Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXXXart.138 Legea 85/2006

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA a II a CIVILĂ

SENTINȚA NR.69

Ședința publică din data de 09 Februarie 2016

Judecător-sindic C________ Ș______ D________

Grefier M________ R_____

Pe rol, pronunțarea asupra cererii formulate în temeiul disp. art.138 din legea 85/2006 de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – AJFP SUCEAVA - Suceava, ______________________. 1, J____ Suceava în contradictoriu cu pârâții F_____ C_____ T____ și F_____ F______ C_____ D_____ - Rădăuți, _________________, J____ Suceava foști administratori ai societății debitoare ______________.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02 Februarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea dată ,redactată separat care face parte integranta din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, pronunțarea a fost amânată pentru data de azi, 09 Februarie 2016 când,

JUDECĂTORUL SINDIC

Deliberând, asupra cererii de față, constată:

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 20 Iunie 2011 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX la Secția Civilă a Tribunalului Suceava, creditoarea D.G.F.P. Suceava, a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvență, față de debitoarea ______________________ plata unor datorii în sumă de 140.135 lei, reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Prin sentința comercială nr. 921/2011 din 01.11.2011 judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență cu privire la debitoare, numind în calitate de administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență Ș_____ M_______ G_______.

Prin sentința nr. 860 din 17.04.2012 judecătorul sindic a aprobat raportul administratorului judiciar și dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei debitoare, numind în calitate de lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență Ș_____ M_______ G_______.

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 17 Iunie 2015 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXXXX reclamanta D____ Iași –AJFP Suceava a solicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâților F_____ C_____ T____ și F_____ F______ C_____ D_____ –foști administratori ai debitoarei ______________ și obligarea acestora la suportarea pasivului în cuantum de 224.617,73 lei

În motivarea cererii, a arătat că pârâții se fac vinovați de starea de insolvență a societății debitoare, pentru motivele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Conform dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, [...] la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societății, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

c) au dispus continuarea in interes personal a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți”

Apreciază că în speță sunt incidente aceste dispoziții legale întrucât foștii reprezentanți legali ai debitoarei, văzând situația societății încă din exercițiile financiare precedente, trebuia să apeleze la dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată sau, după caz, la dispozițiile Legii nr. 85/2006. Astfel, s-a dispus continuarea unei activități care ducea in mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, fiind evidenta legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență și modul de administrare a societății debitoare.

Astfel, interesul personal în continuarea unei activități care implică acumularea de datorii este demonstrat prin următoarele :

Deși societatea înregistra pierderi , foștii administratori au continuat sa desfășoare activitate, aspect ce rezultă din declarațiile proprii, documente din care rezulta de altfel și creanța datorată bugetului consolidat de stat.

Astfel, culpa pârâților este dovedită prin faptul ca, deși debitoarei i-au fost transmise somații de plată si a fost încunoștințată despre debitele restante, adrese de înființare a popririi, aceștia nu au luat măsurile ce se impuneau, ci doar au continuat sa desfășoare o activitate ce implica pierderi, respectiv acumulare de datorii.

Prin urmare, continuarea desfășurării unor activități comerciale care conduceau societatea la ___________________________ plată constituie un fapt care antrenează răspunderea reprezentantului debitoarei, întrucât au atras starea de insolventa a societății pe care au condus-o.

Pentru motivele expuse solicitam sa admiteti cererea si sa obligati paratii la suportarea pasivului ______________ Radauti.

Prin întâmpinare, pârâții au invocat, în primul rând, prescripția dreptului la acțiune a D.G.R.F.P Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava privind formularea cererii de atragere a răspunderii materiale a administratorului, motivat de faptul că au trecut mai mult de 3 ani de la data când a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006, iar în speța de față prescripția curge de la data întocmirii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență întocmit de administratorul judiciar la data de 01.12.2011.

