R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1976/A

Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE M______ P______

Judecător: C_______ G_______ I___

Grefier M_____ A____ P________

********

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. 6181/29.06.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât S______ S____.

La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă, după care:

Nefiind cereri prealabile formulate sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, făcând aplicarea dispozițiilor art.223 alin.3) Noul Cod de procedură civilă, astfel cum s-a solicitat.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24.04.2015 creditoarea DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI in reprezentarea ADMINISTRATIEI SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLICE a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale _________________ SRL, respectiv a pârâtului SGINDAR S____ și obligarea acestuia la plata pasivului societății debitoare.

Prin sentința civilă nr. 6181/29.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX a fost admisă excepția inadmisibilității cererii și cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată la data de 26.06.2014 lichidatorul judiciar CONSULTA 99 SPRL a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului față de debitoarea _________________ SRL conform disp.art. 270 ind.1 și ind.2 din Legea 31/1990 rep. modif. și completată prin Legea 441/2006.

Prin sentința civilă nr.9972/24.11.2014 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului față de debitoarea _________________ SRL .

De asemenea, prin sentința civilă nr.2382/09.03.2015 judecătorul sindic a închis procedura insolvenței față de debitoare conform art. 131 din legea 85/2006 și a dispus radierea acesteia din registrul comerțului.

Din analizarea actelor dosarului de faliment s-a reținut că lichidatorul judiciar nu a înțeles să formuleze cerere întemeiată pe disp.art.138, că unicul creditor înscris la masa credală nu a formulat cerere având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății debitoare , deși la adunarea creditorilor din 04.03.2015 a arătat că va formula această cerere. Ori, potrivit art. 10 Cod de procedură civilă „părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.”.

În aceste împrejurări, instanța va reține că închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații a debitorului, dar și de îndatoriri a lichidatorului judiciar, cu privire la procedură.

Tribunalul a fost sesizat de către creditoarea DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLICE cu cerere pentru angajarea răspunderii administratorilor, ulterior închiderii procedurii de faliment, respectiv după data de 09.03.2015, împrejurare ce rezultă din cererea înregistrată la dosar .

Deși, Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese în acest sens, din întreaga reglementare a acestui act normativ și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere, reiese că cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere reglementată de art.138 este o cerere aferentă procedurii insolvenței și care poate fi formulată atât timp cât societatea debitoare este supusă acestei proceduri, iar nu și după închiderea acesteia și radierea debitoarei, cum este cazul în speță.

Astfel, față de dispozițiile art.140 din Legea nr.85/2006 instanța apreciază că acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de legea insolvenței pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni.

Prevederile art.138 alin.5 din lege stabilesc că această cerere se judecă separat, într-un dosar asociat, iar disp.art.142 alin.2 din lege se referă numai la executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acțiunilor având ca obiect antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare, însă nu trebuie interpretate în sensul că acțiunea prevăzută la art.138 din lege poate fi formulată și după închiderea procedurii.

În consecință, în raport de aceste considerente judecătorul sindic va respinge cererea formulată de creditoarea DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI in reprezentarea ADMINISTRATIEI SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLICE ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Municipiului București in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, solicitând admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata pasivului rămas neacoperit.

In motivarea apelului s-a arătat, că judecătorul sindic a admis, cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, excepția inadmisibilității cererii formulată după închiderea procedurii falimentului față de dispozițiile art. 138 alin.5 din Legea nr. 85/2006 care stabilesc că această cerere se judecă separat într-un dosar care va purta acealași număr cu dosarul de fond, întrucât nu depinde de soluționarea acestuia, dosarul de fond având rol de material probator pentru cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138.

A susținut că dacă s-ar merge pe optica instanței ar rezulta practic că procedura insolvenței nu se poate închide înainte de punerea în executare, încasarea și distribuirea sumelor stabilite prin sentința de atragere a răspunderii patrimoniale întrucât lichidatorul a fost descărcat de gestiune.

În opinia apelantei în sprijinul ideii că cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 se poate formula șu după închiderea procedurii insolvenței este și faptul că niciunul dintre articolele invocate de instanța de fond și niciunul dintre articolele Legii nr. 85/2006 nu interzic acest lucru, or, unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă.

Conchizând a solicitat admiterea apelului și admiterea cererii de atragere a răspunderii.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.466 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 85/2006, Legea nr. 31/1990

S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.411 alin.1 pct. 2 C.proc.civ.

Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.

Analizând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2382/09.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. s-a dispus, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii XXXXXXXXXX14 insolvenței împotriva debitoarei _________________ SRL, cu consecința radierii debitoarei din registrul comerțului.(f. 102 dosar nr. XXXXXXXXXX14 0)

Cererea reclamantei creditoare Direcția G_______ a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2 împotriva pârâtului SGINDAR S____ având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale în baza art. 138 lit. c si d din Legea nr. 85/2006, care face obiectul prezentei cauze, a fost formulată la data de 24.04.2015, deci ulterior închiderii procedurii insolvenței.(f. 2 dosar XXXXXXXXXX14 /a1)

Deși Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese în acest sens, din întreaga reglementare a acestui act normativ și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere - dispozițiile art.138 alin.1 si 3, art.140, art.142, rezultă că cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere reglementată de art. 138 este o cerere aferentă procedurii insolvenței și care poate fi formulată atât timp cât societatea debitoare este supusă acestei proceduri, iar nu și după închiderea acesteia și radierea debitoarei, cum este cazul în speță.

Astfel, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale nu poate fi formulată decât până la închiderea procedurii ulterior acestui moment fiind posibilă doar executarea silita a hotărârii pronunțate în temeiul art.138 din lege.

De la momentul închiderii procedurii 09.03.2015 , judecătorul sindic a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, așa încât nu mai poate dispune asupra unei cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, iar părțile nu mai au dreptul de a sesiza judecătorul sindic cu soluționarea vreunei cereri specifice procedurii de insolvență, după închiderea procedurii.

Față de dispozițiile art.140 din Legea nr.85/2006, conform cărora sumele depuse potrivit art.138 alin.1 vor intra în averea debitoarei și vor fi destinate acoperirii pasivului, Curtea arată că acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de legea insolvenței pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni.

Contrar susținerilor apelantei, dispozițiile art.138 alin.5 din lege nu vin în contradicție cu această interpretare, deoarece aceste dispoziții reglementează doar judecarea separată a cererii introdusă în temeiul alin.1, dar nu oferă posibilitatea formulării unei asemenea cereri, oricând după închiderea procedurii.

Curtea nu își însușește punctul de vedere al apelantei care a susținut că,, dacă s-ar merge pe optica instanței ar rezulta practic că procedura insolvenței nu se poate închide înainte de punerea în executare, încasarea și distribuirea sumelor stabilite prin sentința de atragere a răspunderii patrimoniale întrucât lichidatorul a fost descărcat de gestiune” având în vedere dispozițiile art. 142 alin.1 din Legea nr. 85/2006,potrivit cărora „executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului de procedură civilă” iar conform alin. 2 „după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator”

Textul legal are în vedere ipoteza în care, urmare a admiterii de către instanță a acțiunii în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului persoană juridică refuză să execute de bună voie hotărârea pronunțată de judecătorul sindic, astfel că, pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a celor obligați la suportarea unei părți din pasiv.

În această situație legiuitorul a prevăzut că executarea silită a persoanelor responsabile se face de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă. Cu alte cuvinte, prerogativa executării silite față de asemenea persoane este recunoscută executorului judecătoresc, ea realizându-se potrivit dispozițiilor din dreptul comun, judecătorul sindic neavând posibilitatea legală de a stabili prin hotărârea de închidere a procedurii modalitatea de punere în executare a hotărârii de atragere a răspunderii.

De asemenea, se poate observa că, potrivit aceleiași reglementări, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, tocmai datorită faptului că, după închiderea procedurii practicianul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, așa cum se statuează în art. 136 din Legea nr. 85/2006. Aceasta nu înseamnă în nici un caz, că creditorii vor fi puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, nemaiavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile lor.

Pentru acestea considerente, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor articolului 480 N.C.P.C,, Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de către reclamanta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în sector 2, București, _______________________ Gerota, nr. 13 împotriva sentinței civile nr. 6181/29.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât SGINDAR S____ cu domiciliul în sector 2, București, ___________________, _____________, _________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2015.

Președinte, M______ P______		Judecător, C_______ G_______ I___
	Grefier, M_____ A____ P________

Red.dact. M.P.

4 ex 08.12.2015

Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Jud. sindic: B______ A____ E____