Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1815/2015

Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE F_______ N_____

Judecător A________ I____ B_______

Grefier E____ N_____

Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal formulat de PRIMĂRIA C______ AGIGEA cu sediul în Agigea, jud. C________ în contradictoriu cu intimata _______________________ cu sediul procesual ales la cab. av. Carabașu A____ în C________ , ______________________, 59, _______________, ____________________________ îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7628/09.07.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu intimata.

Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Reprezentanții părților depun la dosar dovada achitării onorariilor avocațiale.

Reprezentantul reclamantei învederează instanței pârâtul insistă a se depune de către reclamantă înscrisuri care nu au legătură cu prezenta cauză vizează doar procedura eliberării autorizației de construire și de desființare în sensul că în cadrul Primăriei Agigea ele se eliberează separat, pe proceduri diferite, sunt acte emise pentru alți solicitanți în legătură cu lucrări similare, respectiv demolare înaintea construirii lucrării dorite.

Reprezentantul pârâtei precizează că într-adevăr înscrisurile nu au legătură directă cu prezenta cauză însă urmează ca instanța să le aprecieze la evaluarea probatoriilor.

La interpelarea instanței reprezentanții convenționali ai părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.

Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.

Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentanților convenționali ai părților în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului în sensul schimbării în tot a hotărârii apelate și respingerea plângerii contravenționale .

Reprezentantul apelantei precizează că, chestiunea supusă atenției instanței de apel este constituită de două concepte apreciate ca fiind nelegale și novatoare, respectiv autorizația de desființare implicită așa cum a reținut-o instanța de fon, care în mod evident în raport de legislația existentă, respectiv Legea 50/1991 și normele de aplicare nu există, cât timp întreaga legislație vizează în mod expres, în articole diferite, proceduri distincte, cu taxe diferite, cu formulare diferite și cu o întreagă procedură pentru fiecare autorizație chiar cu anumite distincții făcute între procedura de obținere a autorizației de desființare față de procedura de construire, respectiv lipsa necesității sau obligației de a mai obține acordul de la Administrația Fondului pentru Mediu.

Reținerea instanței de fond în sensul că este vorba de o autorizație de desființare implicită sau cuprinsă în autorizația de construire, este un non sens întrucât atunci când desființăm este necesară autorizație de desființare și nu putem desființa prin autorizația de construire .

Reprezentantul apelantei precizează că în același sens este și reținerea că o dublă taxare pe cele două lucrări care converg către același scop ar fi excesivă, nu poate fundamenta decât o excepție de neconstituționalitate a art. 8 din legea nr. 50/1991 , dar în acest moment, obligația de plată și de a derula cele două proceduri distincte pentru cele două activități distincte sunt prevăzute expres, sens în care ele trebuie analizate și reținute conform legislației care este incidentă în cauză.

Reprezentantul apelantei precizează că în realitate instanța s-a raportat doar la documentația tehnică, care în mod ironic se și numește documentația tehnică aferentă autorizației de construire și nu documentație tehnică generală sau și pentru autorizația de desființare .

Reprezentantul apelantei precizează că esențial este faptul că s-a făcut o cerere pentru eliberarea unui certificat de urbanism doar în vederea obținerii unei autorizații, sens în care și avizele și indicațiile din cuprinsul certificatului de urbanism au cuprins limitele solicitării întrucât autoritatea publică nu poate depăși cererea solicitantului și taxa direct proporțională, nu poate face propuneri sau sugestii, sau a avea rol activ în soluționarea cererii de emitere a unui act administrativ și atunci, certificatul de urbanism a cuprins doar autorizațiile, avizele și documentațiile în vederea obținerii autorizației de construire .

Autorizația de construire, de asemenea, a vizat aceleași limite, principii și reguli.

Reprezentantul apelantei precizează că singura chestiune într-adevăr reală este că memoriul tehnic și documentația tehnică cuprind și acești pași de desființare, dar atât.

Reprezentantul apelantei arată că atâta timp cât acești pași sunt cuprinși doar în documentația tehnică trebuie să se raporteze la regimul juridic și la efectele pe care le poate produce o documentație tehnică anexată unei cereri formulate limitativ doar pentru obținerea unei autorizații de desființare .