Raportul a fost publicat la data de 29.12.2011 în Buletinul procedurilor de insolvență nr. xxxxx/02.12.2011 și xxxxx/29.12.2011, creditoarea D.G.R.F.P. Iași luând la cunoștință despre raport, însușindu-l, și nu a formulat în termen legal antrenarea răspunderii patrimoniale, soluția corectă fiind admiterea excepției tardivității și respingerea cererii ca fiind tardiv formulată. Potrivit art. 248 din noul cod de procedură civilă excepția este un incident procedural iar soluția corectă este soluționarea excepției cu prioritate și pronunțarea asupra acesteia. De asemenea, pârâta F_____ D_____ a arătat că nu este dată calitatea sa procesual-pasivă , ea nefiind administrator al firmei.

Pe fondul cauzei, s-a solicit să se aibă în vedere că din raportul final întocmit de administratorul judiciar la data de 09.06.2015 în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX** a Tribunalului Suceava - contencios, rezultă că nu există fapte prevăzute de art.138 din Ieșea 85/2006 în vederea antrenării răspunderii foștilor administratori ai societății debitoare sau orice altă persoană care ar fi cauzat starea de insolvență a debitorului. Din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar la data de 09.06.2015 la dosarul de insolvență nu rezultă efectuarea vreunui fapt sau act de comerț prevăzute de art. 138 din legea 85/2006 de către administrator în interes personal după cum se indică în cerere. ___________________________ plată s-a datorat crizei economico-financiare de notorietate în România. Mai mult reclamanta - creditoare, organ fiscal, este datoare să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societății, înstrăinarea sau ascunderea bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea acesteia precum și reaua credință a persoanei pentru care cere obligarea.

Atât timp cât organul fiscal nu a indicat în concret și nu a dovedit implicarea în ajungerea societății în stare de insolvabilitate, ci s-a rezumat doar la a descrie situația de fapt și de drept numai din punct de vedere teoretic fără să demonstreze legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilității și fapte sau acte de comerț produse de mine, nu poate fi atrasă răspunderea.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, pentru atragerea răspunderii solidare a administratorilor și asociaților, în conformitate cu art. 27 alin. (1) Ut. b) C. proc. fisc, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, organul fiscal este dator să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societății, înstrăinarea sau ascunderea bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea acesteia, precum și reaua-credință a persoanei obligate solidar. Or, în speță, din cuprinsul actelor administrativ-fiscale contestate, cât și în cuprinsul motivelor de recurs, înalta Curte a constatat că organul fiscal nu a indicat în concret și nu a dovedit implicarea pârâților în ajungerea societății în stare de insolvabilitate, ci s-a rezumat doar la a descrie situația de fapt și de drept numai din punct de vedere teoretic, fără să demonstreze legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilității societății și faptă, astfel că nu poate fi atrasă răspunderea reclamantei în solidar cu societatea. (Decizia nr. 1587 din 27 martie 2014 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație si Justiție având ca obiect anulare decizie DGFP).

Examinând cu prioritate excepția invocată, Tribunalul constată că aceasta nu este dată.

Potrivit art. 139 al. 2 din Legea nr. 85/2006 prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii.

În speță, prin raportul cauzal se arată că nu a fost identificată încă o persoană responsabilă de aducerea societății în stare de insolvență, astfel încât termenul de prescripție începe să curgă după doi ani de la deschiderea procedurii ( 1 noiembrie 2011).

Așadar, termenul de prescripție, de trei ani, a început să curgă de la data de 1 noiembrie 2013, astfel încât Tribunalul constată că acțiunea în răspundere reglementată de dispozițiile art. 138 din Lege a fost introdusă în termen ( 15 iunie 2015).

Față de cele reținute, Tribunalul va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, ca nefondată.

Referitor la lipsa calității procesuale pasive, Tribunalul urmează a o trata ca pe o apărare de fond, dat fiind faptul că F_____ C_____ D_____ a avut calitatea de asociat al debitorului.

Referitor la fondul cauzei, Tribunalul constată că cererea este nu întemeiată.

