R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 240

Ședința publică din data de 13.01.2016

Instanța constituită din:

Președinte - M_____ C_____________

Grefier - veronica burcin

Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatorul C_______ A_____ F______ în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – SECȚIA 15 POLIȚIE, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Instanța, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare pe baza înscrisurilor de la dosar.

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sbiu sub nr.XXXXXXXXXXXXX la data de 10.04.2015, contestatorul C_______ A_____ F______ în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – SECȚIA 15 POLIȚIE a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din data de 16.03.2015.

În motivare a aratat că la data de 16.03.2015 a condus auto cu nr.XXXXXX pe B.dul Mărăsești dispre Parcul C____ către B.dul D_______ C_______ și a fost sancționată contravențional pe motiv că nu ar fi oprit la culoarea roșie a semaforului care funcționa normal.

Arată că cele reținute în procesul verbal nu sunt reale, sancțiuna fiind dispusă abuziv de organul de poliție. Niciun martor nu a fost prezent la săvârșirea faptei, iar constatarea faptei nu s-a făcut cu mijloace tehnice certificate sau omologate și verificate metrologic, fiind încălcate prevederile art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002. Consideră că sarcina probei revine intimatei. Solicită analizarea temeiniciei și legalității procesului verbal și din prisma art.6 CEDO și solicită a i se aplica prezumția nevinovăție.

În subsidiat solocită schimbarea sancțiunii aplicate din amendă și reținerea permisului de conducere în avertisment.

În drept a invocat dispozițiile OG nr.2/2001, art.99 OUG 195/2002, art.111 C.pr.civ.

În dovedire a depus la dosar, în copie, procesul verbal contestat (fila 5 dosar declinat), carte identitate (fila 6).

Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru-f.13 dosar declinat.

Intimatul a depus, la data de 05.06.2015, prin Serviciul Registratură, întampinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu față de locul săvârșirii contravenției. Pe fond a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată si menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca temeinic si legal.

În motivare a arătat că procesul verbal întrunește toate condițiile de legalitate. Sancțiunea contravențională a fost constatată de agentul constatator, iar contestatoarea a semnat procesul verbal naevând obiecțiuni. Arată că, potrivit dispozițiilor art.249 C.pr.civ., contestatoarea trebuie să dovedească cele arătate în cerere.

Prin sentința civilă nr.4364/03.09.2015 proununțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr.XXXXXXXXXXXX.

Sub aspect probator a fost administrată în cauză, pentru părți, proba cu înscrisuri.

Analizând plângerea formulată, prin prisma susținerilor părților, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și probatoriul administrat, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx din data de 16.03.2015 contestatoarea a fost amendat contravențional cu suma de 390 lei și s-a luat măsura complementară a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, pentru încălcarea disp. art. 52 alin. 1 din HG nr.1391/2006.

Agentul constatator a reținut că la data de 16.03.2015, ora 20:00, contestatoarea a condus autoturismul cu nr.XXXXXX pe B.dul Mărăsești dispre Parcul C____ către B.dul D_______ C_______, unde a virat la stânga către Piața Unirii, circulând la culoarea roșie a semaforului electric care funcționa normal. S-a reținut că era singură în autoturism.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 incidente, iar în speță nu exista vreun caz de nulitate absolută .

Analizând temeinicia procesului verbal, instanța constată că, contestaoarea avea obligația să opreasca la culoarea rosie a semaforului, potrivit disp. art. 52 alin.1 din HG nr.1391/2006, care impun aceasta obligatie.

De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a- II -a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (...) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.

Verificând procesul verbal contestat prin prisma probelor administrate instanța constată că în cuprinsul acestuia s-a reținut o situație de fapt corectă, sancționarea contestatoarei realizându-se cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acesteia întrunind elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.

Instanța reține că actul de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de o prezumție simpla de legalitate si temeinicie, prezumție care permite contestaoarei ca prin probele pe care le propune in fata instantei sa dovedeasca o alta situatie de fapt decât cea reținută prin procesul verbal.

Instanța aminteste că procesului verbal de constatare a contravenției, întocmit de un agent al statului aflat în exercitiul functiunii, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării starii de fapt, fiind vorba de constatari personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile simțuri si care fac dovada până la înscrierea în fals, fiind vorba de o veritabila prezumție de temeinicie a procesului verbal, prezumție permisă și de jurisprudenta CEDO (cauza Salabiaku c. Frantei) în conditiile în care nu se depășesc limitele rezonabile, raportat la gravitatea mizei si asigurarea drepturilor apărării.

Prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate în procesul-verbal nu are un caracter absolut si nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, nu s-ar ajunge în situatia ca persoana învinuită de săvârșirea contravenției sa fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.

CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A_____ c. României, pct. 60, cauza N_______ G_______ c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H______ și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

De asemenea, trebuie reținute și Deciziile nr. 83/08.03.2002 și nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO.

Contestatoarea nu s-a aflat în imposibilitate de a combate cele înscrise în procesul verbal, însă, cu toate acestea, nu a făcut demersuri pentru a se administra probe din care să rezulte că cele învederate în plângere sunt reale.

Instanța apreciază că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decat cea reținută în procesul verbal contestat.

În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la faptul că nu s-au respectat dispozițiile art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002, care au fost respectate, fapta fiind constatată de polițistul rutier, iar alin.2 al art.109 face referire la o posibilitate de a se consta faptele prin mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, posibilitate care rezultă din folosirea sintagmei „ se poate face și cu”. Pentru contravențile pentru care este obligatorie folosirea mijloacelor tehnice, legiuitorul a specificat expres acest fapt.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța reține că prin probatoriul administrat s-a făcut dovada faptei contravenționale reținute în sarcina contestatoarei, că forța probantă a actului în litigiu nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.

Astfel, conform art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 republicată și art. 98 din același act normativ, fapta de a circula pe culoarea rosie a semaforului se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă). Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă – 390 lei .

Cu privire la sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere și a suspendării exercitării dreptului de a conduce, instanța va avea în vedere că aplicarea acesteia devine automată odată cu constatarea faptei contravenționale prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, așa cum rezultă, de altfel, din textul normativ menționat.

Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin aceasta petentul periclitând atât siguranța sa cât și a celorlalți participanți la trafic.

Prin urmare, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, iar în ceea ce privește sancțiunea complementară, aceasta nu se poate înlocui cu avertisment, care este prevăzut numai pentru sancțiuni principale.

În consecință, pentru considerentele menționate mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată și va menține procesul verbal contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de contestatorul C_______ A_____ F______ (CNP xxxxxxxxxxxxx), cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la av. C__________ L____ M____, în Sibiu, _________________, județul Sibiu, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – SECȚIA 15 POLIȚIE, cu sediul în București, _________________-5, sector 5, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.

Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M_____ C_____________ V_______ B_____

Red./Tehnored. Jud. M.C./4 ex.