Autoritatea publică nu putea trece peste limitele cererii formulate și nici nu putea respinge cererea de autorizare construire pe motiv că nu s-a solicitat în prealabil certificat de urbanism și cerere pentru emiterea autorizației de desființare a stâlpilor existenți pe terenul pe care urma să se desfășoare lucrarea de îmbunătățire a sistemului electric, sens în care autoritatea publică a emis în limitele investirii autorizație așa cum s-a solicitat. Executantul, conform art. 26 lit. a din legea nr. 50/1991 avea obligația de a demara orice lucrare să dețină toate autorizațiile și avizele necesare să nu purceadă la această lucrare fără a deține această documentație .

Reprezentantul apelantei solicită a se avea în vedere că toată construcția și principiile legii nr. 50/1991 care peste tot vizează și cuprinde formularul autorizației de construire care precizează că poate fi autorizație de construire sau de desființare niciodată nu sunt mixte sau împreună, mereu sunt separate : fie de construire, fie de desființare, sens în care trebuia să existe o cerere pentru desființare pentru a se emite și autorizație de desființare .

Faptul că în memoriul tehnic s-a apreciat că vor desfășura și aceste lucrări de desființare și că autoritatea publică ar fi în culpă că nu a făcut ceva ce oricum nu este prevăzut în obligațiile sale limitativ prevăzute de lege de a pune în discuție sau de a solicita orice în acest sens solicită a se avea în vedere că nu se află în materie civilă sau contractuală unde există obligații reciproce și interdependente ci se află în dreptul public unde interesul public primează, respectiv , dacă prin reducere la absurd, cu toate că nu s-a invocat și nici nu s-a reținut o culpă conform unui temei de drept în sarcina autorității locale, că autorizația de construire ar fi fost emisă în mod nelegal acest fapt nu dă dreptul petentei decât la demersuri legale în contencios pentru atragerea răspunderii – anularea actului administrativ sau orice alt demers pe care îl mai prevede Legea nr. 554/2004 .

Chiar și o eventuală culpă a autorității publice nu sub nici o formă nu exonerează petenta de obligația de a desființa, de a executa lucrări de desființare cu autorizație în raport de dispozițiile Legii nr. 50/1991.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la cererea formulată de ENEL Distribuție Dobrogea SA care este beneficiarul lucrării este singura persoană care conform legii putea solicita eliberarea autorizației de construire sau de desființare.

Reprezentantul intimatei precizează că cererea de emitere a autorizației se intitulează cerere de emitere autorizație de construire / desființare , deci cererea practic solicita și eliberarea autorizației de construire și pe cea de desființare .

Reprezentantul intimatei precizează că, de altfel , așa se intitulează și autorizația de construire/desființare .

Din această perspectivă solicită a se observa că prin cererea formulată s-a solicitat eliberarea ambelor autorizații .

Un al doilea aspect îl reprezintă faptul că s-a solicitat autorizarea pentru îmbunătățirea nivelului de tensiune în zona PTA 207 iar pentru această lucrare de ansamblu erau necesare lucrări atât de construire cât și de demolare sau desființare . T___ acele lucrări au fost cuprinse și în certificatul de urbanism și atașate la cererea de emitere a autorizației de construire/desființare, sunt cuprinse, de asemenea și în documentația tehnică vizată spre neschimbare chiar de către apelantă în sensul în care sunt cuprinse ambele lucrări și de construire și de demolare.

Reprezentantul intimatei precizează că în mod corect instanța de fond a reținut că atâta timp cât acele lucrări au fost cuprinse în documentația tehnică vizată spre neschimbare în mod evident s-a avut în vedere și demolarea .

Nu se poate imputa intimatei culpa că nu a solicitat desființarea atâta timp cât autoritatea publică a avut în vedere acest lucru prin documentația tehnică avizată.

Referitor la faptul că existau taxe diferite pentru autorizația de construire și pentru cea de desființare precizează că într-adevăr existau aceste taxe .

Prin taxa achitată intimata a achitat atât taxa pentru autorizație de construire cât și cea pentru autorizația de desființare. Câtă vreme la emiterea autorizației s-au plătit taxe pentru întreaga lucrare în mod evident trebuia să existe și autorizația de desființare .

O nouă cerere privind emiterea autorizației de desființare ar fi presupus achitarea unei taxe care s-ar fi suprapus cu taxa deja achitată. S-ar fi achitat de două ori aceeași taxă.

Art. 26 lit. h din legea nr. 50/1991 potrivit căruia persoanele care se fac vinovate de emiterea de certificate incomplete sau eronate răspund în fața legii.

