R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V A CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

DECIZIA CIVILĂ NR.1664/A

Ședința publică de la 22 Octombrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE : Ș_____ C______ C_____

Judecător : C_____ M______ N________

Grefier : M_____-A____ P________

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr.3180/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C_______ D____ - A________ având ca obiect Legea nr.85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata - pârâtă prin avocat B_____ I____, cu împuternicire avocațială la fila 22 din dosar, lipsind apelanta - reclamantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta – reclamantă a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata apelului, după care :

Curtea pune în discuție cererea de renunțare la judecata apelului formulată de apelanta – reclamantă.

Apărătorul intimatei - pârâte solicită să se ia act de cererea de renunțare la judecata apelului, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.

Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe cererea de renunțare la judecata apelului.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele :

I. Prin Sentința civilă nr.3180/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX s-a respins cererea formulată de reclamanta D_______ G_______ Regionala a Finantelor Publice Bucuresti în contradictoriu cu pârâta CHISANESCU (fosta Lazarean) D____ A________, în calitate de administrator al ___________________________ SRL, de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele :

„Conform tabelului definitiv de creanțe împotriva debitorului, masa pasivă a acestuia se compune din suma de 4.070 lei creanța datorată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 1 București (fila nr.39).

Coroborând actele existente la dosar cu raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței, întocmit în condițiile art.59 din lege, judecătorul sindic retine următoarele.

Din informațiile preluate de pe site –ul Ministerului Finanțelor Publice a rezultat că societatea a depus ultima situație financiară aferentă anului 2009- 2011, iar analiza indicatorilor financiari economici extrași din bilanțul a rezultat, că societatea a deținut active imobilizate în cuantum de 1847 lei, stocuri în valoare de 3003 lei, casa și conturi la bănci în valoare de 1487 lei, și datorii în valoare de 27.798 lei, ( fila nr.48), mentiunile demonstrand va bunurile si sumele de bani disponibile au fost utilizate pentru plata datoriilor, care s-a diminuat semnificativ.

Lichidatorul judiciar a arătat ca, in lipsa a unor dovezi clare prin care sa se facă dovada culpabilității organelor de conducere, bazate pe documente primare, din actele avute la dispoziție si investigațiile efectuate nu s-a putut constata săvârșirea unor fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din legea nr. 85/2006, încetarea de plați a fost urmarea faptului ca societatea nu a mai avut contracte si activitate.

Conducerea societății a fost asigurata de parat.

In soluționarea prezentei instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.

Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 din fostul c.civ.,( aplicabil situației din speță) care prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.

Constatând ca in prezenta cauza reclamanta isi justifica pe deplin legitimarea procesual activa in raport de calitatea sa de creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, tribunalul retine ca are calitate procesual activa in promovarea acțiunii întemeiata pe dispozițiile art. 138 din legea nr. 85/2006.

Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâtă) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).

Răspunderea patrimonială este antrenată întrucât membrii organelor de conducere au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit. a) la lit. g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.

Coroborând actele existente la dosar cu raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței, întocmit în condițiile art.59 din lege, analizând situațiile financiar contabile transmise pentru perioada anilor 2009- 2011, ar rezulta că ajungerea societății în încetare de plați s-a datorat diminuării si stopării activității desfășurate pe fondul înregistrării pierderii anterioare anului 2009( fila nr.48).

Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâtă), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâta i-a prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.

Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența, sunt următoarele, potrivit dreptului comun (art.998-999 c.civ.) și dispozițiilor speciale din legea insolvenței, anterior menționate :

- existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor recuperării integrale a creanțelor, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor);

- săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit. a) la lit. g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;

- existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor;

- fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție. Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.

Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâtei la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.

Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamantul creditor Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 1 București susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârâtă în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de acesta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006, și anume ,,a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

În ce privește existența acestor fapte reține că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârâtă și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâta ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.

Instanța nu poate retine in raport de probele administrate ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei împotriva căreia este exercitata acțiunea in răspundere civila.

Raportul cauzal trebuie sa existe intre fapta reclamata prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin săvârșirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.

Din cererea formulata, așa cum s-a menționat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi fost săvârșite de către pârâtă și starea de insolventa a debitoarei.

Esențial din punctul de vedere al reclamantei, pentru susținerea temeiniciei cererii promovate de către aceasta, este pasivitatea paratului la realizarea obligației sale legale, obligație conținuta de art. 27 si 28 din Legea nr.85/2006.Insa, împrejurarea ca paratul nu a acționat cu formularea unei cereri de declanșare a procedurii insolventei in condițiile art. 27 din Legea nr.85/2006, chiar si atunci când insolventa era instalata prin neplata, in 30 de zile de la scadenta a datoriilor bănești din lipsa de lichiditatea disponibile, nu face o dovada asupra interesului cu care paratul a rămas in inacțiune si daca aceasta s-a subordonat scopului de a continua activitatea societății interesul personal al celui chemat sa răspundă in temeiul art. 138 lit. c) din Legea nr.85/2006.

În concluzie, instanța reține că reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 1 București nu a probat săvârșirea de către pârâta C_______( F____ LAZAREAN ) D____ A________ a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006 și nici că pârâta, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte ori prin neținerea contabilității, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite condițiile de existență cumulative ale răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea, ca neîntemeiată”.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.

