R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2896

DECIZIA CIVILĂ NR. 998/A

Ședința publică din data de 14.10.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: J___ P____, judecător

JUDECATOR: I_____ M____

GREFIER: N_______ G_______

S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul I______ S____ D______ împotriva sentinței civile nr.2309/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C____-S______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar;

La apelul nominal făcut în ședință publică în ordinea de pe listă (poziția 15A), la prima strigare, se constată lipsa părților.

În baza dispozițiilor art. 104 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM 387/2005, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte.

La a doua strigare se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constată depuse la dosarul cauzei prin serviciul registratură în data de 08.10.2015 precizări din partea apelantului.

Nemaifiind alte probe de administrat, excepții de invocat sau alte cereri de formulat, instanța, în temeiul art. 244 C.proc.civ. declară terminată cercetarea judecătorească și în baza art. 394 Cod proc.civ., reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Caransebeș la data de 05.06.2014 sub nr.XXXXXXXXXXXXX, prin declinare de la Judecătoria Tîrgu J__, petentul I______ S____ D______ a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx întocmit de intimat la data de 16.04.2014.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 16.04.2014, în jurul orei 18.00, se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Ford Focus cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 6 și a fost oprit de poliție, care i-a adus la cunoștință faptul că se face vinovat de săvârșirea contravenției prev.de art.100 al.3 lit.e din OUG 195/2002 rep. și sancționată de art.100 alin.3 lit.e din același act normativ, fiind sancționat cu suma de 340 lei, 4 puncte amendă și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile. Petentul mai arată că în mod corect organele de poliție au reținut surprins momentul în care a depășit un participant la trafic pe linie continuă, însă agentul nu a observat că, datorită distanței la care se afla față de cele două autovehicule, este cazul fortuit provocat de conducătorul autoturismului care circula în fața sa și care probabil fără se asigure și fără să semnalizeze a plecat de pe partea dreaptă a drumului ieșind în carosabil, moment în care a fost obligat să efectueze manevră de depășire forțată pentru a evita impactul cu acesta. Manevra a fost efectuată în deplină siguranță în condițiile în care din sens opus nu circula nici un autovehicul. Petentul a mai arătat că de profesie este conducător auto și are experiența necesară deplasării pe drumurile publice și abilitatea de a evita situațiile limită.

Intimata a depus întâmpinare la dosar (f.7), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.

Prin sentința civilă nr.2309/11.11.2014, Judecătoria Caransebeș a respins plângerea petentului I______ S____ D______, în contradictoriu cu intimatul I.P.J.C____-S______, pentru anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 16.09.2014.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 16.09.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, în conformitate cu prevederile art.120 ain.1 lit.e din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa că la data de 16.04.2014, ora 18.11, a condus autoturismul marca Ford cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 6, localitatea Armeniș, și a efectuat manevra de depășire a unui alt vehicul în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu,

Verificând legalitatea procesului verbal , instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din OG 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din același act normativ, neexistând motive de nulitate ce pot fi invocate din oficiu.

Referitor la temeinicia actului contestat, instanța a reținut că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, beneficiind de prezumția de veridicitate În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie dovada vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnata în cuprinsul lui nu corespunde realității.

Pe de altă parte, petentul se bucură de o prezumție de nevinovăție în baza căreia are dreptul de a-și propune probe în apărare și de a combate situația de fapt reținută de agentul constatator. Astfel, cele două prezumții nu au caracter absolut, ci unul relativ, prezumția de veridicitate atribuită de lege procesului verbal de contravenție încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator putând fi combătută prin proba contrarie.

Veridicitatea acestor constatări ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Petentul care susține netemeinicia procesului verbal trebuie să furnizeze aceste indicii neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, răspunderea contravențională ar fi lipsită de conținut, iar organele abilitate de lege nu ar mai putea acționa eficient în sensul respectării acesteia.

Fapta reținută în procesul verbal de contravenție a fost constatată de organul constatator personal, cu mijloace tehnice, petentul fiind filmat și fotografiat în timp ce depășea un autoturism în zona în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă” (fila 8 dosar).

În conformitate cu disp. art. 109 alin 1 din OUG 195/2002, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii se face direct de către agentul constatator, iar potrivit al. 2 al aceluiași articol, constatarea contravenției se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, în speța de față constatarea contravenției săvârșite de către petent s-a făcut cu ajutorul aparatului radar.

Petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție.

Declarația martorului G________ P____ D____ urmează să fie înlăturată de instanță, ca irelevantă în stabilirea stării de fapt.

Instanța a constatat că fapta contravenientului a primit o încadrare juridică corespunzătoare, iar sancțiunea aplicată se circumscrie disp.art.100 alin.3 lit.e, conform cărora nerespectarea regulilor privind depășirea, se sancționează contravențional.

