, a explicat în mod expres agentului constatator faptul că în momentul în care semaforul și-a schimbat culoarea din verde în galben, era practic în dreptul acestuia, astfel încât nu a mai putut opri autovehiculul pe care îl conducea în condiții de siguranță. Cu toate acestea, agentul constatator nu a ținut seama nici de aceste aspecte și nici de dispozițiile art. 52 alin. 3 din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

A subliniat că i-a fost încălcată prezumția de nevinovăție reglementată si de paragraful 2 al articolului 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, întrucât organele de control nu au ținut seama de toate împrejurările în care s-a comis contravenția și pe care le-a relatat.

În drept a invocat dispozițiile OUG 2/2001, OUG 195/2001, iar în probațiune a depus copia procesului verbal __________ nr. xxxxxx din data de 31.08.2015, contractul de muncă.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentei a existat și a fost sunt încadrată corespunzător, procesul-verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit.

A arătat că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OUG 2/2001 și art. 2 din OUG 195/2002, iar procesul-verbal contestat cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001.

În fapt, la data consemnată în procesul-verbal atacat, agentul din cadrul IPJ A___ executându-și atribuțiile de serviciu în municipiul A___, pe Calea A____ V_____ din direcția Uta spre P-ța F______, a surprins autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare AR-I0-TXU, al cărei conducător auto, a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune la intersecție cu ____________________________ care agentul a procedat la oprirea în vederea sancționării conducătoarei auto.

Fapta contravențională nu a fost înregistrată de aparatura video, fiind constatarea directă a agentului constatator.

Agentul a procedat la întocmirea procesului-verbal de sancționare contravențională pentru încălcarea prevederilor HG nr. 1391/2006, stabilind sancțiunile prevăzute OUG 195/2002, iar ca măsură complementară reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, în conformitate cu O.U.G. 195/2002.

A considerat că instanța, raportat la probatoriul administrat în cauză urmează să pronunțe o hotărâre în acord cu practica judiciară internațională în materie (v. cauza H______ s.a. contra României).

Cât privește fapta petentei, a opinat că a existat și a fost corect individualizată, fiind aplicat minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită, aspect ce denotă preocuparea agentului de a aplica prevederile legale raportat la particularitățile cazului și la conduita petentului, în cauză nefiind necesară intervenția judecătorului.

A solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul-verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit petentei nefiindu-i pricinuită vreo vătămare care potrivit art. 175 alin. 1 din Legea 134/2010 să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

Situația de fapt reținută în procesul-verbal este rezultatul constatărilor personale ale unui organ de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.

Procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma ad validitatem cu respectarea condițiilor de formă și fond în scopul producerii efectelor pentru care a fost întocmit.

Din analiza actelor depuse la dosar rezultă că petenta nu a propus nicio probă și nu a indicat nici un indiciu în susținerea afirmațiilor sale, mai mult, nu a indicat nici un motiv minim plauzibil pentru care agentul constatator a oprit-o în trafic pe reclamantă în lipsa oricărei încălcări a regulilor de circulații din partea sa și, în lipsa oricărui incident sau încălcări a normelor rutiere, să îi întocmească un proces verbal total neadevărat.

Cât privește temeinicia procesului verbal, a apreciat că procesul-verbal de contravenție nu este un simplu act de acuzare, întrucât el conține și constatarea faptei făcută personal de agentul constatator, precum și sancțiunea aplicată.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese ca procesul verbal nu numai că nu este lipsit de forță probantă, dar face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de petentă în raport strict de fapta reținută prin procesul-verbal.

În speță, petenta nu a motivat în niciun fel în ce constă netemeinicia procesului verbal ce i-a fost întocmit și nu a adus dovezi in sprijinul nevinovăției afirmate, dovezi care sa arate în concret ce a determinat nerespectarea de către petent a legislației rutiere constatate care să ducă la infirmarea celor reținute prin procesul-verbal întocmit de agent.

În probațiune a depus referatul de verificare a plângerii întocmit de ofițerul de poliție rutieră.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că, prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/31.08.2015, petenta a fost sancționată cu o amendă de 420 lei, imputându-i-se că a condus autoturismul XXXXXXX pe Calea A____ V_____ și, la intersecția cu ___________________________ pe culoarea roșie a semaforului.