În motivare s-a arătat că împotriva debitoarei ___________________________ SRL s-a deschis procedura insolvenței, iar AFP Sector 1 a formulat cerere de admitere a creanței pentru suma de 4.070 lei reprezentând obligații restante la bugetul general consolidat al statului.

S-a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 în sensul că reprezentanții societății debitoare aveau obligația legală să nu dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, societatea înregistrând datorii cu mult înainte de data deschiderii procedurii insolvenței.

S-a precizat că in vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a edictat art.27 din Legea nr.85/2006 în care se arată că "debitorul aflat in stare de insolvență este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, in termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență" si "va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi și debitorul în cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă".

S-a arătat că administratorii unei societăți comerciale sunt obligați să solicite ei înșiși aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 nu numai în situația apariției stării de încetare de plăți, ci chiar în situația în care această stare este iminentă. In acest sens, pentru a evita acumularea unor noi obligații restante, legiuitorul a stabilit chiar un termen limită pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

S-a indicat că formularea unei cereri intemeiata pe dispozițiile Legii nr.85/2006 nu este o opțiune, ci o obligație pe care administratorii nu o pot incalca, iar dispozițiile art.138 lit.c apar ca o sancțiune aplicata administratorilor pentru incalcarea dispozițiilor art.27 din aceeași lege.

S-a menționat că potrivit dispozițiilor art.72 din Legea nr.31/1990 cu modificările si completările ulterioare, "obligațiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat”, or, conform art.374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins in actul constitutiv sau in hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comerțului.

S-a precizat că acceptand desemnarea, administratorul stabileste un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, raspunzand nu numai pentru dol, dar si pentru culpa comisa in executarea lui, culpa ce poate consta atat ___________________ si _______________________________ unei acțiuni, ori neluarea unei masuri atunci cand acea acțiune sau acea masura trebuie sa fie întreprinsa de o anumita persoana).

S-a învedera că, din coroborarea art.73 al.1 din Legea nr.31/1990 și art.10 al.1 din Legea nr.82/1991, rezultă implicit că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului societății comerciale, iar în aceste condiții, lipsa actelor cerute de lege constituie o premisă pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale societății.

Apelanta a mai redat dispozițiile art.6 din Legea nr.82/1991.

S-a susținut că se creează astfel legătură de cauzalitate între fapta ilicita a administratorului societății debitoare (respectiv că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a dispus continuarea unei activități ce ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți) și prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor așa cum rezultă din tabelul definitiv al obligațiilor societății debitoare depus la dosar) și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societatii.

S-a menționat că o societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorii acesteia manifestă un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea sa.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.466 NCPC, Legea nr.85/2006, Legea nr.31/1990.

În baza art.411 al.1 pct.2 NCPC s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.

III. La data de 21.07.2015, prin Serviciul Registratură, intimata – pârâtă C_______ D____ – A________ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare s-a arătat că la dosarul de fond a fost depus OP nr.1/20.05.2015, care face dovada achitării debitului către apelanta – reclamantă.

S-a menționat că una dintre condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale este existența unui prejudiciu.

S-a precizat că această condiție nu este îndeplinită întrucât a fost achitată datoria în cursul anului 2014 de către intimata – pârâtă către lichidator și de către lichidator către creditor la data de 20.05.2015.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.205 și urm. NCPC.

La întâmpinare s-au atașat înscrisuri (f.18 – 21 dosar apel).

IV. La data de 23.07.2015, prin Serviciul Registratură, apelanta – reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata apelului.

V. Analizând apelul declarat, raportat la dispozițiile art.479 – 480 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele :

Potrivit art.406 al.1 NCPC, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

Totodată, conform art.406 al.2 NCPC, cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

Curtea mai observă că prin dispozițiile art.463 al.1 NCPC s-a stabilit că achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Totodată, conform art.464 al.2 NCPC, achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale.

În acest sens, Curtea observă că la data de 23.07.2015, apelanta – reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE a depus la dosar o cerere prin care a renunțat la judecata apelului.

În aceste condiții, fiind îndeplinite condițiile art.406, art.463 al.1 și art.464 al.2 NCPC, Curtea va lua act că apelanta – reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE a renunțat la judecata apelului formulat împotriva Sentinței civile nr.3180/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX.

Întrucât cererea de renunțare la judecata apelului a fost depusă la data de 23.07.2015, după comunicarea cererii de apel către intimata – pârâtă C_______ D____ - A________ (07.07.2015), în baza art.406 al.3 coroborat cu art.453 al.1 NCPC, va obliga pe apelanta – reclamantă la plata către intimata – pârâtă a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat, conform facturii fiscale nr.0233/13.07.2015 și extrasului de cont din data de 13.07.2015 (f.42 – 43 dosar apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act că apelanta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE (cu sediul în București, _____________________, sector 2) a renunțat la judecata apelului formulat împotriva Sentinței civile nr.3180/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata - pârâtă C_______ D____ - A________ (cu domiciliul ales la C__.Av.B_____ I____ în București, ________________________.27, ___________, __________, sector 2).

Obligă apelanta – reclamantă la plata către intimata – pârâtă a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

Ș_____ C______ C_____ C_____ M______ N________

GREFIER

M_____-A____ P________

Red./tehn.jud.Ș.C.C.

4ex. /04.11.2015

Jud. fond : NĂSTĂSIE N_______ M_____ - TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII A CIVILĂ