ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 975

Ședința publică din data de 05.06.2014

PREȘEDINTE - N______ M______

JUDECĂTORI - R____ C_______

- G_______ D______

GREFIER - B____ A________

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. prin CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în București, ______________________. 401A, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 2023/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – petent ________________, cu sediul în Câmpina, _______________________, județul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Cerere scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.04.2012 sub număr de dosar XXXXXXXXXXXXXX, contestatoarea ______________, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 în contradictoriu cu intimata C_____ S.A-CESTRIN, solicitând instanței de judecată anularea proceselor-verbale de contravenție, cu consecința restituirii sumelor de bani achitate, fără cheltuieli de judecată.

În fapt, în plângere s-a arătat faptul că prin procesul-verbal de contravenție contestat a fost sancționată pentru că a circulat la data de 01.11.2011 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX fără a deține rovinietă valabilă, invocând mai multe motive de nulitate a procesului-verbal de contravenție.

Prin sentința civilă nr.2023/13.02.2014 Judecătoria Ploiești a admis în parte plângerea contravențională, a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 întocmit de către intimată, a exonerat petenta de plata amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire stabilite prin procesele-verbale anulate și a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind restituirea sumei de bani.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 petenta ______________ a fost sancționată contravențional cu amendă contravențională în valoare de 250 lei ca urmare a constatării faptului că la data de 01.11.2011, ora 20.47 locul DN1 Românești, jud. Prahova, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentei a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă care s-a reținut prin procesul-verbal, constituie contravenție conform art. 8 alin. (1) din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, cu precizarea că potrivit disp. art. 8 alin. (3) din același act normativ contravenientul este obligat să achite și tariful de despăgubire în valoare de 121, 74 lei.

A motivat prima instanță că, sub aspectul legalității proceselor - verbale, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din OUG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

A mai arătat prima instanță că, potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei, în speță, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

S-a mai susținut că potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă), caz în care devin aplicabile prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

S-a precizat de către instanța de fond că, întrucât suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, etc., un caz particular de modificare a unor asemenea condiții reprezentându-l modificarea termenului de prescripție al aplicării sancțiunii, înseamnă că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională, lege care sub acest aspect retroactivează, procesele-verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

A concluzionat prima instanță că, astfel, în cauza de față, având în vedere că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, înseamnă că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris, pretenția petentului de a se anula procesul-verbal de contravenție fiind ca atare întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, intimata C_____-SA – CESTRIN, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii sancțiunii amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție.

În motivarea recursului recurenta a arătat în esență că din interpretarea art. 9 alin. 3 din OG15/2002 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, art. 13 alin.1, OG nr. 2/2001, rezultă că _____________________ legi nr. 144/2012 pentru modificare OG15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România intenția legiuitorului a fost a ceea ca în termen de 30 de zile de la data constatări contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale și nicidecum art. 9 alin. 3 din lege nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt de cât termenul general de șase luni.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr. XXXXXXXXXXXXXX la data de 28.03.2014.

La data de 05.06.2014 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării recursului.

Tribunalul examinând sentința recurată în raport excepția invocată, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform.art.304 și art.304¹ c.pr.civ., constată că recursul este tardiv formulat, având în vedere următoarele considerente:

Conform art. 301 C.pr. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, astfel încât recursul este tardiv dacă nu a fost declarat în termenul legal.

Așadar, analizându-se actele și lucrările dosarului (dovezile de comunicare) rezultă că sentința civilă nr.2023/13.02.2014 a fost comunicată recurentei la data de 25.02.2014, dată de la care a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru declararea căii de atac a recursului.

Ori, în speță, recursul a fost declarat la data de 17.03.2014, adică după expirarea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii și care s-a împlinit la data de 13.03.2014, dată până la care se putea exercita în termen legal calea de atac a recursului.

Ca atare, atât timp cât recursul nu a fost declarat înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de lege, înseamnă că este tardiv în baza art. 301 C. pr. Civ. astfel încât motivele de recurs depuse ulterior nu mai pot fi analizate.

Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza art. 301 C.pr. civ., va admite excepția tardivității formulării recursului și va respinge recursul ca fiind tardiv formulat.

Pentru aceste motive

In numele legii

DECIDE :

Admite excepția tardivității formulării recursului invocata din oficiu de instanță.

Respinge recursul declarat de recurenta – intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. prin CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în București, ______________________. 401A, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 2023/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – petent ________________, cu sediul în Câmpina, _______________________, județul Prahova, ca tardiv formulat.

IREVOCABILA.

Pronunțată în ședința publica, azi, 05.06.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

N______ M______ R____ C_______ G_______ D______

GREFIER,

B____ A________

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red../Tehnored. C.R

2 ex./18.06.2014

Df. XXXXXXXXXXXXXX - Jud. Ploiești

Jf. – V_____ G________