Procesul verbal contestat este legal, fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor OG.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ. Contrar aprecierilor petentei, din cuprinsul procesului verbal rezultă fără dubiu că aceasta a fost încheiat de un agent de poliție din cadrul Biroului Rutier al IPJ A___, astfel că nu este incident motivul de nulitate invocat de petentă. De asemenea, faptul că în procesul verbal nu a fost înscrisă ocupația și locul de muncă al petentei ar putea determina nulitatea doar dacă, prin aceasta s-ar produce petentei o vătămare ce nu poate fi remediată decât prin anularea actului sancționator. Or petenta nu a pretins o asemenea vătămare și, cu atât mai puțin, dovedit-o. Fapta este descrisă corespunzător, nerespectarea culorii roșie a semaforului nefiind susceptibilă a fi descrisă în alt mod decât a făcut-o polițistul. De altfel, petenta s-a limitat a critica modul de descriere a faptei, fără a arăta în concret ce împrejurări suplimentare se impuneau a fi menționate.

Cât privește temeinicia procesului verbal, instanța observă că acesta a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului instrumentator, bucurându-se, în consecință, o prezumție simplă de validitate. Nefiind afectat de vicii de legalitate, procesul verbal are valoare probatorie și, prin urmare, revine petentei sarcina de a dovedi o stare de fapt contrară celei reținută în actul constatator.

Or, petenta nu a dovedit o altă stare de fapt. Martorul audiat la cererea petentei nu a reușit să convingă instanța deoarece a susținut o versiune aflată în contradicție atât cu versiune petentei dar și cu cea a intimatului. Astfel, cu toate că petenta, prin obiecțiile făcute în procesul verbal, a declarat că a văzut culoarea galbenă la semafor, martorul a susținut categoric că semaforul indica verde. Prin urmare, atât timp cât declarația acestui martor nu se coroborează cu niciun alt element din ansamblul probator, instanța o va înlătura.

Instanța nu va primi nici apărările petentei formulate în raport de jurisprudența CEDO. În temeiul aceleași jurisprudențe, instanța constată că, în ceea ce o privește pe petentă nu a fost încălcată prezumția de nevinovăție. În materie de circulație rutieră, Curtea a precizat că art. 6 paragraf 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, [dec.], 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999).” Dar, prin aceeași hotărâre, Curtea a mai subliniat că prezumția de răspundere a contravenienților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională. Cu alte cuvinte, jurisprudența invocată vizează echitatea procedurii și faptul că garanțiile prevăzute de art. 6 de Convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile procedurii referitoare la contestarea procesului-verbal.

Totodată, se recunoaște prezumția relativă de adevăr a procesului verbal de contravenție, cu atât mai mult în materia contravențiilor rutiere.

Între cele două prezumții trebuie să existe un echilibru, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare. Nu este exclusă obligația procedurală a petentului de a proba că starea de fapt reținută în procesul verbal nu este conformă realității, instanța de judecată fiind obligată să-i dea posibilitatea de a propune probe în acest sens, respingerea sau înlăturarea unei probe a acestuia trebuind a fi temeinic motivată. Or, petentei i-a fost limitat dreptul a propune probe iar instanța a argumentat de ce declarația martorului a fost apreciată ca neconvingătoare.

Prin urmare, văzând că procesul verbal a fost întocmit de agentul constatator pe baza constatărilor ex proprii sensibus, că prin probele administrate petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a actului sancționator, instanța apreciază că starea de fapt reținută în procesul verbal corespunde realității, că fapta petentei a fost corect încadrată juridic iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de OUG nr. 195/2002 și, în consecință, va respinge plângerea.

Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge plângerea petentei T_____ H_______, cu domiciliul în Pecica, ________________, județ A___, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales în A___, ______________________, __________________, împotriva procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx//31.08.2015, formulată în contradictoriu cu IPJ A___, cu sediul în A___, ___________________-19, județ A___.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel, prin depunerea cererii la Judecătoria A___, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2015.

Președinte pentru grefier

R___ A______ L_______ M_____, aflat în concediu,

semnează grefier-șef D_____ V______

Red/ Tehnred: RA/LM

24.12.2015/4 ex. /2 ______________________________ comunică:

T_____ H_______, A___, ______________________, __________________

IPJ A___, A___, ___________________-19, județ A___.