Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXX (număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI A CIVILĂ

…..

DECIZIA CIVILĂ NR.675 R

Ședința publică de la data de 11 noiembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - I____ C____

JUDECĂTOR - A____ P______

JUDECĂTOR - I_____ G________

GREFIER - G________ M________

====

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TULCEA împotriva sentinței civile nr.7165 din 22.09.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații T_____ E______ și T____ C______.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 alin.2 C.pr.civ., precum și faptul că intimata Tvetcov E______ a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la apelul formulat în cauză.

Față de solicitarea recurentei de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă la data de 05.02.2015, sub nr.XXXXXXXXXXXXXXX, reclamantul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ prin Administrația Finanțelor publice Tulcea a solicitat, ca pasivul debitorului S.C. „Real Total Ambiant” SRL (fostă S.C. „Total Ambiant” SRL) în cuantum de 89.211 lei rămas neacoperit să fie suportat de către pârâții T_____ E______ și T____ C______, invocând incidența art.138 lit. a, d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.

În motivarea în fapt reclamantul a învederat că, prin sentința civilă nr.7764/ 01.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXX12, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului față de S.C. „Real Total Ambiant” SRL, fiind desemnat lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență „Ianuși M______”.

În susținerea poziției sale procesuale reclamantul a invocat dispozițiile art.138 alin.1 lit. a și lit. d din Legea nr.85/2006, și prevederile art.1915 și art.1349 din C.civ., învederând, că starea de insolvență a debitoarei a fost determinată de managementul defectuos al organelor de conducere/respectiv foștii administratori/asociați, care au condus la un exercițiu financiar nerentabil din punct de vedere al raportului de echilibru dintre venituri și cheltuieli, de nerecuperarea creanțelor și achitarea datoriilor, iar administratori/asociați ai debitoarei nu au justificat veniturile rezultate din exploatarea bunurilor deținute în leasing sau modalitatea în care aceste bunuri au ieșit din patrimoniul debitoarei, apreciind, că față de aceste argumente de fapt, sunt îndeplinite dispozițiile art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006 „au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu său în cel al unei alte persoane”, prin justificarea veniturilor rezultate din exploatarea bunurilor deținut în leasing sau modalitatea în care aceste bunuri au ieșit din patrimoniul debitoarei.

S-a mai menționat prin acțiunea formulată, că debitoarea înregistrează datorii către bugetul consolidat al statului, fapt confirmat și de inspecția fiscală, care a constatat prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr.77/08.12.2008, (acte administrativ fiscale ce nu a fost contestate de către debitoare, potrivit dispozițiilor legale, însușindu-și astfel cele consemnate cu privire la dispozițiile art.138 alin.1 lit. d, din Legea nr.85/2006, precum nereguli în activitatea financiar contabilă a societății fapte ce au dus la prejudicierea statului.

Un alt argument invocat în susținerea cererii a fost raportul de activitate nr.2336/10.10.2014, emis de către lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență „Ianuși M______”, și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr.xxxxx/13.10.2014, din care rezultă, că deși a fost notificat fostul administrator al debitoarei în vederea predării documentelor financiar contabile, acesta nu a dat curs solicitărilor.

Față de motivele de fapt și de drept prezentate, s-a solicitat admiterea acțiunii și în consecință atragerea răspunderii personale a pârâților T_____ E______ și T____ C______, având în vedere, că prin felul în care au acționat, au determinat starea de insolvență a acesteia.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.138 alin.1 lit. a și lit. d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.

Prin Sentința civilă nr.7165/22.09.2015 pronunțată în dosarul nr.xxxxx/3/ 2012/a1 Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins cererea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului/lichidatorului judiciar sau, dacă administratorul/lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzuta de alin.1, la cererea președintelui comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, la cererea unui creditor desemnat de adunarea creditorilor sau la cererea creditorului care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, judecătorului-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; în luna precedenta încetării plaților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferința unui creditor, în dauna celorlalți creditori.