Reprezentantul intimatei precizează că , chiar dacă este vorba de o autoritate publică, și de interesul public, și aceasta trebuie să respecte niște obligații care nu sunt impuse convențional contra cost și sunt impuse chiar de lege.

Reprezentantul intimatei precizează că este culpa apelantei dacă nu a precizat că este necesară o cerere suplimentară pentru eliberarea autorizației de desființare și nu culpa intimatei și nici a executantului lucrării care nu a făcut decât să execute lucrările conform documentației tehnice vizate spre neschimbare, căci potrivit aceleiași legi dacă nu ar fi executat lucrările în conformitate cu acea documentație ar fi fost bun de plată dacă ar fi fost sancționat contravențional - art. 26 ali.1 pct. b din Legea nr. 50/1991.

Reprezentantul intimatei solicită a se observa că aceasta nu a avut nici o culpă și nu a făcut altceva decât să-și respecte obligațiile contractuale și legale.

Reprezentantul apelantei solicită a se reține faptul că sancțiunea pentru faptul că au fost emise acte nelegale nu este admiterea plângerii contravenționale.

Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

La data de 11.09.2013, petenta S.C. E_____ C________ S.R.L. a înregistrat pe rolul Judecătoriei C________, plângere împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.09 din data de 28.08.2013, formulată în contradictoriu cu intimatul P_______ C______ Agigea.

Petenta a solicitat anularea procesului – verbal și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, la data de 28.08.2013, a fost încheiat procesul – verbal nr. 09, prin care s-a reținut în sarcina acesteia săvârșirea contravenției de realizare a unor lucrări de demontare și desființare fără a deține autorizație de desființare, faptă prevăzută și sancționată de Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

În esență, petenta arată că a efectuat acele lucrări în baza relației contractuale cu beneficiarul lucrării, S.C. ENEL DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A., acestea făcând obiect al contractului nr. 865/19.06.2012 încheiat între părți, fiind, de asemenea, autorizate prin autorizația de construire nr. 4/10.01.2013, emisă chiar de intimat. În aceste condiții, petenta arată că fapta a fost reținută de intimat în sarcina sa în mod nelegal.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 31 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, Ordinul 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea a Legii 50/1991 și art. 1874, art. 1171 – 1172 Cod Civil.

În dovedirea plângerii, petenta a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii și obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată. În apărare, intimatul a susținut că lucrările efectuate de petentă nu puteau fi realizate decât în urma solicitării și obținerii de către aceasta a unei autorizații de desființare, în temeiul Legii 50/1991 și al Ordinului 839/2009.

Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul asistent, semnatar al procesului - verbal.

La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul – verbal contestat, contractul nr. 865/2012, certificatul de urbanism nr. 296/10.07.2012, memoriu tehnic pentru lucrarea „Îmbunătățire nivel tensiune zona PTA 207, localitatea Agigea”, anexă la certificatul de urbanism nr. 296, plan încadrare în zonă și plan detaliu amplasament, anexe la același certificat de urbanism, autorizația de construire nr.4/10.01.2013, memoriu tehnic pentru lucrarea „Îmbunătățire nivel tensiune zona PTA 207, localitatea Agigea”, anexă la autorizația de construire nr. 4, plan de situație cu trasee LEA 20 kV și LES 20 kV existente și proiectate și amplasament PTAB proiectat, anexă la aceeași autorizație, anunțurile de începere a lucrărilor autorizate în baza autorizației nr. 4, comunicate de S.C. ENEL DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A. către intimat și către Inspectoratul de Stat în Construcții, ordinul de începere a lucrărilor adresat de S.C. ENEL DISTRIBUȚIE S.A. petentei, lista avizelor pentru lucrarea „Îmbunătățire nivel tensiune zona PTA 207, localitatea Agigea”, fotografii, condiții generale lucrări, adresa S.C. ENEL DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A. nr. xxxxxx/5.09.2013, comunicată petentei, acord cadru execuție lucrări nr. 197/07.07.2010, convenția de lucrări nr. 28/09.07.2012, comandă atribuire lucrări din 01.02.2013, proces – verbal de predare – primire amplasament, documentația care a stat la baza emiterii autorizației de construire, ce constituie anexă la aceasta.

La termenul de judecată din data de 25.06.2014, a fost audiat martorul G_______ D_____, semnatar al procesului – verbal în calitate de martor asistent.