Pentru aceste considerente, față de probele administrate în cauză, apreciind că nu există motive care să atragă nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție ce a fost legal și temeinic întocmit, instanța a apreciat că plângerea petentului este neîntemeiată și nedovedită și în baza art. 34 din OG 2/2001 a dispus respingerea ei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, petentul I______ S____ D______, solicitând admiterea apelului, și modificarea în totalitate a sentinței civile apelate.

În susținerea apelului se arată că, instanța de fond a fost indusă în eroare de către planșa foto filmată cu aparatul radar video, deoarece marcajul de linie continuă nu era vizibil la data respectivă, fiind practic șters de pe asfalt, iar prin depășirea autoturismului care se afla în fața sa a evitat impactul cu acesta.

Consideră că pentru aceeași faptă nu este legal să fie sancționat de două ori și cu amendă și cu reținerea permisului pentru 30 de zile.

De asemenea consideră că aplicarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile este disproporțională față de pericol social al faptei.

Cererea nu este întemeiată în drept.

Intimatul I.P.J. C____-S______, a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea cererii de apel ca neîntemeiată, cu menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării, se apreciază că unitatea intimată a făcut dovada legalității și temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, iar constatarea faptei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Intimatul arată că fapta a fost constatată cu ajutorul unui aparat radar, verificat metrologic, din procesul verbal de contravenție rezultând clar locul săvârșirii contravenției, iar petentul nu a propus nici o probă prin care să facă dovada contrară a celor reținute în procesul verbal de contravenție, nefiind răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare.

Referitor la sancțiunea complementară aplicată solicită instanței a constata că aceasta este temeinică și legală, raportat la sancțiunea principală, iar Ordonanța nr.2/2001 nu prevede posibilitatea anulării acesteia, în raport de prevederile art.21, alin.3.

În raport de individualizarea sancțiunii, arată că pentru contravenția săvârșită, amenda aplicată reprezintă minimul prevăzut de actul sancționator, iar transformarea acesteia în avertisment nu poate atinge scopul preventiv și educativ al sancțiunii.

Concluzionând, arată că Judecătoria Caransebeș a pronunțat o hotărâre corectă și legală, solicitând menținerea acesteia în totalitate.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că apelul este neîntemeiat, din următoarele considerente:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 16.09.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, în conformitate cu prevederile art.120 ain.1 lit.e din OUG 195/2002.

S-a reținut în sarcina sa că la data de 16.04.2014, ora 18.11, a condus autoturismul marca Ford cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 6, localitatea Armeniș, și a efectuat manevra de depășire a unui alt vehicul în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu.

Verificând situația de fapt și modul de aplicare a legii materiale și procesuale de către prima instanță în limitele cererii de apel, tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală sub aspectul constatării îndeplinirii condițiilor de formă cerute de prevederile art.16 și art.17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în condițiile în care în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nu se regăsesc omisiuni ale agentului constatator de natura celor descrise limitativ de legiuitor în art.17 precitat, singurele apte să atragă de drept nulitatea actului de sancționare.

Susținerile în apărare ale petentului , conform cărora a fost nevoit sa execute cu intenție manevra depășire prin încălcarea marcajului longitudinal continuu pentru a nu intra în impact cu un alt autoturism ce se deplasa în fața sa sunt lipsite de orice fundament probatoriu.

De altfel, potrivit doctrinei consacrate în materie, cazul fortuit presupune lipsa oricărei culpe , deoarece făptuitorul se află în imposibilitate generală și obiectivă de prevedere (ține de limitele generale omenești ale posibilității de prevedere) – ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.

Totodată, posibila lipsă de vizibilitate de pe carosabil a liniei despărțitoare nu poate conduce la exonerarea de răspundere , întrucât în acea zonă de drum acționa un indicator de restricție a depășirii, a cărui semnificație trebuia respectată de către petent.

Prin urmare, se constată că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie fiind expuse considerentele de fapt și de drept pentru care s-a pronunțat soluția apelată.

Analizând, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, Tribunalul constată că sancțiunea aplicată de către agentul constatator este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul I______ S____ D______ împotriva sentinței civile nr.2309/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C____-S______.

În baza art. 482 rap. la art. 453 C.pr.civ. va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de către apelantul I______ S____ D______, CNP-xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în localitatea Tismana, _____________________ n, împotriva sentinței civile nr.2309/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C____-S______, cu sediul în Reșița, _________________, nr.40, județul C____-S______.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

J___ P____ I_____ M____

GREFIER

N_______ G_______

RED.JP/TEHNODAC.NG/23.10.2015

4 ex., 2 ______________________________.FOND: A_____ A__