Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A VI- A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.2147 A

Ședința publică de la 18 decembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE C_____ F_____ P____

JUDECĂTOR D____ M_____

GREFIER A________ G_______ S____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.6696/08.09.2015 pronunțate de Tribunalul București–Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata P_____ M______ C_______.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea încuviințează pentru apelanta proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și rămâne în pronunțare pe apelul formulat, având în vedere că apelanta a solicitat prin motivele de apel judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin.3 C. proc.civilă.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

1. Sentința obiect al apelului

1.1. Prin sentința civilă nr. 6696/08.09.2015, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind atragerea răspunderii formulată în temeiul prevederilor art. 138 din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, în contradictoriu cu pârâta P_____ M______ C_______.

1.2. În motivarea sentinței amintite, s-au arătat, în esență, următoarele:

1.2.1. Prin cererea înregistrată la data de 24.03.2015 pe rolul Tribunalului București-Secția a VII-a Civilă sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 1 București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P_____ M______ C_______, să se dispună, în temeiul art. 138 alin.1 lit. c) din Legea nr.85/2006, obligarea pârâtei la suportarea pasivului debitorului ________. Consultancy G___ SRL, în cuantum de 16.690 lei, reprezentând obligații fiscale restante datorate bugetului de stat conform fișei sintetice pe plătitor.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că reprezentanții societății debitoare sunt obligați conform art. 27 din legea nr.85/2006 să solicite aplicarea dispozițiilor legii insolvenței în situația în care starea de insolvență este iminentă sau atunci când se afla în încetare de plăți, că fapta ilicită a administratorului societății consta în exercitarea unui management defectuos, în sensul că a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea în stare de insolvență, iar dovada acesteia rezulta implicit din simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată, precum și că societatea debitoare nu a depus actele contabile, lichidatorul neintrând în posesia documentelor prevăzute de art. 28 din legea nr.85/2006, instituindu-se astfel prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea.

1.2.2. În urma analizării actelor dosarului, Tribunalul a reținut, în esență, că:

- pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție) și condițiile speciale, prevăzute de art.138, respectiv ca persoanele care au săvârșit faptele ilicite să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere;

- din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâta a fost administratorul debitorului;

- în ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege, în cazul creditorilor, prejudiciul constând în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care aceștia le au față de debitoare;

- faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)- g) ale art.138 din lege;

-din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate;

- debitorii care sunt supuși procedurii insolvenței, se află, în urma activității desfășurate, în încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere;

- în speță nu s-a făcut în niciun fel dovada incidenței dispozițiilor art. 138 lit. c din legea insolvenței acestui text de lege;

- în acest sens, pentru aplicarea art. 138 lit. c), creditorul trebuie să explice în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator in interes personal și care ar fi dus in mod inevitabil debitorul la încetarea de plăți, nefiind relevante argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu s-a solicitat aplicarea dispozițiilor legii nr.85/2006 și s-a continuat desfășurarea activității ar fi suficient pentru atragerea răspunderii in temeiul acestui text de lege;

- dezinteresul și managementul defectuos invocate de reclamant la modul foarte general, chiar dacă ar fi cauzat pierderi in patrimoniul debitorului, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre cele prevăzute de art. 138 din lege.

2. Apelul declarat în cauză și procedura în fața instanței de apel

2.1.1. Împotriva sentinței nr. 6696/08.09.2015, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sectorului 1 a Finanțelor Publice a declarat, în termen legal, apel, prin care a solicitat ca, în urma admiterii apelului, să se modifice sentința apelată și să se admită cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei P_____ M______ C_______, în sensul obligării acesteia să suporte în întregime datoriile societății debitoare ________. Consultancy G___ SRL, așa cum acestea au fost stabilite în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.