S-a mai arătat că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au contribuit la ajungerea societarii debitoare în stare de insolvență.

Natura juridica a răspunderii reglementate de procedura insolvenței este aceea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Pentru a putea fi angajata răspunderea membrilor organelor de conducere, a indicat judecătorul sindic, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.

Însă, pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, iar faptele enumerate în dispozițiile art.138 trebuie să fi contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.

Ca atare, s-a adăugat, această formă de răspundere reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o răspundere contractuală izvorâtă din mandat, nefiindu-i aplicabile regulile de la răspunderea contractuala.

Totodată, nu sunt suficiente simple afirmații pentru a opera angajarea răspunderii patrimoniale, deoarece parților le revine, potrivit art.1169 C.civ., sarcina de a-și dovedi susținerile, invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nefiind de natură să atragă în mod automat răspunderea membrilor organelor de conducere căci legiuitorul nu a interes să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, toate condițiile răspunderii reglementate de procedura insolvenței trebuie dovedite, neoperând nicio prezumție de culpă.

Referitor la fapta prevăzuta de art.138 lit. a) din Legea nr.85/2006, s-a apreciat că trebuie observat că textul de lege impune necesitatea ca bunurile/creditele societății să fi fost folosite de persoana care a cauzat starea de insolvență în folos propriu sau în cel al unei alte persoane.

Simpla indicare a faptei astfel cum este prevăzută de art.138 alin.1 lit. a din lege nu este suficientă, trebuind să se arate și să se probeze care sunt bunurile/creditele ce au fost folosite și cum au fost folosite acestea în fapt, pentru a putea determina astfel scopul utilizării lor.

Tribunalul a reținut din susținerile reclamantei, că pârâții au utilizat cel puțin în parte, bunurile debitoarei dintre care sunt menționate activele imobilizate în sumă de 90 lei, stocuri în cuantum de 6.054 lei, creanțe în sumă de 108.578 lei, disponibil în sumă de 6.607 lei, raportate ca existând în patrimoniul debitorului la data de 31.12.2008, în interes personal sau în cel al altei persoane, precum și faptul.

Din susținerile reclamantei, instanța a mai reținut, că pârâții nu au mai organizat și condus evidențele contabile ale debitorului după data de 31.12.2008, fapt ce rezultă din lipsa situațiilor financiare de pe site – ul Ministerului Finanțelor ulterior datei de 31.08.2018, fapt ce a condus la accentuarea insolvenței prin imposibilitatea de urmărire și recuperare a creanțelor, în valoare de 108.578 lei.

Referitor la fapta prevăzută de art.138 lit. d) din Legea nr.85/2006, s-a arătat că aceasta cuprinde trei ipoteze: s-a ținut o contabilitate fictivă, s-a făcut să dispară unele documente contabile sau nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Tribunalul a reținut că nedepunerea tuturor actelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege ori nedepunerea tuturor raportărilor contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

Oricum, s-a adăugat, în ceea ce privește obligația de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, s-a apreciat că simplul fapt că nu s-ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, nu s-a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Pentru aceste motive, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către reclamantă.

Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 08 octombrie 2015 a declarat recurs creditoarea reclamantă, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, la data de 15 octombrie 2015.

Prin cererea de recurs, recurenta - creditoare a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii pentru atragerea răspunderii patrimoniale și obligarea pârâților, în calitate de foști administratori/asociați ai societății debitoare, la plata pasivului neacoperit.

În motivare se arată că din analiza dosarului de insolvență al debitoarei Real Total Ambiant SRL rezultă că sunt îndeplinite condițiile art.138 lit. a și lit. d, în vederea angajării răspunderii patrimoniale a intimaților – pârâți.

