R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

DE C I Z I A NR. 137

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2012

Președinte – A______ F______ S_________

Judecător – V________ G_______

Judecător – I____ S_______

Grefier – N___ Z____

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de administratorul judiciar E________ C_________ SPRL pentru debitoarea GENERAL ALFA GUARD SRL, cu sediul în Ploiești, ________________________, _____________, ______________________, CUI xxxxxxxx, JXXXXXXXXX, împotriva sentinței nr. 1190 din 9 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția Comercială și de contencios administrativ – Birou F_______, în contradictoriu cu intimatul pârât G____ L____, domiciliat în Poiana Câmpina, nr. 884, județul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul pârât G____ L____, lipsă fiind recurentul administrator judiciar E________ C_________ SPRL.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, iar în cuprinsul motivelor de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, după care,

Intimatul G____ L____ solicită încuviințarea probatoriului cu înscrisuri și depune la dosarul cauzei concluzii scrise.

Arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.

Curtea, luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat și ținând seama de împrejurarea că recurentul a solicitat judecata în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Intimatul G____ L____, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței nr. 1190 din 9 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția Comercială și de contencios administrativ – Birou F_______ ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

C U R T E A:

Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX la data de 05 aprilie 2011 lichidatorul debitoarei, E________ C_________ SPRL, în contradictoriu cu pârâtul G____ L____ a solicitat instituirea răspunderii acestuia pentru pasivul debitoarei, în sumă de 196.188 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor.

În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția lichidatorului actele prevăzute în art. 28 din lege.

De asemenea, administratorul judiciar a învederat că în anul 2008 datoriile societății sunt mai mici decât activele, iar referitor la cifra de afaceri se observă că societatea a desfășurat activitate în perioada analizată, conform datelor de bilanț. Lichidatorul a mai arătat că, nefiind contactați de reprezentantul debitoarei și nefiind în posesia actelor contabile ale debitoarei, a considerat că sunt întrunite condițiile pentru a atrage răspunderea administratorului debitoarei. Lichidatorul a apreciat că activitatea societății a fost condusă numai în interes propriu, administratorul societății refuzând să plătească atât salariații, cât și creditorii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 138 lit. c, d din Legea nr. 85/2006, iar în dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri.

Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării pârâtul a prezentat, în esență, modalitatea de ajungere a firmei în faliment.

Prin sentința nr. 1190 din data de 9 septembrie 2011, Tribunalul Prahova a respins cererea de instituire răspunderii patrimoniale formulată de administratorul judiciar.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că potrivit disp. art. 138 din legea menționată, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a - g din textul legal, printre care și cele indicate de lichidator, respectiv: continuarea activității ce conducea în mod vădit la starea de insolvență (art. 138 alin. 1 lit. c) precum și ținerea unei contabilități fictive sau neținerea contabilității în conformitate cu legea (lit. d).

Judecătorul sindic a apreciat că nu poate reține însă în speță, pentru niciuna dintre faptele invocate îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale: faptă ilicită, prejudiciu, legătură cauzalitate, vinovăție, condiții ce se aplică și acestei răspunderi civile delictuale speciale.

Pentru fapta prevăzută de litera c, instanța de fond a considerat că nu poate reține nici măcar probarea faptei ilicite de lichidator, care avea sarcina probei, din moment ce nu rezultă, din înscrisurile de la dosar, un moment de la care insolvența era „vădită” pentru un manager mediu și, de la care, pârâtul să fi continuat cu rea-credință activitatea.

În ceea ce privește ținerea unei contabilități fictive sau neținerea acesteia în conformitate cu legea, judecătorul sindic a reținut că aceasta este într-adevăr dovedită sub aspectul faptului ilicit prin însăși nerespectarea obligației de predare a contabilității la momentul intrării în insolvență, aspectul „predării” făcând parte, cum e logic, din obligațiile de ținere a contabilității, nefiind nevoie de aplicarea unor prezumții simple pentru asta. Chiar dacă ar fi nevoie de aplicarea art. 1203 Cod civil, aceasta ar fi oricum evidentă și suficientă pentru a proba fapta ilicită, din moment ce, dacă ar fi fost contabilitatea corect ținută, pârâta nu ar fi avut niciun motiv să nu o depună, în conformitate cu legea.

Instanța de fond a mai apreciat că doar îndeplinirea acestei condiții nu poate atrage răspunderea, ci trebuie dovedite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale. Or, dintre celelalte condiții ale răspunderii lichidatorul, care este partea reclamantă, deci avea sarcina probei conform art. 1169 Cod civil, nu a dovedit în nici un fel legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.

Astfel, judecătorul sindic a considerat că este posibil ca insolvabilitatea să fi avut alte cauze decât neținerea contabilității în conformitate cu legea, iar aspectele de cauzalitate nu au fost cu adevărat antamate de lichidator, cu atât mai puțin dovedite. Simplul fapt că neținerea contabilității ar crea o „condiție” pentru insolvență, pe lângă aspectul că nu a fost dovedit în circumstanțele speței, nu poate conduce per se, la integrarea acestei condiții în lanțul cauzal, știut fiind că, în teoria cauzalității (fie a celei necesare, fie a indiviziunii cauzelor cu condițiile), o condiție trebuie să fie determinantă pentru efect pentru a intra în lanțul cauzal, nu pur întâmplătoare și fără de care rezultatul să se fi putut produce cu aceeași intensitate. În interpretarea contrară, simpla nepredare (neținere) a contabilității, indiferent dacă prin asta s-a cauzat sau nu insolvența, ar trebui să conducă la instituirea răspunderii, ceea ce este evident că nu a urmărit legea, care impune și dovedirea cauzalității.

