Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDBRL:2016:001.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA B_____

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 884

Ședința publică de la 16 Februarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A__-M____ Echert

Grefier C___ E____-V_______

Pe rol fiind amânată pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de petentul O____ A_____ în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_____, cu sediul în B_____, _______________________, jud. B_____ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.02.2016, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 16.02.2016, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 08.09.2015 sub nr.XXXXXXXXXXXXXX petentul O____ A_____ a solicitat anularea procesului verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 31.08.2015 și pe cale de consecință exonerarea de la suportarea sancțiunilor aplicate prin acesta.

În motivarea plângerii, petentul a arătat în esența că situația de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal contestat nu corespunde realității. Petentul a arătat că la momentul la care a fost surprins în trafic acesta circula regulamentar, că a contestat cele reținute de agentul constatator, dar că nu i s-a permis să completeze rubrica „Obiecțiuni”.

În drept, petentul a invocat dispozițiile OG 2/2001, cu privire la regimul juridic al contravențiilor.

În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei procesul verbal contestat (f.6).

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013, astfel cum rezultă din chitanța depusă la dosar.

Intimata a depus la dosar notă de probe, prin care a solicitat administrarea probei cu raportul agentului constatator (f.16)

La termenul din data de 01.02.2016, instanța a încuviințat, în baza art.258 C.pr.civ., pentru ambele părți proba cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei, apreciind că aceste probe sunt admisibile și pot conduce la soluționarea cauzei, raportat la prevederile art.255 alin.1 C.pr.civ.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 31.08.2015 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420 lei, motivat de împrejurarea că nu a respectat semnificația indicatorului ocolire, deplasându-se pe linia de tramvai, fiind încălcate dispozițiile art.107 alin.1 din ROUG 195/2002, cu privire la circulația pe drumurile publice.

Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea că a circulat regulamentar.

În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța nu va reține afirmația petentului în raport de care agentul constatator nu i-a acordat dreptul de a formula obiecțiuni deoarece, potrivit dispozițiilor art.16 alin.7 din OG 2/2001, cu privire la regimul juridic al contravențiilor, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Instanța apreciază că lipsa acestor obiecțiuni este susceptibilă să conducă la anularea procesului verbal contestat doar în condițiile în care petentului i-a fost produsă o vătămare legată de dreptul său la apărare. Instanța nu poate reține existența unei astfel de vătămări atâta vreme cât pe calea contestării procesului verbal în instanță petentul are posibilitatea de a formula orice critică legată de problema legalității și temeiniciei actului contestat, urmând ca instanța să analizeze fiecare susținere.

Sub aspectul temeiniciei, instanța observă că petentul contestă situația de fapt, afirmând că a circulat regulamentar.

Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și de temeinicie (având la bază împrejurarea că fapta a fost constatată în mod direct de un agent învestit cu exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu), probă ce revine petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.

Această situație nu este contrară art. 6 CEDO și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravențională este asimilată unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.

Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligația de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).

În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A_____ c. României, pct. 60, cauza N_______ G_______ c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H______ și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Sub aspectul condițiilor de fond, instanța are in vedere dispozițiile art. 107 alin.1 din Hotărărea 1391/2006, pentru aplicarea OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice. În acord cu acest text de lege la intersecțiile prevăzute cu indicatoare și/sau cu marcaje pentru semnalizarea direcției de mers, conducătorii de vehicule trebuie să se încadreze pe benzile corespunzătoare direcției de mers voite cu cel puțin 50 m înainte de intersecție și sunt obligați să respecte semnificația indicatoarelor și marcajelor.

În cauza de față, fapta petentului se probează cu mențiunile agentului constatator cuprinse în raportul de la fila 17, în care acesta precizează că la data de 31.08.2015, autoturismul condus de petent, cu număr de înmatriculare XXXXXXXX a fost oprit în trafic motivat de împrejurarea că acesta, circulând pe _____________________________ __________________________ _______________________________ cu ____________________ respectat semnificația indicatorului „Ocolire”.

Instanța apreciază că simpla contestare a procesului verbal în instanță, fără indicare vreunei probe, nu este susceptibilă să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal, prezumție care așa cum s-a arătat este conformă cu normele CEDO incidente în cauză, precum și cu jurisprudența instanței europene.

Instanța apreciază că inclusiv în materie contravențională petentul trebuie să facă demersuri pentru susținerea cauzei sale, demersuri care în speță lipsesc. Instanța va reține și prevederile art.13 alin.3 C.pr.civ., care reglementează dreptul la apărare, în raport de care părțile au posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele pot lua cunoștință de cuprinsul dosarului, pot propune probe, pot formula apărări și își pot prezenta susținerile în scris și oral. Instanța observă că petentul nu a făcut nici un demers pentru susținerea pretențiilor sale, nu a propus probe care să confirme susținerile sale, a ales să nu se prezinte la termenul acordat. Pentru aceste motive instanța consideră că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.

Având în vedere considerentele enunțate, instanța apreciază că procesul verbal contestat este temeinic.

În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 420 lei. Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, cuantumul amenzii apare ca fiind nejustificat de mare în raport de specificul contravenției. De asemenea, fapta nu a fost săvârșită în condiții deosebite și nici nu prezintă un grad special de pericol social ridicat sau care să denote o atitudine periculoasă social a petentului, argumente ce conduc la concluzia reținerii unei gravități reduse a faptei. În consecință, instanța consideră că sancțiunea avertismentului poate realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Sancțiunea avertismentului este una prevăzută de legiuitor și este o sancțiune care denotă existența unei culpe contravenționale din partea celui sancționat, care are cu atât mai mult un rol educativ și mai puțin un rol punitiv. Ori scopul sancțiunilor contravenționale nu este unul esențialmente punitiv, ci este în primul rând unul educativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție întocmit de către intimată, cu sancțiunea avertismentului, menținând în rest celelalte dispoziții din procesul verbal contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul O____ A_____, domiciliat în B_____, _________________________, ____________, CNP xxxxxxxxxxxxx, fără forme legale în B_____, ________________________, ___________, _____________________> în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_____, cu sediul în B_____, _________________________.10-12.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentului prin procesul - verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din data de 31.08.2015, cu sancțiunea avertismentului.

Menține în rest celelalte dispoziții cuprinse în procesul verbal contestat.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B_____.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2016

Președinte Grefier

Echert A__-M____ C___ E____ V_______

E.A.M./C.E.V. 16 Februarie 2016/4 ex.

____________.02.2016