Se apreciază că starea de insolvență a debitoarei a fost determinată de managementul defectuos al organelor de conducere, respectiv foștii administratori/ asociați, care au condus un exercițiu financiar nerentabil din punct de vedere al raportului de echilibru dintre venituri și cheltuieli, de nerecuperarea creanțelor și achitarea datoriilor, iar bunurile deținute în leasing sau modalitatea în care aceste bunuri au ieșit din patrimoniul debitoarei, rezultând faptul că sunt îndeplinite condițiile art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006.

De asemenea, s-a arătat că debitoarea înregistrează datorii către bugetul de stat, fapt confirmat și de inspecția fiscală, care a constatat prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.77/08.12.2008, act administrativ necontestat de debitoare, și însușit astfel, aspect de natură să atragă incidența prevederilor art.138 lit. d din legea nr.85/206.

Se mai adaugă că din raportul lichidatorului rezultă că, deși notificați, foștii administratori/asociați ai debitoarei nu au predat documentele contabile ale societății.

În ceea ce privește vinovăția se arată că administratorii/asociații debitoarei nu și-au exercitat atribuțiile imperativ stabilite de dispozițiile legii nr.31/1990 în ceea ce privește administrarea cu bună credință a societății.

Recurenta – reclamantă arată că prejudiciul adus bugetului de stat este de 89.211 lei, iar între fapta administratorilor de a folosi în nume personal bunurile și creditele persoanei juridice și prejudiciul indicat există legătură de cauzalitate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 și ale C.pr.civ.

Cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

La data de 09 noiembrie 2015, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă T_____ E______, prin s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În apărare intimata – pârâtă a arătat că recursul se întemeiază pe susținerea unei situații de fapt nereale: actele de administrare făcute de administratori sunt prezumate de către recurentă că sunt sub un management defectuos.

Se mai arată că intimata – pârâtă nu avea calitatea de a dispune continuarea activității, deoarece și-a vândut părțile sociale și a ieșit din societate.

Intimata mai adaugă că recurenta invocă o singură probă: prezumția de culpă, fără a aduce un minim de dovezi în sensul celor afirmate.

Apreciază intimata – pârâtă că invocarea prevederilor art.138 nu atrage automat răspunderea administratorilor deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție de culpă și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea angajării răspunderii doar după administrarea unor dovezi concludente în aceste sens.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

Intimatul – pârât, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de recurs.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.3041 și art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:

Așa cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic, răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006 este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, și nu este o răspundere contractuală.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale.

Faptele enumerate în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Recurenta – creditoare susține aplicarea dispozițiilor art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textele de lege menționate nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.

În privința faptei prevăzute de art.138 lit. a din Legea nr.85/2006, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, recurenta a făcut numai afirmații generice referitoare la folosirea, de către pârâții intimați, a bunurilor sau creditelor persoanei juridice, fără indicarea concretă a acestor acte. Împrejurarea că nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar sumele de bani înregistrate în documentele contabile ale societății nu este de natură a face dovada folosirii bunurilor și creditelor debitoarei în folosul propriu al administratorului, ci eventual ar putea duce la concluzia unui management defectuos, faptă ce nu se încadrează însă în cele expres și limitativ prevăzute de lege.

Potrivit art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin fapta de a fi ținut o contabilitate fictivă, a fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu a fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Recurenta a afirmat că intimații – pârâți se fac vinovați de fapta prevăzută de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, făcând și de această dată numai afirmații generice. Simpla calitate a intimaților de administratori/asociați nu poate duce la concluzia că aceștia ar fi săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimații - pârâți a faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență, legătura de cauzalitate nefiind prezumată, cum în mod neîntemeiat pretinde recurenta.

Nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.

Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art.1169 C.civ., iar invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, așa cum susține recurenta, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimaților - pârâți săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, și cu observarea prevederilor art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TULCEA împotriva sentinței civile nr.7165 din 22.09.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații T_____ E______ și T____ C______, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 Noiembrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

I____ C____ A____ P______ I_____ G________

GREFIER

G________ M________

Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./G.M.

2 ex/

Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă

Judecător sindic – L____ D______ G______