Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-F_______
Ședința publică din 19 Mai 2015
Președinte - R_____ B_____
Grefier C_______ M______ N___
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 919/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C___ H____ P___ în contradictoriu cu pârâtul C_____ P______, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 12.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra acțiunii de față , reține următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 13.01.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, reclamantul C___ H____ P___ I_____ , în calitate de administrator judiciar al debitoarei ________________________ SRL a chemat în judecată pe pârâtul C_____ P______ , fost administrator statutar al societății S.C. MONTE-GROUP-CONSTRUCT S.R.L., solicitând stabilirea răspunderii personale a acestuia în baza art. 138 din Legea 85/2006.
În motivare, arată reclamantul că debitoarea a înregistrat creanțe în valoare totală de 171.917 lei, acesta fiind cuantumul prejudiciului produs în dauna creditorilor.
Arată că debitoarea nu a predat documentele contabile administratorului judiciar, deși natura datoriilor societății releva faptul ca societatea a desfășurat activitate pentru care s-au calculat obligatii fiscale .
Mai arată reclamantul că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei de la art. 138 lit a, în sensul că a condus activitatea societății in decursul timpului în folosul propriu.
Pârâtul a avut calitatea de administrator al debitoarei în perioada creării debitelor și este ținut direct răspunzător de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990.
Starea de insolvabilitate, mai arată reclamantul, este urmarea unei administrări necorespunzătoare a societății, care a determinat încetarea de plăți și prejudicierea creditorilor. Apreciază reclamanta că starea de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori și o condiție suficientă pentru atragerea răspunderii.
În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.
Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat de fapta reglementată de art. 138 lit c.
Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal. De asemenea, pârâtul nu a mai fost preocupat de recuperarea creanțelor și reducerea datoriilor.
De asemenea, nu a intocmit și nu a predat documentele contabile, fapt ce duce la concluzia ca a incercat sa ascunda activele societății .
Cu privire la fapta prev.. de art. 138 lit. a din L.85/2006 , arata ca, potrivt evidentelor contabile extrse de pe portalul Ministerului Finanțelor, la nivelul anului 2012, societatea detinea in patrimoniu disponibil in casa si conturi la banci de 457.753 lei .
Suma nu a fost justificata de pârât, acesta fiind suficienta pentru achitarea integrala a debitului catre bugetul de stat .
Din anul 2012 , societatea si-a incetat activitatea, tot disponibilul bancar fiind insusit de administratorul statutar.
Aceasta fapta se incadreaza in disp. art. 138 lit e din L.85/2006 .
În drept, se invocă art. 138 lit a , c , d, e din Legea insolvenței.
Cererea este scutită de plata taxelor de timbru.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
A fost atașat dosarul de fond .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:
În fapt, prin Sentința civilă nr. 816/15.04.2014, irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva debitorului S.C MONTE-GROUP-CONSTRUCT S.R.L., cu sediul în _________________________ N______ ,jud. Iași , înregistrată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXX , CUI xxxxxxxx constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.33 din Legea nr. 85/2006.
Tabelul definitiv al creditorilor cuprinde creanța unui singur creditor : Administrația Județeană a Finanțelor Publice ,Iași în valoare de 171.917 lei.
La data de 28.02.2014 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia administratorul judiciar menționează faptul că insolvența se datorează în principal atitudinii fostului administrator statutar, care nu a achitat obligatiile catre bugetul de stat, deși societatea a inregistrat profit în anul 2011 și nu a depus diligente pentru recuperarea creanțelor de la debitorii proprii. . A opinat că sunt indicii privind atragerea răspunderii în baza art. 138 din Legea 85/2006 cu privire la administratorul societății.
Potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, societatea debitoare s-a înmatriculat in anul 2007, având ca administrator pe pârât.
În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.
Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.
Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.
Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:
Pârâtului i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a, c și d din Legea insolvenței, respectiv:
Nu s-a probat de catre reclamant că, într-adevăr, pârâtul „a ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea în condițiile în care însuși lichidatorul judiciar susține în raportul cauzal că administratorul statutar nu numai că nu i-a pus la dispoziție documentele contabile solicitate, pentru a putea verifica acest aspect .
Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtului a îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acesteia, iar faptul că nu a mai depus indicatorii financiari după anul 2010 la ORC, nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la obligațiile de îndeplinire a formalităților impuse de legislația specială fiscală, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.
Cu privire la fapta de la art. 138 lit.a și e din L.85/2006 :
Instanța apreciază că activitatea pârâtului se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său, în condițiile în care s-a dovedit că debitoarea a desfășurat activitate, inregistrând venituri purtătoare de obligatii fiscale , fără a efectua plăti catre creditori , la nivelul anului 2012 fiind inregistrat disponibil in casa si conturi la banci in suma de 457.753 lei .
Pârâtul nu a justificat și nu a predat aceste sume nici lichidatorului judiciar pentru a le distribui creditorilor inscrisi in tabelul creditorilor, de unde se prezumă că le-a însușit.
Ca urmare , pârâtul se face vinovat de folosirea bunurilor societății in folos personal , fapta ce se circumscrie disp. art. 138 lit. a și e din L.85/2006 .
Cu privire la fapta prev. de art. 138 lit. c din L.85/2006:
Nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la art. 138 lit c .
În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, ori nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.
Pentru aceste motive, în baza art. 138 lit a și e din L.85/2006 , va admite cererea în contradictoriu cu pârâtul , care va fi obligat la plata pasivului rămas neacoperit al debitorului .
Acțiunea va fi respinsă pentru fapta prev. de art. 138 lit. c și d din L.85/2006 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte acțiunea formulata de reclamantul C___ H____ P___ , cu sediul profesional în Iași, ___________________. 85 A, _____________, ____________> în calitate de administrator judiciar a debitoarei S.C MONTE-GROUP-CONSTRUCT S.R.L., cu sediul în _________________________ N______ ,jud. Iași , înregistrată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXX , CUI xxxxxxxx, privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului C_____ P______ , domiciliat în ________________________ N______ , jud. Iași.
Stabilește în baza art. 138 lit a și e din L.85/2006 , răspunderea personală a pârâtului C_____ P______ , pentru pasivul rămas neacoperit al debitorului S.C. MONTE-GROUP-CONSTRUCT S.R.L. , în sensul că obligă pârâtul să acopere suma de 171.917 lei, așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor asupra debitorului.
Respinge actiunea pentru faptele prev. de art. 138 lit. c și d din L.85/2006.
În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, executarea silită a prezentei sentințe se va efectua în condițiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorilor, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanțe pus la dispoziția lor de către administratorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.05.2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
R_____ B_____ C_______ M______ N___
Red.R.B/21.07.2015/4ex.