Potrivit art. 138 al. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

Cererea de antrenare a răspunderii trebuie analizată din perspectiva prevederilor art.138 alin.1 lit. c potrivit cărora antrenarea răspunderii poate fi dispusă pentru ipoteza în care vreuna din persoanele enumerate a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.

Interpretarea textului legal, apreciat ca fiind incident, relevă că pentru această ipoteză este necesară îndeplinirea a două condiții, respectiv aceea a continuării activității societății chiar și în ipoteza în care aceasta duce în mod vădit la încetarea de plăți și cea de-a doua condiție a existenței unui interes personal. Antrenarea răspunderii speciale instituite de legiuitor prin disp. art.138 din Legea nr.85/2006 presupune așadar în mod primordial săvârșirea uneia din faptele enumerate de textul legal. Simpla continuare a activității societății chiar și în ipoteza în care se evidențiază că aceasta va determina _________________________ poate fi de natură a fi interpretată ca fiind suficientă pentru aplicarea prevederilor art.138 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006.

Această aplicare a prevederilor art.138 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006 nu este în conformitate cu conținutul textului legal enunțat care a stabilit că fapta devine culpabilă doar în ipoteza în care aceasta se realizează în interes personal, care ar fi presupus obținerea de venituri în favoarea fostului administrator al societății, fapt care nu a fost probat în prezenta procedură.

De evidențiat este faptul că, atât din raportul cauzal cât și din raportul final întocmit de administratorul judiciar la data de 09.06.2015, rezultă că nu există fapte prevăzute de art.138 din Ieșea 85/2006 în vederea antrenării răspunderii foștilor administratori ai societății debitoare sau orice altă persoană care ar fi cauzat starea de insolvență a debitorului.

Înregistrarea de pierderi datorate cheltuielilor înregistrate reprezentând majorări si penalități de întârziere aferente obligațiilor bugetare cât și achiziționarea de mărfuri greu vandabile care țin de un management defectuos desfășurat de administratorul societății, nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 138 lit. c din Legea 85/2006.

Este necesar să se probeze în concret care a fost interesul personal al administratorului statutar în continuarea activității.

Neplata obligațiilor bugetare sau a amenzilor, în condițiile în care organele fiscale aveau la dispoziție procedura fiscală a executării silite , nu echivalează cu dovedirea existenței faptei imputate.

Totodată, nu orice deficiență managerială este de natură a conduce la stabilirea răspunderii organelor de conducere, textul de lege sancționând acele fapte care implică o deturnare a activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost înființată și o utilizare a societății în vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terți. Așadar, în opinia Tribunalului, ajungerea societății în starea de insolvență s-a datorat unui blocaj economic financiar inerent crizei economice, aceasta fiind cauza determinantă a intrării societății în insolvență.

Ca atare, Tribunalul apreciază că, în lipsa unor dovezi din care să rezulte, în concret, în interes propriu sau al unei alte persoane, modalitatea în care s-a realizat aceasta faptă, perioada de timp, și nu în ultimul rând faptul că această faptă ar fi produs starea de insolvență, nu poate fi reținută ca fiind dovedită fapta ilicită prevăzută de art.138 lit. c din Legea nr.85/2006. Or, după cum s-a arătat mai-sus, starea de insolvabilitate s-a datorat impunerii unor obligații fiscale la care societatea debitoare nu a mai putut să facă față.

Față de cele reținute, Tribunalul va respinge , ca nefondată, cererea de antrenare a răspunderii.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ș T E :

Respinge, ca nefondată, excepția prescripției invocată de pârâți.

Respinge cererea formulată în temeiul disp. art.138 din legea 85/2006 de reclamanta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SUCEAVA cu sediul în mun. Suceava, ______________________.1 , jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții F_____ C_____ T____ și F_____ F______ C_____ D_____ - Rădăuți, _________________, J____ Suceava, foști administratori ai societății debitoare ______________,ca nefondată.

Cu drept de recurs la Tribunalul Suceava în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi 09 Februarie 2016.

Judecător sindic, Grefier,

Redactat CSD Tehnoredactat M.R. 7 ex.19.02.2016