În acest condiții, judecătorul sindic a concluzionat că simpla existență a prejudiciului (masei credale neacoperite) nu dă naștere la dreptul de a-l acoperi pe acesta din patrimoniul propriu al unei alte persoane decât debitoarea, decât în condițiile dovedirii condițiilor răspunderii civile delictuale, probă a cărei sarcină incumbă celui ce solicită, în speță lichidatorului conform art. 1169 Cod civil, care în mod evident nu realizat o astfel de probațiune.

Așa fiind, judecătorul sindic a respins cererea ca neîntemeiată, constatând că nu s-a dovedit săvârșirea de către pârât a nici uneia dintre faptele invocate și nici a legăturii de cauzalitate cu paguba produsă creditorilor societății‚ nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 138 alin. 1 lit. d, e din Legea nr. 85/2006 pentru instituirea răspunderii patrimoniale a pârâtului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs E________ C_________ SPRL, lichidator judiciar al debitoarei _____________________ SRL, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de instituire a răspunderii patrimoniale a pârâtului G____ L____, pentru suma de 196.188 lei.

În motivarea recursului, s-a arătat că în cadrul procedurii insolvenței debitoarei precizate, l-a notificat pe pârât în vederea depunerii actelor prevăzute de art. 33 din Legea nr. 85/2006, la domiciliul existent pe site-ul ORC, solicitând totodată și amendarea administratorului pârât, conform art. 108 din c.pr.civilă și art. 44 din Legea nr. 85/2006, sesizând și organele de urmărire penală conform art. 47 din aceeași lege, precum și că din analiza financiar contabilă rezultă că datoriile societății sunt mai mici decât activele, că debitoarea nu deține stocuri, ci deține active imobilizate și că aceasta a avut salariați, care însă nu au fost plătiți pentru activitatea depusă.

Recurenta a mai arătat că nu a fost contactată de către reprezentantul debitoarei și nu a intrat în posesia actelor financiar contabile, rezultând astfel că activitatea societății a fost condusă în interesul propriu al pârâtului, care a refuzat să plătească salariații și creditorii săi.

Prin note scrise, intimatul pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, depunând la dosar copia unor dovezi de comunicare și a biletului de ieșire din spital.

Examinând sentința recuratîă prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 c.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente :

Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a-d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, printr-o ________ fapte, enumerate expres de legiuitor.

Curtea constată că, în cauză, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului G____ L____ a fost fundamentată în drept, de către lichidatorul judiciar, pe dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, conform cărora se poate atrage răspunderea patrimonială a persoanelor prevăzute anterior, în cazul în care acestea „au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți” și „au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea ”.

Curtea consideră că răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, fiind guvernată de principiile consacrate , respectiv art. 998 si 999 C. civ., în vigoare la data formulării cererii. Ca urmare, pentru a se angaja răspunderea membrilor organelor de conducere în temeiul acestor dispoziții legale, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale, respectiv existenta faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate. Invocarea prevederilor art. 138 nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea unor dovezi pertinente, concludente și utile în acest sens.

Raportat la cazurile de răspundere invocate de către lichidatorul judiciar și la argumentele precizate anterior, Curtea consideră că în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt întemeiate condițiile angajării răspunderii patrimoniale a pârâtului, ca urmare a faptului că în cauză lichidatorul judiciar – ca titular al actului de sesizare a instanței – nu a făcut dovada că pârâtul a săvârșit vreuna din faptele reglementate de dispozițiile art. 138 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.

Aceasta întrucât, din analiza tuturor probelor administrate în cauză, nu rezultă cu certitudine și fără putință de tăgadă că intimatul-pârât, în calitate de administrator al societății debitoare, a săvârșit fapte ilicite de natură a produce starea de insolvență a societății și mai ales că au săvârșit astfel de fapte cu vinovăție.

În acest sens, judecătorul fondului a reținut judicios faptul că nu s-a făcut dovada că pârâtul a continuat activitatea în interes personal, precum și faptul că insolvența era vădită la un anumit moment dat, de la care pârâtul a continuat, cu rea-credință, activitatea societății debitoare.

De asemenea, s-a reținut corect și faptul că doar faptul material al nepredării documentelor contabile, neînsoțit de dovada îndeplinirii celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale, nu poate conduce la angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, analiza instanței de fond, cu privire la acest aspect, fiind una exhaustivă, astfel că nu va mai fi reiterată.

Reținând și faptul că recurenta nu a mai administrat în recurs alte probe decât cele din fața primei instanțe, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 304¹ și art. 312 al. 1 C.pr.civ. , să respingă recursul, ca nefondat, nefiind incidente în cauză niciunul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul formulat de administratorul judiciar E________ C_________ SPRL pentru debitoarea GENERAL ALFA GUARD SRL, cu sediul în Ploiești, ________________________, _____________, ______________________, CUI xxxxxxxx, JXXXXXXXXX, împotriva sentinței nr. 1190 din 9 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția Comercială și de contencios administrativ – Birou F_______, în contradictoriu cu intimatul pârât G____ L____, domiciliat în Poiana Câmpina, nr. 884, județul Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2012.

Președinte, Judecători,

A______ F______ S_________ V________ G_______ I____ S_______

Fiind în concediu de

odihnă, semnează

Președintele instanței

Grefier,

N___ Z____

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red. IS

Dact. NZ

2 ex/23.01.2012

dosar fond nr. XXXXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova

jud. fond P___ P______