Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 6925/2015

Ședința publică de la 29 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S_____ Al H_____

Judecător M_____ B____

Judecător M_____-I_____ I___

Grefier A______ B_____

S-a luat în examinare recursul declarat de recurent P____ R____ A_______ împotriva sentinței civile nr. 3312 din 07.07.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimat D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ N_____ PRIN A.J.F.P. MARAMUREȘ, intimat C___ DE INSOLVENȚĂ R___ SPRL - LICHIDATOR JUDICIAR AL _________________ SRL, având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B____ D______ în reprezentarea intereselor recurentului, în baza delegației de la fila 18, lipsă fiind restul părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac promovate.

Se mai învederează faptul că la data de 12 octombrie 2015 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de AJFP Maramureș.

Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 159¹ alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și ale Legii nr. 85/2006.

Mandatarul recurentului depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, aferente recursului formulat.

Totodată, acesta solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată în cauză, pentru depunerea la dosar a unui act de cesiune, pentru obținerea căruia va face personal demersuri la ORC, teza probatorie fiind dovedirea faptului că reclamantul a preluat părțile sociale în urma unei cesiuni, după care societatea nu a mai desfășurat nici un fel de activitate comercială., astfel că nu există nici un raport de cauzalitate între faptele administratorului și starea de insolvență a societății.

Un alt motiv pentru care solicită acordarea unui termen, este pentru a face demersuri la lichidatorul judiciar, în vederea depunerii actelor contabile ale societății.

Relevă că în patrimoniul societății mai există bunuri în valoare de 9-10.000 Euro, constând într-un transmițător radio-TV.

Curtea, după deliberare, referitor la acordarea unui termen pentru depunerea contractului de cesiune părți sociale, reține că proba nu este concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, raportat la apărările pe care se întemeiază cererea de recurs.

Referitor la acordarea unui termen pentru depunerea actelor contabile și a bunurilor existente în patrimoniul debitoarei falite, Curtea reține că acțiunea a fost promovată la data de 30.04.2014, iar pe parcursul soluționării acesteia, s-au acordat mai multe termene de judecată pentru ca pârâtul să îndeplinească această obligație.

Raportat la data realizării actelor de procedură în etapa recursului și termenul fixat pentru soluționarea cauzei, reținând faptul că dosarele având ca obiect procedura insolvenței se soluționează cu celeritate, Curtea apreciază că cererea de amânare nu este justificată pe temeiul invocat.

Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive, pentru motivele invocate în scris, cu cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr. 3312 din 07.07.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Maramureș a fost admisă acțiunea promovată de creditoarea D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ N_____ prin ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE MARAMUREȘ, în contradictoriu cu pârâtul P____ R____ A_______, și în consecință:

Pârâtul a fost obligat să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente _________________ SRL, până la concurența sumei de 162.486 lei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Din cuprinsul rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar a reieșit că debitoarea _________________ SRL, prin reprezentantul său nu și-a condus contabilitatea în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991 republicată, fiindu-le aplicabile prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Neîntocmirea și nedepunerea actelor contabile creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapt ce angajează răspunderea administratorului statutar potrivit dispozițiilor art. 138 lit. „d” din Legea 85/2006.

Prin aceste fapte pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei, astfel încât răspunde pentru pasivul acesteia în cuantum de 162.486 lei.

Pentru considerentele sus menționate în baza art. 138, alin. 1, lit. a și d din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cererea promovată de creditor și însușită de lichidatorul judiciar a fost admisă potrivit dispozitivului.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul P____ R____ A_______, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii și obligarea intimatei la plata celuielilor de judecată.

A apreciat hotărârea nelegală prin prisma faptului că instanța de fond a pronunțat o soluție numai pe baza unor prezumții fără ca acestea potrivit legii să fie absolute și fără a verifica în baza unor probe certe îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale. Instanța a prezumat că societatea administrată de recurent nu a ținut o contabilitate conformă cu legea, a prezumat că au existat manopere frauduloase cu privire la activ și apoi a prezumat că din acest motiv societatea a ajuns să aibă un pasiv care a dus la falimentul ei. De altfel, acțiunea a fost formulată în această formă, însă numai pentru dispozițiile art. 138 lit. d, fără a se invoca și dispozițiile art. 138 lit. a din Legea 85/2006.

Conform prevederilor art. 138 alin. l din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajuns în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, ori de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele expres și limitativ prevăzute la lit. „a-g" ale articolului.

Această răspundere patrimonială personală decurge din natura raporturilor care se stabilesc între organele de conducere și alte persoane ce au cauzat insolvență și societatea debitoare, iar pentru antrenarea ei este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile expres prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților și vinovăția persoanei a cărei răspundere se antrenează.