Prin sentința civilă nr. 7628/09.07.2014 Judecătoria C________ a admis plângerea, a anulat procesul-verbal de contravenție și a obligat intimatul către petentă la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând următoarele:

„Prin procesul – verbal nr. 09 la data de 28.08.2013, în sarcina petentei s-a constatat fapta prevăzută de art. 26 alineat 1 litera a) din Legea 50/1991, aceasta fiind sancționată, în baza aceluiași act normativ, cu amendă de 50.000 lei, dispunându-se și sistarea lucrărilor.

Petenta contestă acest proces – verbal, atât sub aspectul legalității sale, cât și sub acel al temeiniciei faptelor reținute în sarcina sa.

În conformitate cu art. 34 din O.G. 2/2001, instanța va proceda la analiza legalității și temeiniciei procesului - verbal.

În cadrul acesteia, instanța va da eficiență celor statuate deja în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza A_____ împotriva României) și în deciziile Curții Constituționale. Astfel, materia dreptului contravențional intră în sfera aplicabilității prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana ce are calitate de contravenient beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil. În acest sens, în legătură cu forța probantă a procesului – verbal, acest act se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. În situația formulării unei plângeri împotriva acestuia, prezumția este contestată și, ca urmare, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei actului, pe baza probelor administrate.

În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal, instanța reține că actul supus analizei îndeplinește cerințele de formă și cuprins prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G.2/2001.

Art. 16 din O.G.2/2001 stabilește cerințele de conținut ale procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției. Lipsa lor atrage nulitatea procesului – verbal doar în condițiile în care a provocat o vătămare contravenientului, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului – verbal.

Pe de altă parte, art. 17 din O.G.2/2001 sancționează cu nulitatea absolută procesul – verbal pentru lipsa unor mențiuni determinate, expres prevăzute de lege: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, respectiv, denumirea și sediul persoanei juridice, fapta săvârșită, data comiterii acesteia sau semnătura agentului constatator.

Ca motiv de nelegalitate a procesului – verbal, petenta a invocat nerespectarea art. 19 din O.G. 2/2001, prin lipsa martorului asistent la locul săvârșirii pretinsei contravenții.

Instanța apreciază, din perspectiva textelor de lege mai sus menționate, că acest motiv nu este de natură să conducă la anularea procesului – verbal decât în condițiile justificării de către petentă a unei vătămări determinate de acest aspect, vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului – verbal. Rolul martorului asistent este limitat la a confirma aspectele de fapt consemnate în procesul – verbal, iar cele reținute în procesul – verbal vizează efectuarea de către petentă a unor lucrări de demontare și desființare. Or, petenta recunoaște acțiunea în sine, de realizare a lucrărilor concrete, însă susține că acestea erau lucrări autorizate, problemă ce vizează temeinicia procesului – verbal, fiind supusă soluționării instanței învestite cu plângerea formulată.

Deci, lipsa martorului asistent de la locul săvârșirii pretinsei contravenții nu reprezintă un motiv de nelegalitate a procesului – verbal, pe de o parte, acest aspect nefiind printre cele sancționate de art. 17 din O.G. 2/2001 cu nulitatea absolută a procesului – verbal, iar pe de altă parte, neproducându-i, în speță, petentei o vătămare ce nu s-ar putea înlătura decât prin anularea procesului – verbal.

În consecință, instanța reține că procesul verbal respectă condițiile de legalitate.

Instanța apreciază că procesul – verbal contestat nu îndeplinește, însă, condițiile de temeinicie, astfel încât va dispune anularea sa, reținând în sprijinul acestei soluții următoarele considerații:

Petenta a fost sancționată pentru contravenția prevăzută de art. 26 alineat 1 litera a) din Legea 50/1991. Potrivit normei menționate, „constituie contravenții următoarele fapte….: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit.b), de către investitor și executant.”

În sarcina acesteia, prin procesul – verbal nr. 09/28.08.2013, s-a reținut realizarea, fără a deține autorizație de desființare, a următoarelor lucrări: „lucrări de demontare rețea electrică, respectiv desființare cinci stâlpi cu cablu aferent și desființare post transformare aeriană 207”.

