DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 932A

Ședința publică de la 04.06.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – A_____ A____

JUDECĂTOR – I____ P_________

GREFIER – L_____ E____ A_____

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelanții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice și Focus I_____ IPURL, împotriva sentinței civile nr. 2081 din 02.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul S____ H_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Având în vedere faptul că apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice, prin cererea de apel, a solicitat judecata în lipsă, Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării apelului de către apelantul Focus I_____ IPURL și reține cauza în pronunțare pe această excepție și pe fondul apelului declarat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice.

C U R T E A

Prin cererea înregistrată în data de 19.08.2014, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, la Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în legătură cu dosarul nr.XXXXXXXXX14 al aceleiași instanțe având ca obiect procedura insolvenței derulată față de debitorul ______________________ SRL, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice a chemat în judecată pârâtul S____ H_____, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 să se dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a acestuia pentru pasivul debitorului.

Prin sentința civilă nr.2081 pronunțată la 02.03.2015 de către Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, prin judecătorul-sindic, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX s-a respins cererea de atragere a răspunderii pârâtului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că cererea de chemare în judecată a pârâtului S____ H_____ ce a avut calitatea de administrator al debitoarei este formulată în termeni generali, teoretici, fără a indica în concret ce fapte au fost săvârșite de administrator, cu ce se probează acestea. Reclamantul se rezumă doar la a indica o parte din elementele răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul (reprezentat desigur de creanțele neachitate), vinovăția pârâtului, fără însă a arăta ce faptă ilicită a săvârșit pârâtul care a produs prejudiciul respectiv, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este demonstrată nu prin relația simplă cauză-efect, ci prin analogii și supoziții. În cerere sunt citate normele legale aplicabile în cauză, prezentându-se doar considerente teoretice pe marginea acestor norme, neindicându-se însă și faptele săvârșite de pârât prin care acesta a încălcat normele înscrise în art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Pârâtul deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță să-și facă apărări.

Cu privire la cererea de atragere a răspunderii instanța reține că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.

Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul a fost administratorul debitoarei.

În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.

În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.

Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.

Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.

Instanța constată că cererea creditorului nu indică acele fapte, în concret, săvârșite de către administratorul S____ H_____ și nu indică prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte.

Creditorul și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Fapta prevăzută la art. 138 lit. d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamanta nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel, în conformitate cu prevederile art.466 alin.1 Noul Cod de procedură civilă și, respectiv, art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006 atât reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice, cât și lichidatorul Focus I_____ IPURL desemnat în procedura insolvenței, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâtului.

În motivarea apelului formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice s-a arătat, în esență, că sentința atacată este netemeinică și nelegală, tribunalul apreciind în mod greșit că reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii pentru pasivul debitorului.

Debitoarea nu a depus la dosarul cauzei sau la organele fiscale actele prevăzute de art.28 din legea insolvenței deși aceasta și administratorul statutar au fost notificați în sensul respectiv. Nedepunerea documentelor contabile instituie o prezumție de culpă în neținerea contabilității în conformitate cu legea și privind legătura de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății debitoare în încetare de plăți. Evidențierea existenței uneia dintre faptele ilicite prevăzute de legiuitor la art.138 lit.a)-g) din legea insolvenței nu este suficientă pentru a opera atragerea răspunderii, fiind nevoie de a proba și celelalte elemente ce compun răspunderea civilă.

Astfel, administratorii societății debitoare răspund și pentru culpa cea mai simplă, în condițiile în care mandatul lor este oneros.

Legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu este determinată de managementul defectuos și constă în dezinteresul manifestat de administratorii statutari în privința îndeplinirii condițiilor legale pentru funcționarea societății.

În motivarea apelului formulat de Focus I_____ IPURL s-a pretins că sentința atacată cuprinde motive greșite pe care se sprijină, fiind pronunțată cu încălcarea legii, deoarece tribunalul nu a observat că cererea formulată împotriva pârâtului a susținut îndeplinirea condițiilor legale pentru atragerea răspunderii pentru pasivul debitoarei.

În cauză, din oficiu Curtea a invocat excepția tardivității declarării apelului Focus I_____ IPURL.

Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea reține următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, trebuie să se probeze de către reclamant îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale referitoare la săvârșirea de către pârât cel puțin a uneia dintre faptele ilicite enumerate în mod expres și limitativ prin art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea menționată, la prejudiciul specific produs prin faptă în cazul procedurii insolvenței, la raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și la vinovăția pârâtului.

În ceea ce privește apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, acesta este nefondat deoarece apelanta nu a fost în măsură susțină și să probeze în mod concludent săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006. Astfel, simpla nedepunere a documentelor contabile la organul fiscal sau la dosarul cauzei nu echivalează în mod obligatoriu cu neținerea contabilității în conformitate cu legea, în lipsa unor probe concludente sub acest aspect. Probarea săvârșirii faptei ilicite se constituie doar în una dintre condițiile legale pentru atragerea răspunderii, impunându-se însă îndeplinirea în aceeași măsură și a celorlalte condiții menționate, similare răspunderii civile delictuale.

Răspunderea patrimonială pentru pasivul debitorului este de natură contractuală, astfel că nu îi sunt proprii prevederile care reglementează contractul de mandat și, prin urmare, nu se poate prezuma culpa. Aceasta în condițiile în care în general Legea nr.85/2006 nu prevede nicio prezumție în materia atragerii răspunderii.

De asemenea, mandatul tacit și dezinteresul manifestat pentru funcționarea normală și în condiții legale a societății debitoare nu se regăsesc între faptele enumerate expres și limitativ de art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea insolvenței.

În ceea ce privește declararea apelului de către apelantul lichidator Focus I_____ IPURL, excepția tardivității declarării apelului invocată din oficiu de către instanță se dovedește a fi întemeiată. Astfel, la judecata în primă instanță a cererii de atragere a răspunderii pârâtului lichidatorul respectiv nu a fost parte în cadrul acestei judecăți și, prin urmare, sentința tribunalului prin care s-a respins cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 nu este supusă comunicării și față de acesta, ci numai față de părțile aflate în judecată (reclamanta și pârâtul). În acest context, lichidatorul desemnat în procedura insolvenței societății debitoare, Focus I_____ IPURL dobândește, în conformitate cu prevederile art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006, obligația de a formula apel împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de atragere a răspunderii pârâtei dacă creditorii îi solicită aceasta. Pentru această ipoteză legea nu prevede că lichidatorul nu este ținut de formularea apelului în termenul legal, ceea ce înseamnă că trebuie să fie sesizat de creditorii reclamanți și să formuleze apelul înlăuntrul termenului de apel care curge pentru creditorii respectivi, în funcție de data comunicării hotărârii către aceștia. În speță, dincolo de faptul că nu s-a dovedit de către lichidatorul apelant că reclamanta-creditoare i-ar fi solicitat să formuleze apel, lichidatorul a formulat apel la data de 29.04.2015 după împlinirea termenului legal de apel de 7 zile, calculat pe zile libere, care a început să curgă la data comunicării sentinței către reclamantă, la data de 17.03.2015. Apelantul nu a indicat nicio justificare în măsură să permită aprecierea ca întemeiată a unei cereri de repunere în termenul de apel, iar față de cele arătate, excepția tardivității declarării apelului apare ca fiind întemeiată, cu consecința soluționării apelului Focus I_____ IPURL în raport cu aceasta.

În consecință, având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice și, pe de altă parte, va admite excepția tardivității declarării apelului și va respinge apelul formulat de Focus I_____ IPURL, ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității apelului formulat de apelantul Focus I_____ IPURL.

Respinge apelul formulat de apelantul Focus I_____ IPURL, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, ______________________________.2J, _______________, în calitate de lichidator judiciar al ______________________ SRL, împotriva sentinței civile nr. 2081 din 02.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul S____ H_____ cu reședința în București, ____________________, __________, ____________, sector 4, citat și la ușa instanței, ca tardiv declarat.

Respinge apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, _____________________, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2081 din 02.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul S____ H_____, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2015.

Președinte, Judecător,

A_____ AVRAMIULIA P_________

Grefier,

L_____ E____ A_____

Red.Jud.A.A.

Tehnored.F.L.

10.06.2015

Nr.ex.: 5

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Președinte: P________ N______