De asemenea, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșite în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumera. Ori, în prezenta cauză, creditorul a descris generic fapta prin reiterarea conținutului textului de lege și nu a dovedit prin nici un mijloc de probă îndeplinirea cerințelor necesare atragerii răspunderii patrimoniale a recurentului.

Astfel, în cazul încălcării obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea nu se poate susține că există o prezumție de culpă, din formularea art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 rezultând cu evidență ca aceste fapte nu pot fi săvârșite decât cu intenție, care trebuie dovedită cu probe convingătoare, în persoana fiecăruia dintre cei considerați răspunzători, aspect care nu a fost probat în cauză.

Pe de altă parte, împrejurarea că la dispoziția lichidatorului judiciar nu au fost puse documentele contabile nu valorează proba neținerii contabilității, a sustragerii sau distrugerii acestor documente, ci, cel mult, o poate prezuma, prezumție, insuficientă însă, câtă vreme nu este realizată proba concretă a legăturii cauzale dintre faptă și prejudiciu: instalarea stării de insolvență, ca efect al neținerii contabilității ori al distrugerii ei. Așa cum s-a arătat mai sus, dispoziția legală arată că răspunderea patrimonială a persoanelor enumerate se antrenează daca acestea, prin faptele descrise de lege, au contribuit la producerea prejudiciului (provocarea stării de insolvență) reiterând principul de bază potrivit căruia nici o răspundere nu poate fi angajată în lipsa identificării tuturor elementelor răspunderii civile.

Legea nr. 85/2006 nu prezumă legătura cauzală între neținerea contabilității de către administratori și provocarea stării de insolvență, iar aducerea societății în faliment nu este neapărat consecința imediată a acestui fapt, ci trebuie dovedită, dovadă ce nu a fost făcută în cauză.

Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere faptul că recurentul a depus diligente în predarea documentelor contabile către lichidator însa acesta nu a dat curs cererii sale de stabilire a unei date, ore și loc pentru predarea actelor deși acest demers este încă în derulare.

Deliberând, Curtea constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 50/08.01.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX12 al Tribunalului Maramureș, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei _________________ SRL, a fost numit administrator judiciar, iar prin Sentința civilă nr. 3656 din 04.06.2013 s-a dispus _______________________ fost desemnat în calitate de lichidator judiciar C___ DE INSOLVENȚĂ R___ SPRL.

În dosarul de faliment și-au înregistrat declarații de creanță creditoarele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj N_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, valoarea creanțelor fiind în sumă de 162.486 lei.

Prin acțiunea formulată de această creditoare, s-a solicitat obligarea pârâtului recurent P____ R____ A_______ la a suporta cu averea proprie pasivul societății insolvente 2M TRADE PRIMA SRL, până la concurența sumei de 162.486 lei motivat de împrejurarea că administratorul debitoarei nu a depus documentele financiar contabile pentru perioada în care a avut dreptul deplin de administrare a societății și astfel se prezumă că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau că a ținut o contabilitate fictivă, fiind întrunite condițiile legale prevăzute de art. 138 lit.d din Legea 85/2006 în atragerea răspunderii administratorului.

Instanța de fond a admis acțiunea reținând că nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor concrete și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un indiciu semnificativ în raport de care se poate prezuma că au existat manopere frauduloase cu privire la activ acesta fiind utilizat în detrimentul interesului social, starea de insolvență fiind consecința directă a acestui ilicit.

Aceste statuări sunt criticate de către recurent, care relevă că în opinia sa nu au fost dovedite în cauză elementele necesară pentru a-i fi atrasă răspunderea.

Curtea nu va achiesa acestor apărări, în contextul în care, deși în dosarul de fond au fost acordate mai multe termene de judecată în acest sens, iar de la data introducerii acțiunii până în prezent a trecut cca 1 an și jumătate, pârâtul nu a predat nici acum actele contabile și nici nu a oferit explicații pertinente legate de situația acestora.

Așa fiind, Curtea constată că statuările tribunalului sunt concordante cu starea de fapt prezentată de către reclamantă, necontestată în mod pertinent de către pârâtul-recurent.

În ceea ce privește susținerile conform cărora nepredarea actelor și bunurilor s-a datorat exclusiv culpei lichidatorului, care, deși a fost somat în acest sens, nu a colaborat cu pârâtul, Curtea constată că practicianul în insolvență a procedat, ulterior introducerii acțiunii, la renotificarea pârâtului în vederea îndeplinirii de către acesta a obligațiilor prev. de art. 28 din lege, iar raportat la cele anterior relevate, intervalul de timp avut la dispoziție este considerat a fi mai mult decât suficient pentru ca o persoană care acționează cu bună credință să reglementeze o astfel de situație.