Petenta a încheiat, în calitate de promitent - executant, acordul cadru de execuție lucrări nr. 197/07.07.2010, cu promitentul - beneficiar S.C. ENEL DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A., prin care se obliga ca, în baza contractelor subsecvente încheiate între părți, să execute lucrările: „executarea și modernizarea de instalații electrice de medie și joasă tensiune pentru zona de rețea C________”. În cadrul acestui acord, părțile au prevăzut obligațiile fiecăreia dintre ele, cantitatea lucrărilor, durata acordului – cadru. În ceea ce privește executarea lucrărilor, s-a convenit ca aceasta să se realizeze în baza unei comenzi emise de achizitor, iar lucrările prestate să se înscrie în condițiile impuse prin caietele de sarcini și prin clauzele generale ale contractului de execuție („CGL _ RO”).

La data de 19.06.2012, între aceleași părți, petenta – în calitate de executant, a fost încheiat contratul subsecvent pentru execuția de lucrări nr. 865, având ca obiect „executarea și modernizarea de instalații electrice de medie și joasă tensiune pentru zona de rețea C________ - ÎMBUNĂTĂȚIRE NIVEL TENSIUNE ZONA PTA 207, LOC. AGIGEA”. Acest contract a fost încheiat în baza acordului cadru menționat mai sus.

La data de 10.07.2012, în vederea executării lucrărilor – obiect al acestor contracte, beneficiarul S.C. ENEL DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A. a obținut certificatul de urbanism nr. 296, emis de intimat.

În cuprinsul acestuia, sunt menționate în mod expres:

- scopul utilizării certificatului de urbanism – „OBȚINERE AUTORIZAȚIE DE CONSTRUIRE – ÎMBUNĂTĂȚIRE NIVEL TENSIUNE ZONA PTA 207, LOCALITATEA AGIGEA, JUDEȚUL C________”,

- lucrările necesare, printre care: „demontare LEA 20 kV existentă, demontare PTA 20/0,4 kV – 250 kVA – 1bc, demontare LEA 0,4 kV existentă – 0,1 km”, aceste lucrări fiind identificate și în memoriul tehnic ce constituie anexă la certificatul de urbanism,

- tipul documentației tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor - D.T.A.C.,

- documentele ce trebuie să însoțească cererea de emitere a autorizației, printre care și D.T.A.C.

Potrivit art. 6 din Legea 50/1991 și art. 30 din Ordinul 839/2009, certificatul de urbanism este un act de informare emis de autoritatea competentă a elibera autorizația de construire, în vederea începerii procedurii de autorizare. Prin acest certificat i se aduc la cunoștință solicitantului, pe de o parte, informații referitoare la regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente, iar pe de altă parte se stabilesc cerințele urbanistice care urmează a fi îndeplinite și lista avizelor, acordurilor și documentația tehnică pe care solicitantul trebuie să le obțină în vederea autorizării. Deci, anterior obținerii autorizației de construire, persoana interesată este obligată să obțină un certificat de urbanism, prin care i se stabilește lista avizelor, acordurile și documentația tehnică, acestea, împreună cu certificatul de urbanism, anexându-se la autorizația de construire – art. 7din Legea 50/1991, art. 45 și următoarele din Ordinul 839/2009.

După realizarea documentației tehnice – D.T.A.C. – și a obținerii avizelor și acordurilor menționate în certificatul de urbanism nr. 296, a fost eliberată de către intimat, în urma cererii beneficiarului, autorizația de construire nr. 4/10.01.2013. Lucrările autorizate prin acest act sunt cele identificate prin documentația tehnică, parte integrantă a autorizației , atât în piesele scrise - memoriul tehnic, cât și în piesele desenate, ambele purtând mențiunea „vizat spre neschimbare”. În cuprinsul acestui memoriu, sunt nominalizate expres lucrările: „demontare LEA 20 kV existentă”, „demontare PTA 20/0,4 kV – 250 kVA”, „demontare LEA 0,4 kV existentă”.

Ulterior acestui moment, la data de 14.02.2013, beneficiarul a emis și comunicat către intimat și către Inspectoratul de Stat în Construcții anunțul de începere a lucrării, conform art. 76 alineat 1 litera a) din Ordinul 839/2009, iar către petentă, în calitate de executant al lucrărilor, în baza contractelor încheiate între părți, a emis la data de 20.02.2013, ordinul de începere a execuției lucrărilor, anterior încheindu-se procesul – verbal de predare a amplasamentului nr.497/07.02.2013.

