DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR. 290/2015

Ședința publică din data de 23.04.2015

Instanța constituită din:

Judecător sindic: C_____ A_______

Grefier: P_______ A_____

Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de către debitoarea VIAMOND G___ SRL prin lichidator judiciar C__ T______ V_______, cu sediul în Hemeiuș, _____________________ A, jud. Bacău, în contradictoriu cu pârâtul S_______ I__, C__ xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în Ivești, jud. G_____, având ca obiect atragerea răspunderii organelor de conducere.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.

INSTANȚA,

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 10.11.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX lichidatorul judiciar C__ T______ V_______ a solicitat în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit. a și b din Legea nr. 85/2006 atragerea răspunderii pârâtului S_______ I__ pentru întregul pasiv al debitoarei VIOAMOND G___ SRL în valoare de xxxxxxx lei.

În motivarea cererii sale, lichidatorul judiciar arată că administratorul a ascuns o parte din activul persoanei juridice și i-a folosit bunurile în folos propriu sau al altei persoane. Susține că potrivit informațiilor din sistemul informatic al ANAF achizițiile societății sunt în sumă de xxxxxx lei, reprezentând materiale de construcții (ciment, BCA, polistiren, mortar, rigips, profile pentru rigips) și piese de schimb pentru autocamioane RABA. Afirmă că, având în vedere că societatea nu deține imobile și autovehicule, pentru ca aceste materiale să fi fost încorporate prin consum productiv propriu, nici nu au fost facturate la revânzare, rezultă că achizițiile efectuate au fost folosite în interesul propriu al administratorului sau al altor persoane. Susține că administratorul a făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, întrucât partenerii comerciale au raportat achiziții de la VIAMOND G___ SRL în sumă totală de xxxxxxx lei, fără TVA și TVA deductibilă în valoare de xxxxxxx lei, însă în realitate atât colectarea de deșeuri metalice reciclabile cât și livrarea acestora au fost simulate de debitoare, ca parte a unui mecanism de prejudiciere a bugetului statului, folosind creditul și acoperirea persoanei juridice în interes propriu. Afirmă că retragerile de numerar din contul bancar s-au efectuat în baza unor borderouri de achiziții fictive, iar livrările de materiale reciclabile către clienți s-au realizat cu mijloace de transport inexistente sau flagrant de inadecvate (motocicleta Honda, autoturisme Trabant, Dacia, Audi, Opel, Ford, Peugeot, etc, pentru transportul dintr-o singură încărcătură a mii de kilograme de deșeuri feroase și neferoase). Susține că încasările și plățile prin contul bancar sunt singurele efective, dar sumele de bani au fost distribuite ilegal beneficiarilor reali, după reținerea unui „comision” pentru operațiunile desfășurate. Afirmă că administratorul nu a răspuns notificărilor lichidatorului privind predarea evidenței contabile și a patrimoniului, astfel că susținerile sale se bazează pe informațiile din dosarul fiscal al societății, îndeosebi procesul-verbal al Gărzii Financiare – Secția Județeană Bacău, care a avut ca obiectiv de control identificarea și cuantificarea tranzacțiilor comerciale realizate, a veniturilor realizate și a modului de înregistratre, declarare și plată a obligațiilor fiscale).

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 138 lit. a și b din Legea 85/2006.

II. Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare, însă curatorul special desemnat pentru acesta a formulat apărări.

III. Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei judecătorul sindic reține următoarele:

Prin sentința 368/2014 din 10.04.2014 s-a admis cererea de deschidere a procedurii falimentului în formă simplificată față de debitoare.

Prin încheierea din 26.02.2015 instanța a pus în vedere debitoarei prin lichidatorul judiciar, prezent în ședința de judecată, să depună la dosar înscrisuri în dovedirea susținerilor din cerere, respectiv copie a raportului cauzal, copie a tabelului preliminar, dovada publicării acestuia în BPI, un extras ORC detaliat privind debitoarea cu istoric, întrucât singurele înscrisuri depuse la dosarul cauzei în susținerea cererii sunt o copie necertificată pentru conformitate de pe sentința de deschidere a procedurii și o copie necertificată pentru conformitate de pe procesul-verbal nr. xxxxxx/20.08.2012 încheiat de ANAF – Garda Financiară – Secția Județeană Bacău.

Potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 „în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane

b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întarzierii încetării de plăți

g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori."

Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.

Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat – cuprins în actul constitutiv – atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Referitor la raportul de cauzalitate textul legal impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.

Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art.138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie chiar infracțiuni.

Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.

Instanța apreciază că, în speță, nu sunt întrunite condițiile pentru a fi antrenată această răspundere specială, înscrisurile depuse la dosar nefiind susceptibile să dovedească îndeplinirea tuturor elementelor răspunderii prevăzute de lege, la dosar nefiind depus nici măcar raportul cauzal.

Deși s-a pus în vedere practicianului necesitatea dovedirii susținerilor sale prin depunerea unui set minimal, esențial, de înscrisuri, pentru analizarea cererii de atragere a răspunderii, acesta nu s-a conformat, cu toate că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 și art. 249 C.proc.civ, partea reclamantă avea obligația de a-și proba pretențiile și apărările, fiind necesară dovedirea susținerilor din cursul procesului. Înscrisurile solicitate de instanță se află în dosarul de procedură, însă dosarul asociat își urmează cursul separat, iar reclamantul avea obligația de a-și dovedi susținerile, cu atât mai mult cu cât în dosarul de procedură nu se regăsesc toate documentele contabile sau actele administrative fiscale la care se face referire în cererea de atragere a răspunderii.

Nu se poate admite solicitarea de atragere a răspunderii administratorului pe baza unor simple susțineri ale reclamantului, nedovedite de vreun mijloc de probă, temeiul legal indicat în cererea introductivă (art. 138 lit. a și lit. b) impunând administrarea unui probatoriu adecvat, susceptibil să dovedească întrunirea tuturor elementelor răspunderii civile reglementate de art. 138 din Legea 85/2006, cu toate particularitățile. Din moment ce nu se invocă incidența art. 138 lit. d din Legea 85/2006, unde practica judiciară și noua lege a insolvenței au consacrat reținerea unor prezumții simple din faptul nepredării documentelor contabile, pentru celelalte cazuri particulare de răspundere este necesară dovedirea întrunirii tuturor elementelor răspunderii pentru a se admite acțiunea.

Prin urmare, reținând că nu s-a dovedit că sunt întrunite cerințele prevăzute la art.138 alin.1 lit. a și b din Legea nr.85/2006 pentru angajarea răspunderii personale a pârâtului, judecătorul sindic va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de lichidatorul judiciar.

În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea 85/2006, prezenta hotărâre este executorie și poate fi atacată cu apel în termenul 30 de zile de la comunicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect angajare răspundere organe de conducere promovată de debitoarea VIAMOND G___ SRL prin lichidator judiciar T______ V_______, cu sediul în Hemeiuș, _____________________ A, jud. Bacău, în contradictoriu cu pârâtul S_______ I__, C__ xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în Ivești, jud. G_____.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul Bacău, Secția a II-a Civilă și de C_________ Administrativ și Fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.04.2015.

Judecător sindic,

C_____ A_______

Grefier,

P_______ A_____

Tehnored. C.A, 2 ex, astăzi, 20.05.2015.