CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr.XXXXXXXXXXX
Ședința publică de la 9 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D____ M_____
JUDECĂTOR A_______ L____ Z______
GREFIER A________-G_______ S____
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T________ împotriva sentinței civile nr.211 din 20 aprilie 2015 pronunțate de Tribunalul T________–Secția Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul V________ D______ L______.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrucât apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de dispozițiile art.411 C. proc.civilă Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
C U R T E A
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.211 din data de 20 aprilie 2015, a Tribunalului T________ – Secția Civilă, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul Administrația Județeană a Finanțelor Publice T________, în contradictoriu cu pârâtul V________ D______ L______.
In motivare se retine ca susținerile reclamantei au un caracter pur formal, nefiind dovedite, Tribunalul apreciază că acestea nu pot produce efecte juridice pe plan procesual, deoarece dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă obligă la dovedirea oricărei susțineri făcute în fața instanței, sub acest aspect neexistând prezumții legale în cazul procedurii speciale a insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006, mai ales în ceea ce privește răspunderea persoanelor prevăzute la art. 138 din această lege.
Simpla invocare a dispozițiilor art.138 alin. 1 lit. c din legea insolvenței nu conduce automat la atragerea răspunderii pârâtei la plata pasivului societății, în situația în care nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Prin cererea formulată în cauză, reclamanta a arătat că, pârâta nu a colaborat cu lichidatorul judiciar și nici nu a pus la dispoziția acestuia documentele necesare unei analize clare și concrete asupra situației economice a debitoarei, creându-se astfel convingerea puternică referitoare la inexistența lor. Se reține că aceste susțineri nu se circumscriu în prevederile art. 138 lit. d, pentru că nu s-a dovedit că pârâtul ar fi ținut o contabilitate fictivă sau ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nedepunerea actelor și documentelor contabile ca faptă omisivă, nefiind suficientă pentru lămurirea legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență a societății debitoare și angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul sau organele de conducere au contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Această răspundere, special reglementată în Legea nr. 85/2006, nu prezumă legătura cauzală între nedepunerea documentelor și provocarea stării de insolvență, iar aducerea societății în insolvență și faliment nu este neapărat consecința imediată a acestui fapt, așa cum consideră reclamanta în cererea formulată.
Invocarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006 este lipsită de relevanță în acțiunea în răspundere prevăzută de art. 138 alin. 1 din lege, de vreme ce dispozițiile art. 28 instituie o obligație procedurală de depunere a unor documente, după ce a intervenit starea de insolvență, respectiv atunci când însăși debitoarea formulează o atare cerere.
Astfel, nu se poate reține că nedepunerea la dosarul cauzei a documentelor prevăzute de dispozițiile art. 28 din lege sau necomunicarea acestora lichidatorului judiciar ar putea fi încadrată în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din legea insolvenței, pentru simplul fapt că incidența acestora din urmă poate fi discutată doar atunci când faptele imputate au cauzat starea de insolvență, așadar, când acestea sunt anterioare stării de insolvență, nicidecum ulterioare acestora.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 28 din legea insolvenței instituie o obligație procedurală născută în cadrul procedurii insolvenței, respectiv după sesizarea Tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, ce se circumscrie obligației prevăzute de a proba pretențiile și apărările, în timp ce faptele prevăzute de art. 138 alin.1 lit. d din legea nr. 85/2006 au natura unor aspecte de drept substanțial, respectiv acestea constituie elemente materiale ale faptelor ilicite ce se pretinde că au fost săvârșite de persoanele răspunzătoare, fapte anterioare oricărei sesizări a instanței, necesare pentru atragerea răspunderii speciale cu caracter derogatoriu de la dreptul comun, reglementate de legea specială.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii pârâtei conform art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, reclamanta s-a limitat a arăta că administratorul nu a dat curs notificărilor lichidatorului judiciar și nu a pus la dispoziție documentele prevăzute de art. 28 din legea 85/2006 .
Simpla invocare a prevederilor art. 138 alin. 1 lit. e din legea nr. 85/2006 nu este de natură a atrage, în mod necesar răspunderea administratorului, căci legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere în sarcina acestuia, ci doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că prin fapta săvârșită s-a cauzat insolvența societății.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice T________, solicitând admiterea apelului si, in consecința, admiterea cererii.
In sustinerea apelului se arata ca sentinta nu este legala si temeinica. Atâta vreme cat fostul administrator al societății nu si-a îndeplinit obligațiile minime de a depune lichidatorului actele prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006, nu si-a îndeplinit obligația de a depune raportări contabile obligatorii, in condițiile in care societatea a desfășurat activitate in perioada 2009-2011, soluția instanței de fond este vădit greșita fata de lipsa de interes a fostului administrator in administrarea societății.