În baza întregii acestei documentații, petenta a realizat lucrările la care se angajase în calitate de executant, inclusiv a lucrărilor de demontare și desființare menționate în procesul – verbal. Aceste lucrări erau însă autorizate, fiind cuprinse în autorizația de construire nr. 4/10.01.2013 emisă chiar de intimat. Astfel, lucrările de demontare și desființare reținute în procesul – verbal au fost identificate în certificatul de urbanism nr. 296, în documentația tehnica anexă la autorizația de construire, fiind astfel autorizate deja prin această autorizație. În situația în care ar fi fost necesară o autorizație de desființare distinctă, acestea nu ar fi fost incluse în autorizația de construire nr. 4, urmând o procedură distinctă – certificat de urbanism, avize, acorduri, D.T.A.D. și autorizație de desființare.

Or, emiterea autorizației de construire s-a făcut după verificarea conținutului documentației depuse, conform art. 46 și art. 47 alineat 5 din Ordinul 839/2009. Dacă s-ar fi apreciat în cadrul acestei verificări, că documentația tehnică ar necesita clarificări de ordin tehnic, exista obligația autorității competente să notifice acest aspect solicitantului. În speță, se reține că documentația tehnică D.T.A.C. prezentată de beneficiar, formată din piese scrise - memoriul tehnic, și piese desenate, a fost recepționată, fiind vizată spre neschimbare, constituind, potrivit art. 48 alineat 5 din același ordin, „documentul martor al autorizării”.

Rezumând, instanța reține că beneficiarului i-a fost emis certificatul de urbanism nr. 296, fiind incluse și lucrările în discuție, stabilindu-se obligația de a depune anexat cererii de eliberare a autorizației, documentație tehnică de tip D.T.A.C., deci, pentru autorizație de construire. Beneficiarul s-a conformat, ulterior fiind emisă de intimat autorizația de construire nr.4, ce include în mod expres și explicit și lucrările de demontare și desființare aferente proiectului, așa cum sunt acestea nominalizate în cuprinsul D.T.A.C., documentație anexă la autorizația de construire.

Petenta, în calitate de executant, a demarat lucrările, respectând obligațiile prevăzute de art. 78 din Ordinul 839/2009 în sarcina sa, executând aceste lucrări în baza autorizației de construire și „în baza și în conformitate cu proiectul tehnic – P.Th., verificat de verificatori de proiect atestați.”

Instanța va înlătura apărările intimatului în sensul că pentru lucrările în discuție era necesară obținerea unei autorizații de desființare distincte, întrucât aceste lucrări de demolare și desființare fuseseră deja autorizate prin autorizația nr. 4, fiind parte a proiectului, autorizat prin acest act, chiar de către intimat. În aceste condiții, pe de o parte, o dublă autorizare a unor lucrări ar fi un non - sens și o sarcină excesivă impusă beneficiarului, inclusiv din perspectiva taxelor autorizării, iar pe de altă parte, neefectuarea acelor lucrări ar echivala cu nerespectarea autorizației de construire și a proiectului tehnic, ce constituie faptă contravențională, prevăzută de art. 26 alineat 1 litera b) din Legea 50/1991.

În plus, potrivit art. 37 alineat 2 din Legea 50/1991, este obligatorie efectuarea recepției la terminarea lucrărilor, iar lucrările autorizate se consideră finalizate daca s-au realizat „toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor.” Or, printre „elementele prevăzute” în autorizația nr. 4 se numără și acele lucrări de demolare, desființare, iar nerealizarea lor în baza acestei autorizații ar conduce la imposibilitatea de efectuare a recepției proiectului autorizat.

Nici apărarea formulată de intimat în legătură cu taxele plătite de beneficiar nu poate fi reținută, întrucât, autorizația de construire nr. 4 a fost emisă după plata taxelor necesare autorizării, dovada achitării acesteia făcând parte din documentația depusă pentru eliberarea autorizației, potrivit art. 46 alineat 1 litera h) din Ordinul 839/2009, iar această taxă a avut în vedere întreaga valoare a proiectului, ce includea și lucrările de demolare și desființare.

În ceea ce privește raporturile contractuale între petentă și beneficiar, instanța reține că petenta a executat lucrările în baza contractelor încheiate cu beneficiarul și a ordinului de începere a executării lucrărilor emis de beneficiar. Pe de o parte, o eventuală încălcare a obligațiilor contractuale de către petentă, inclusiv depășirea termenelor asumate pentru realizarea lucrărilor, ar putea fi invocată de beneficiar, având în vedere principiul relativității contractului. Or, beneficiarul a emis ordinul de începere a lucrărilor și, de asemenea, adresa nr. xxxxxx/5.09.2013 către petentă, în care acesta își exprimă poziția în sensul că a respectat prevederile legii 50/1991 și cerințele Primăriei Agigea.