2.1.2. În motivarea apelului, în esență, s-a învederat că, față de art.27 din Legea nr.85/2006, administratorii unei societăți comerciale sunt obligați să solicite ei înșiși aplicarea dispozițiilor legii nr.85/2006 nu numai în situația de încetare de plăți, ci chiar în situația în care această stare este iminentă, în acest sens, pentru a evita acumularea unor noi obligații restante, legiuitorul stabilind chiar un termen limită pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

Susține apelanta că, în această situație, formularea unei cereri întemeiată pe dispozițiile legii nr.85/2006 nu este o opțiune, ci o obligație pe care administratorii nu o pot încălca, iar prevederile art.138 lit. c) apar ca o sancțiune aplicată administratorilor pentru încălcarea dispozițiilor art.27 din lege.

Se mai adaugă că, față de art. 72 din Legea nr. 31/1990, administratorul, acceptând desemnarea, stabilește un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, răspunzând nu numai pentru dol, dar și pentru culpa comisă în executarea lui, culpă ce poate consta atât într-o acțiune, cât și într-o omisiune.

Se apreciază că, în cauză, este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a pârâtului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor.

Față de aspectele învederate, constatând că societatea debitoare a ajuns în încetarea de plăți datorită conduitei culpabile a administratorului, se solicită admiterea căii de atac.

2.2. În faza apelului, intimata-pârâtă P_____ M______ C_______ nu a depus întâmpinare.

3. Considerentele instanței de apel care au fundamentat soluția dată în cauză

Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.476 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:

După cum în mod corect a arătat și judecătorul sindic prin sentința apelată, răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art.138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, nefiind o răspundere contractuală.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din prevederile relevante ale Codului civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale.

Apelanta-creditoare a afirmat că intimata-pârâtă se face vinovată de fapta prevăzută de art.138 lit. c) din legea nr.85/2006 invocând generic continuarea activității în interes personal de către aceasta, precum și dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art.138 lit. c) din lege.

În privința susținerii potrivit căreia intimata-pârâtă avea obligația legală să solicite ea înseși aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 la apariția stării de insolvență, Curtea constată că răspunderea pârâtei nu se poate atrage pentru neformularea unei astfel de cereri, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art.138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.

De asemenea, activitatea nerentabilă și managementul defectuos invocate de apelantă, constând în dezinteresul total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății și lipsa eforturilor pozitive în redresarea acesteia, chiar dacă ar fi cauzat pierderi în patrimoniul debitoarei, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre cele prevăzute în mod expres și limitativ de art.138 din lege, așa cum s-a reținut și de către prima instanță.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, ar fi trebuit dovedită nu numai săvârșirea faptelor reclamate, ci și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență, legătura de cauzalitate nefiind prezumată.

Aserțiunile apelantei, constând în prezumții simple, deduse din împrejurarea nedepunerii la dosar a documentelor contabile, nesusținute de nicio probă concretă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art.249 C.proc.civ., iar invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

Referitor la susținerea apelantei, în sensul că în cauză ar fi incidente regulile răspunderii contractuale derivând din contractul de mandat al administratorului, Curtea constată că o astfel de răspundere poate fi angajată numai în relațiile administratorului cu societatea, cea care i-a dat mandatul de reprezentare, în relațiile cu terții, însă, fiind aplicabile condițiile răspunderii civile delictuale, condiții a căror îndeplinire nu a fost dovedită de apelantă.

4. Soluția instanței de apel și temeiul legal al acesteia

Prin urmare, pentru considerentele expuse mai sus, Curtea constată că judecătorul-sindic, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatei-pârâte săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit. c) din Legea nr.85/2006, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, cu observarea prevederilor art.480 alin.1 C.proc.civ., va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 6696/08.09.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, ___________________, sector 2, în contradictoriu cu intimata P_____ M______ C_______, domiciliată în B____, _________________________.21, __________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,azi, la data de 18 decembrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C_____ F_____ P____ D____ M_____

GREFIER

A________ G_______ S____

Red. Jud. CFP./Nr.ex.4/23.12.2015

Tribunalul București-Secția a VII-a Civilă

Președinte-Judecător-Sindic : I___ S____ F_________