Așadar, în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art.138 alin.(1) lit. d) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.

Apărările referitoare la inexistența faptelor imputate, precum și a raportului de cauzalitate cu starea de insolvență nu pot fi reținute, deoarece evidențele contabile trebuie să reflecte o imagine fidelă a patrimoniului. Numai astfel creditorii sunt protejați față de datornicii care nu respectă regulile de afaceri privitoare la conducerea evidențelor contabile în mod corect.

Noțiunea de evidențe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale.

În consecință, răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului intervine și atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și acțiunea de falsificare ori dispariția evidențelor contabile, neavând relevanță dacă este vorba de partea de contabilitate generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară.

În mod firesc, se bucură de protecție legală toate înscrisurile care au menirea de a asigura informarea permanentă despre situația patrimonială a entității.

Legea insolvenței are în vedere trei modalități alternative de săvârșire ale acestei faptei.

Într-o primă variantă, răspunderea pe acest temei operează, dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între ajungerea debitoarei în stare de insolvență și faptul tinerii contabilității în mod fictiv.

În al doilea rând, pronunțarea unei decizii de condamnare este posibilă, dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între ___________________________________ de plată și dispariția unor documente contabile.

În cea de a treia modalitate intervine conceptul, aparent mai generos, al evidențelor contabile întocmite cu nerespectarea prescripțiilor legale, răspunderea putând fi antrenată dacă se dovedește că starea de insolvență a fost determinată de neconducerea evidențelor societății conform legii.

Falsurile, sustragerile sau distrugerile evidențelor societății pot avea drept consecință diminuarea aparentă sau reală a activelor societății prin disimularea unor bunuri, valori ori alte elemente ale activului patrimonial, neavând relevanță dacă este vorba de un singur act sau mai multe, ori dacă acestea au fost afectate în tot sau numai parțial.

Răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentă doar pe culpa intențională dovedită.Utilizarea prezumțiilor simple în mecanismul probațiunii este însă compatibilă cu specificul acestei proceduri.

Doctrina s-a pronunțat în sensul că refuzul părții de a remite instanței, integral sau parțial, documentele de comerț sau corespondența comercială poate fi încadrat în categoria indiciilor obiective de natură să întemeieze prezumții judiciare.

Refuzul predării evidenței contabile poate constitui un indiciu semnificativ pe care judecătorul să-și întemeieze prezumții determinante în acest sens, dacă motivarea sub aspectul prezumțiilor judiciare este pertinentă, completă, întemeiată, omogenă și convingătoare.

Jurisprudența a considerat că nepredarea documentelor contabile, chiar după repetate somații, ori nepredarea acestor documente după aproape un an de la deschiderea procedurii, nereconstituirea lor completă, deși au fost acordate termene succesive în acest scop și nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt semne în raport de care se poate deduce incidența prev. art. 138 alin. 1 lit. d din lege (C.A. Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, decizia comercială nr. 5104 din 30 noiembrie 2004, C.A. Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, decizia comercială nr. 1956 din 4 noiembrie 2003, C.A. Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, decizia comercială nr. 1317 din 2 septembrie 2003).

Văzând și cele reținute anterior, susținerea conform căreia nefurnizarea datelor cu privire la activul patrimonial nu intră sub incidența prev. art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, faptele imputate pârâtului neavând caracter intențional, nu poate fi validată de Curte.

În cazul recurentului, nefurnizarea unor date pertinente referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt în speță indicii semnificative pe care Curtea să-și poată întemeia prezumțiile judiciare că evidența contabilă nu a fost întocmită corect ori a fost distrusă parțial în scopul ascunderii unor active și că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate.

Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un indiciu semnificativ în raport de care se poate prezuma că au existat manopere frauduloase cu privire la activ - bunuri, valori și elemente de patrimoniu- fiind utilizate în detrimentul interesului social, starea de insolvență fiind consecința directă a acestui ilicit.

Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar face imposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților. Soluția se întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept.

În ceea ce privește vinovăția pârâtului, corect s-a apreciat că starea de fapt anterior expusă este de natură să ducă la concluzia conform căreia aceasta se circumscrie unei acțiuni deliberate, intenționate, de golire de conținut a patrimoniului societății debitoare.

D____ consecință, fiind întrunite condițiile de fond și formă pentru antrenarea răspunderii executivului, prima instanță în mod corect a admis acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

În raport de aceste considerente întemeiat pe dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de pârâtul P____ R____ A_______ împotriva sentinței civile nr. 3312 din 07.07.2015 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29.10.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

S_____ AL H_____ M_____ B____ M_____-I_____ I___

GREFIER

A______ B_____

Red. M.B.dact. GC

2 ex/20.11.2015

Jud.primă instanță: N___ B________