Instanța observă, pe de altă parte, că, în conformitate cu clauzele contractuale asumate de părți prin încheierea acordului cadru de execuție lucrări nr. 197/07.07.2010, în baza căruia a fost încheiat contractul subsecvent nr. 865, părțile au agreat ca lucrările să fie prestate „în condițiile impuse prin caietele de sarcini și prin Clauzele Generale ale contractului de Execuție (CGL – RO)”. Potrivit acestora din urmă, executantul și-a asumat obligația de a începe executarea lucrării în termen de 5 zile de la primirea ordinului de începere a lucrărilor de la achizitor (art. 13.1), iar termenul de finalizare a lucrărilor se calculează de la data primirii de către executant a ordinului de începere a lucrărilor (art. 15.1).

În consecință, instanța reține că lucrările identificate în procesul – verbal erau realizate de petentă, în calitate de executant, în baza contractelor încheiate cu beneficiarul, a ordinului de începere a lucrărilor comunicat de acesta și a autorizației de construire nr. 4/10.01.2013, lucrările fiind autorizate prin acest act, astfel încât nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alineat 1 litera a) din Legea 50/1991.

Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea și va anula procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 09/28.08.2013.

În ceea ce privește cererea petentei, de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă și soluția de admitere a plângerii, instanța va obliga intimatul la plata sumei de 2.500 lei către petentă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (2.480 lei) și taxă judiciară de timbru (20 lei), conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.”

Împotriva sentinței civile nr. 7628/09.07.2014 pronunțată de Judecătoria C________ a declarat apel organul constatator P_______ C______ AGIGEA, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că autorizația de construire și autorizația de desființare reprezintă acte administrative distincte. S-a arătat că intimata nu a solicitat niciodată certificat de urbanism în vederea desființării construcțiilor și nici autorizație de desființare iar procedura de autorizare a construcțiilor nu poate ține loc și de autorizație de desființare.

S-a susținut de către apelant că instanța de fond a reținut o instituție ce nu este reglementată de legislația incidentă, respectiv autorizația implicită.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că, față de obiectul lucrărilor și scopul pentru care s-a solicitat emiterea Certificatului de urbanism, emitentul certificatului de urbanism este cel care trebuia să bifeze și secțiunea privind depunerea documentației tehnice privind autorizația de desființare în cazul în care ar fi apreciat că aceasta este necesară.

S-a susținut că în acest context, apărările privind pretinsa lipsă a autorizației de desființare echivalează de fapt cu invocarea propriei culpe, ceea ce este inadmisibil iar în susținerea acestui argument sunt și dispozițiile art. 26 lit. h din Legea nr. 50/1991 potrivit cărora constituie contravenție neemiterea certificatelor de urbanism în termenul legal precum și emiterea de certificate incomplete sau eronate.

Intimata a mai arătat că a respectat întocmai Autorizația de construire nr. 4/10.01.2013 și documentația tehnică vizată spre neschimbare.

S-a susținut de către intimată că a efectuat lucrările vizate spre neschimbare, în conformitate cu Certificatul de Urbanism și Autorizația de construire iar printre aceste lucrări se regăseau și cele privitoare la demontarea LEA 20kv, PTA 20/0,4 kv și LEA 0,4 kV.

Intimata a mai susținut că taxele achitate de aceasta pentru emiterea Autorizației de construire au fost calculate la întreaga valoare a proiectului care includea și lucrările de demontare.

Analizând apelul declarat de organul constatator, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul – verbal de contravenție nr. 09 la data de 28.08.2013, în sarcina intimatei - petente s-a constatat fapta prevăzută de art. 26 alineat 1 litera a) din Legea 50/1991, aceasta fiind sancționată, în baza aceluiași act normativ, cu amendă de 50.000 lei, dispunându-se și sistarea lucrărilor.

În fapt s-a reținut că a executat lucrări de demontare rețea electrică, respectiv desființare a cinci stâlpi cu cablu aferent și desființare post transformare aerian 207, fără a deține autorizație de desființare.

Prima instanță a apreciat că intimata – petentă a efectuat lucrările de desființare având autorizație, respectiv autorizația de construire nr. 4/10.01.2013, au argumentul că lucrările de demontare și desființare reținute în procesul – verbal au fost identificate în certificatul de urbanism nr. 296, în documentația tehnica anexă la autorizația de construire, fiind astfel autorizate deja prin această autorizație.

