Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 780/2014

Ședința publică de la 17 Septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE B_______ P______

Grefier C_____ P_______

Pe rol judecarea cauzei F_______ privind pe reclamant M_________ R___________ LICHIDARE IAȘI LICHIDATOR JUDICIAR AL _______________ și pe pârât L____ V. I__, având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.09.2014, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 20.03.2014 sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX reclamanta M_________ R___________ LICHIDARE IAȘI în calitate de lichidator judiciar al _______________ a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L____ V. I__ acestuia, la plata sumei de xxxxxx, 05 de lei reprezentând pasivul debitoarei falite.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat faptul că, în vederea întocmirii raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, administratorul judiciar a consultat site-ul Ministerului de Finanțe Publice, sintezele bilanțurilor anuale nefiind afișate (depuse), deși administratorul statutar avea această obligație cel puțin pentru exercițiul financiar 2011 – 2012. A mai indicat faptul că, nu au fost predate documentele conform art. 28 din Legea 85/2006, lipsa evidenței contabile indicând o administrare frauduloasă și constituind o premisă pentru aplicarea textului art. 138 alin. 1 lit. d, chiar dacă nu ar fi prezentă intenția de fraudă, neținerea evidenței contabile privându-l pe debitor de un instrument de neînlocuit pentru prevederea ajungerii în situația insolvenței. Din verificările site-ului ministerului de finanțe a rezultat că administratorul statutar nu și-a îndeplinit obligația care îi revenea potrivit legii și nu a depus declarațiile fiscale, ultima declarație depusă la organul fiscal fiind înregistrată în data de 05.06.2012 iar procedura de insolvență s-a deschis la data de 09.10.2013. Faptul că, nu au fost depuse declarații la organul fiscal timp de 7 luni de zile, întăresc convingerea lichidatorului judiciar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu prevederile legale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 138 lit. d din Legea 85/2006.

În susținere au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.

Cererea este scutită de plată taxelor de timbru și a timbrului judiciar.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării a arătat faptul că, nu mai locuiește în ________________________ din anul 2011 când s-a mutat în localitatea Căiuți iar din anul 2014 luna februarie s-a mutat în localitatea Onești, la adresa din _______________________________, în luna august 2013, la solicitarea Poliției municipiului Onești, toate actele contabile au fost predate expertului contabil Bahat B______ din Onești în vederea efectuării unei expertize contabile la solicitarea organelor de poliție privind aspectele de natură economică, dosar ce se află în prezent pe rolul Tribunalului Bacău înregistrat sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

Pârâtul a mai indicat că, nu recunoaște pasivul solicitat de lichidatorul judiciar în sumă de 365.644, 05 lei neputându-și explica de unde provine și ce componență are.

Pârâtul a mai menționat că, actele contabile ale societății nu i-au fost restituite până în prezent de către expertul contabil sau organele de poliție aflându-se în posesia acestora.

În drept, cererea nu a fost motivată.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin Sentința civilă nr. 927/09 Octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei _______________. iar ulterior, la data de 11.12.2013 prin Sentința civilă nr. 1231/2013 s-a deschis procedura simplificată a falimentului.

Din furnizarea de informații eliberată de Oficiul Național al Registrului Comerțului debitoare instanța reține faptul că societatea falită a fost administrată începând cu data înființării 10.02.2011 și până la _________________________________ de către pârt.

Analizând conținutul tabelul definitiv al creanțelor instanța reține faptul că totalul creanțelor înscrise în acesta este de xxxxxx, 05 lei.

În drept, potrivit dispozițiilor articolului 138, alin.1 din Legea 85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Instituția răspunderii organelor de conducere sau de supraveghere este definita si analizata atât in practica cat si in mare parte a doctrinei ca o răspundere speciala care prezintă caracteristicile principale ale răspunderii delictuale, ca o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate de lege s-a ajuns la starea de insolvență.

Din prevederile legale in materie rezulta ca se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul - elemente pe care reclamantul trebuie să le dovedească.

În cazul specific reglementat de Legea 85/2006 reclamantul trebuie sa mai probeze ca faptele enumerate la art. 138 au contribuit la insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile și calitatea specială a persoanei chemată să răspundă în sensul că face parte din organele de conducere sau de supraveghere sau a cauzat starea de insolvență. Angajarea răspunderii intervine doar daca prejudiciul a rezultat din fapta culpabilă a administratorului sau a persoanei care face parte organul de supraveghere.

Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat – cuprins în actul constitutiv – atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.

Instanța apreciază că, în speță, sunt întrunite condițiile pentru a fi antrenată această răspundere specială întrucât s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, a vinovăției.