Administratorul avea obligația sa întreprindă toate masurile necesare stării de insolvență a societății si sa nu dispună continuarea unei activități care, in mod evident, conducea societatea spre acest deznodământ. Ar fi fost suficienta cel puțin o minima diligenta din partea acestuia, pentru ca prelungirea acestei stări a dus, in mod evident, la lipsirea debitoarei de a aduce un profit real.
Prejudiciul creditorilor consta in imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei in insolvență, definita de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficienta pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul ca are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente fata de creditori si implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere si conducere , ori fapta oricărei alte persoane sa fi contribuit la ajungerea societății in stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea si, indirect creditorii săi. Fapta trebuie sa fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plaților sau sa fi constituit numai o condiție favorabila producerii acestei stări.
In condițiile neefectuarii inventarierii patrimoniului in conformitate cu legea, se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul înregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu se prezuma atâta timp cat exista încetarea de plați si una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris ___________________ posibil a fi răsturnata prin proba contrarie.
Fiind vorba de o inacțiune, vinovăția autorului delictului poate îmbrăca nu numai forma intenției, ci și a culpei, constând în exercitarea neglijentă a îndatoririlor legale (art. 1540 Cod Civil); nu este necesar pentru angajarea răspunderii ca pârâtul administrator să fi acționat cu intenție directă sau indirectă pentru aducerea societății în stare de insolvență, ci este suficientă omisiunea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa.
Starea de insolventa a debitorului a fost cauzata de nerespectarea de către administratorul acesteia a legii contabilității, in sensul ca nu a ținut o evidenta contabila corecta, nu a întocmit raportări contabile si nu le-a depus la Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede (Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede). Proba contrarie, a existenței acestor evidențe si a organizării contabilității în conformitate cu legislația specifică, incumbă exclusiv pârâtului: nedepunerea documentelor cerute de legiuitor fac dovada ca acestea nu exista sau nu au fost întocmite in conformitate cu prevederile legale.
Potrivit mențiunilor lichidatorului judiciar, administratorul nu a dat curs notificărilor acestuia si nu a pus la dispoziție documentele prevăzute de art. 28 si art. 35 din Legea nr. 85/2006.Debitorul s-a aflat in întreaga perioada 2009-2013 in insolventa iminenta , având in vedere faptul ca si-a întrerupt in totalitate activitatea de baza, fiind in încetare de plați. Este dincolo de orice îndoială că omisiunea ținerii în bună regulă a evidenței contabile reprezintă, din punct de vedere al dreptului civil, o faptă ilicită, dispozițiile încălcate fiind deja enumerate, putând reprezenta - și din perspectivă penală - o infracțiune gravă - evaziune fiscală.
Proba contrarie, a existenței acestor evidențe și a organizării contabilității în conformitate cu legislația specifică, incumbă exclusiv pârâtului: nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către administratorul judiciar creează prezumția că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii. In speța paratul nu a depus întâmpinare si nu s-a prezentat pentru a formula eventuale apărări in susținerea nevinovăției sale.
Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolventa, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile.
Apelul a fost declarat în termenul legal, fiind scutit de la plata taxelor de timbru prevăzute de lege.
Intimatul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat nicio cerere.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Analizând actele dosarului, în limitele apelului declarat, în temeiul art.479 din N.C.pr.civ., Curtea constată și reține următoarele:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementată de art.138 din Legea 85/2006, este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, așa cum sunt reglementate în art.998 – 999 Cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpă, condiții care, în această situație, capătă caracteristici speciale).
Faptele la care se referă art.138 din lege, trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Fapta prevăzută de art.138 lit.d) din lege, cuprinde trei ipoteze care se referă la faptul că intimatul ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile ori nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, însă Curtea constată că nu au fost probate asemenea împrejurări.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți, apelanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Or, considerentele expuse anterior relevă că faptele reclamate a fi fost săvârșite de intimat nu se circumscriu ipotezelor reglementate de art.138 lit.d) din Legea 85/2006.
Simplele susțineri ale apelantei nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, iar invocarea prevederilor art.138 din lege nu atrage automat admiterea cererii, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin săvârșirea în concret a uneia din faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatului săvârșirea vreunei fapte dintre cele prevăzute de art.138 lit.d) din Legea 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.480 N.C.pr.civ. și art.8 din Legea 85/2006, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T________ cu sediul în A_________, ___________________, județul T________ ,împotriva sentinței civile nr.211 din 20 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul T________ – Secția Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul V________ D______ L______ cu domiciliul în Roșiori de Vede, ___________________, ___________, județul T________, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2015.
Președinte,Judecător,
D____ MANOLEANAMARIA L____ Z______
Grefier,
A________-G_______ S____
Red.Jud.D.M.
Tehnored.F.L.
10.12.2015
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul T________ – Secția Civilă
Președinte: V_____ M______