Tribunalul reține că, și în situația în care lucrările de desființare reținute în procesul-verbal de contravenție erau menționate în certificatul de urbanism nr. 296/10.07.2012 și î documentația tehnică, din punct de vedere legal, intimata – petentă trebuia să obțină autorizație de desființare pentru realizarea acestor lucrări, întrucât din punct de vedere juridic, autorizația de construire nu înglobează și autorizația de desființare, acestea fiind acte administrative distincte, ca atare reglementate de dispozițiile Legii nr. 50/1991.

Astfel, pentru realizarea unui proiect, ce implică atât construire cât și desființarea unor construcții existente, executantul nu poate proceda la realizarea acestuia fără obținerea în prealabil atât a autorizației de construire cât și de desființare.

Art. 8 din Legea nr. 50/1991 tratează distinct actul administrativ reprezentat de autorizația de desființare, care se obține în condiții asemănătoare autorizației de construire iar contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a prevede două modalități alternative, anume construirea fără autorizație de construire sau desființarea fără autorizație de desființare.

Prin urmare, tribunalul reține că intimata – petentă nu putea să execute legal lucrările reținute în procesul-verbal de contravenție în baza autorizației de construire nr. 4/10.01.2013 iar faptul că a fost avizată documentația tehnică ce a stat la baza autorizației, unde era prevăzută și desființarea LEA 20kv, PTA 20/0,4 kv și LEA 0,4 kV, de către reprezentanții apelantei nu are relevanță, de vreme ce din punct de vedere legal autorizația de construire nu poate ține loc și de autorizație de desființare, acestea fiind două acte administrative distincte.

Faptul că s-ar fi plătit două taxe, una pentru autorizarea lucrărilor de construire și una pentru autorizarea lucrărilor de desființare, nu are nicio relevanță, întrucât actul administrativ nu poate fi considerat a exista doar în baza plății serviciului de emitere a acestuia.

Deși tribunalul reține că intimata – petentă a săvârșit contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, sub aspectul individualizării faptei, se vor reține aspectele invocate de către contravenientă pe fondul cauzei, reținând că nu a existat o intenție a acesteia de a nu se conforma prevederilor legale iar din punct de vedere faptic, chiar dacă nu și formal, prin avizarea documentației tehnice aferente autorizația de construire nr. 4/10.01.2013 de către reprezentanții apelantei, s-a creat intimatei – petenta în calitate de executant, convingerea că lucrările de desființare ar fi fost de asemenea autorizate.

În aceste condiții, tribunalul reține că sancțiunea amenzii aplicate este excesivă și, întrucât dispozițiile Legii nr. 50/1991 înlătură posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului, sancțiunea va fi redusă la nivelul minimului special.

Față de aceste considerente, tribunalul va admite apelul și va schimba în tot sentința apelată în sensul că: va admite în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 09/28.08.2013 și va reduce sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de contravenție de la suma de xxxxx lei la suma de 1000 lei.

În baza art. 453 alin. 1 C.proc.civ., având în vedere soluția de admitere a apelului, tribunalul va obligă intimata - petentă la plata către apelant a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în apel. În ce privește cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță, apelanta, deși prin întâmpinare le-a solicitat, prin concluziile orale din dezbateri de la termenul din 25.06.2014 a arătat că vor fi solicitate pe cale separată. Prin urmare, în lipsa unei astfel de cereri la fond, în apel nu pot fi acordate aceste cheltuieli, o astfel de cerere fiind inamisibilă în apel, ca fiind o cerere nouă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul promovat de apelantul - organ constatator PRIMĂRIA C______ AGIGEA cu sediul în Agigea, jud. C________ în contradictoriu cu intimata _______________________ cu sediul procesual ales la cab. av. Carabașu A____ în C________ , ______________________, 59, _______________, ____________________________ îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7628/09.07.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:

Admite în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 09/28.08.2013.

Reduce sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de contravenție de la suma de xxxxx lei la suma de 1000 lei.

Obligă intimata - petentă la plata către apelant a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2015.

Președinte Judecător

F_______ N_____ A________ I____ B_______

Grefier

E____ N_____

Red.jud. fond. I.L.P_______

Red. Jud. apel. F. N_____

4 ex - 15.01.2016