Art.138. lit. d din Legea 85/2006 se referă la aspectele ilicite ale administratorului care încalcă normele legale imperative referitoare la ținerea contabilității. Legiuitorul a avut in vedere trei modalități alternative de săvârșire a acestei fapte: ținerea unei contabilități fictive, constă în menționarea în evidențele contabile a unor date eronate, menite să disimuleze adevărata stare patrimonială a societății; ascunderea sau distrugerea unor documente contabile în scopul denaturării stării patrimoniale a societății comerciale si neținerea unei contabilități în conformitate cu legea nr. 82/1991 în sensul neîntocmirii și nedepunerii situațiilor financiare trimestriale, anuale, semestriale, a declarațiilor fiscale etc.

Astfel, cu privire la fapta ilicită se reține că, aceasta nu trebuie neaparat sa constea într-o acțiune dar poate consta si in omisiunea, inacțiunea ilicita, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei masuri, atunci când aceasta activitate sau aceasta măsura trebuia, potrivit legii, sa fie întreprinsa de către o anumita persoana.

In speță inacțiunea constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația tinerii contabilității, în special in nerespectarea prevederilor Legii nr.82/1991 si Legii 31/1990.

Astfel, cum rezultă din cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au determinat apariția stării de insolvență la _______________, societatea nu a depus situațiile financiare anuale la DGFP Bacău, deși administratorul statutar avea această obligație cel puțin pentru exercițiul financiar 2011 – 2012.

Judecătorul sindic reține faptul că, societatea a fost înființată la data de 10.02.2011, ultima declarație înregistrată pe site-ul Ministerului de Finanțe a fost pe data de 05.06.2012 deși societatea a intrat în insolvență la data de 09 octombrie 2013, iar potrivit propriilor susțineri ale pârâtului actele contabile au fost în posesia acestuia până în luna august 2013.

Prin urmare, fapta ilicită constă în neîntocmirii și nedepunerii situațiilor financiare trimestriale, anuale, semestriale, a declarațiilor fiscale în mod corespunzător pentru toată perioada în care societatea a figurat ca fiind în funcțiune.

Cu privire la nepredarea evidențelor contabile, instanța reține faptul că, art. 28 din legea 85/2006 instituie o obligație procedurală de depunere a unor documente contabile, după ce a intervenit starea de insolvență, ceea ce exclude posibilitatea considerării că prin aceasta s-ar fi cauzat starea de insolvență. Dispozițiile art. 28 și 35 din Legea 85/2006 instituie o obligație născută în cadrul procedurii insolvenței, respectiv după sesizarea Tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței în timp ce dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 au natura unor aspecte de drept substanțial, respectiv, acestea constituie elemente materiale ale faptelor ilicite pretinse a fi săvârșite de persoanele răspunzătoare, fapte anterioare oricărei sesizări a instanței, necesare pentru atragerea răspunderii speciale cu caracter derogatoriu de la dreptul comun.

Așadar, instanța nu a reținut aplicabilitatea disp. art. 138 lit. d LPI în baza afirmațiilor reclamantului privind nedepunerea documentelor contabile, astfel încât susținerile pârâtului din întâmpinare privind schimbarea adresei și predarea actelor către expertul contabil nu au relevanță în cauză.

Cu privire la prejudiciu acesta constă tocmai în insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile din cauza ajungerii societății în insolvență. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților, sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări. În speță, falimentul sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale ale pârâtului și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului.

Vinovăția, la rândul ei, poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență, este suficientă pentru antrenarea răspunderii, iar pârâtul a avut această reprezentare.

Corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.

Cu privire la susținerea pârâtului privind nerecunoașterea pasivului societății, judecătorul sindic reține faptul că, cuantumul acestuia rezultă din conținutul tabelului definitiv, orice susțineri privind inexistența sumelor/existența unor sume mai mici neputând fi luate în considerare în cadrul acestei cereri, pârâtul având posibilitatea de a contesta în baza art. 73 sau art. 75 LPI creanțele înscrise la masa credală.

Pentru aceste considerente, judecătorul sindic apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.138, alin.1 d din Legea nr.85/2006.

Avand in vedere de asemenea ca răspunderea pentru conducerea activității debitoarei revine pârâtului în calitate de administrator statutar judecătorul sindic reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d și va obliga pârâtul la plata sumei de 365.644, 05 lei, reprezentând pasiv rămas neacoperit al debitoarei ___________________., către contul de avere al debitoarei falite.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamant M_________ R___________ LICHIDARE IAȘI LICHIDATOR JUDICIAR AL _______________ cu sediul în Iași, ____________________. 82, Iași în contradictoriu cu pârât L____ V. I__ dom. în Onești, _____________________/A/17, județul BAcău, având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

Obligă pârâtul la plata sumei de 365.644, 05 lei reprezentând pasiv rămas neacoperit al debitoarei _______________________ contul de avere al debitoarei falite.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune la Tribunalul Bacău – Secția a II –a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014.

	Președinte, B_______ P______
	Grefier, C_____ P_______

Red.jud. B.P/ Tehnored. B.P.

4 ex/06.10.2014

_____________. 2 ex.