Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 589/2015

Ședința publică de la 20 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E____ G________

Judecător G_______ P_____

Judecător C_______ P_____

Grefier A__-M____ P________

Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de lichidatorul-recurent C______ DE E________ ÎN INSOLVENȚĂ SPRL - în calitate de lichidator judiciar al S.C " GENERAL FOREST " S.R.L. în contradictoriu cu intimatul A___ F_____, împotriva sentinței civile nr. 1971/2014 din 20.11.2014 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la primul termen de judecată; obiectul cauzei este scutit de plata taxei judiciare de timbru; intimatul nu a depus întâmpinare; din oficiu a fost atașată fișa dosarului nr. XXXXXXXXX13 al Tribunalului Iași; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Raportat la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, astfel încât instanța califică calea de atac exercitată de recurent ca fiind recurs.

Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat, criticile se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și văzând că nu mai există cereri de formulat, excepții de ridicat ori probe de administrat, în baza art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 1971/2014 din 20.11.2014, Tribunalul Iași a admis in parte actiunea formulata de lichidatorul judiciar C______ de Expertiza in Insolventa SPRL in contradictoriu cu paratul A___ F_____ și a obligat paratul la acoperirea pasivului ramas neacoperit al debitoarei S.C. General Forest S.R.L., pana la concurenta sumei de 14.663 lei.

S-au respins restul pretentiilor.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reține următoarele:

În reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea membrilor organelor de conducere devine operantă în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit din culpa lor, când aceștia au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a – g ale articolului menționat, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită.

Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, săvârșirea acestor fapte să se fi produs în mandatul lor, iar aceste fapte să fi cauzat prejudiciul care a determinat starea de insolvență a debitoarei falite.

Răspunderea persoanelor enumerate în alin. 1 al art. 138 este condiționată, printre altele, de existența legăturii de cauzalitate între faptele expuse și starea de insolvență, această formă specială de răspundere fiind instituită exclusiv în favoarea debitorului falit, care se vede nevoit în această etapă, prin reprezentantul său care în procedura de față este administratorul judiciar, să readucă în patrimoniul său contravaloarea prejudiciilor care i-au determinat starea de insolvență.

Una din împrejurările în măsură să favorizeze, sub aspect subiectiv, săvârșirea faptei ilicite reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a, constă în tendința reprezentantului debitorului, de a confunda patrimoniul sau activitatea persoanei juridice debitoare cu propriul patrimoniu sau propria activitate.

Dupa cum rezulta din actele dosarului, la finele anului 2011 societatea dispunea de stocuri in valoare de xxxxx lei. Aceste active nu au fost predate administratorului judiciar, iar paratul nu a oferit nici o justificare cu privire la motivul acestei nepredari.

Apreciind că sunt întrunite cerințele răspunderii civile speciale prevăzute pentru administratorii societății falite de textul dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a si d, instanța, în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a admis in parte acțiunea formulată de către administratorul judiciar privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului în calitate de fost administrator al debitoarei _____________________ și a stabilit răspunderea personală a acestuia, în sensul că l-a obligat să acopere pasivul rămas neacoperit al debitoarei, insa numai pana la concurenta sumei dovedita a fi nejustificata de catre parat, respectiv xxxxx lei (respectiv stocurile nepredate lichidatorului judiciar). Instanta a respins restul pretentiilor ca nedovedite.

În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, executarea silită a prezentei sentințe se va efectua în condițiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator, conform Codului de procedura civilă.

Lichidatorul judiciar C______ de E________ în Insolvență SPRL a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1971/20 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași și a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

În motivarea cererii de recurs, lichidatorul judiciar susține, în esență, că în perioada 2009-2011 debitoarea a deținut stocuri de marfă a căror valoare a scăzut continuu (de la 22.528 lei în anul 2009 la 14.663 lei în anul 2011). Micșorarea activului societății nu are corespondent în aceeași proporție în descreșterea cuantumului datoriilor. În aceeași perioadă, administratorul societății a încasat o mare parte din creanțele societății. Acești indicatori sunt de natură să evidențieze faptul că firma deținea suficiente resurse pentru diminuarea datoriilor societății. Indicativul creanțe, la nivelul anului 2012, era în cuantum de 55.618 lei, reprezentând 25% din valoarea datoriilor societății.

Mai susține recurentul că din bilanțul contabil rezultă că debitoarea deținea în proprietate bunuri, care nu au putut fi identificate, iar valorificarea lor ar fi condu la plata unei părți din masa credală. Se prezumă că acestea au fost folosite în interes propriu de către administratorul statutar în dauna societății debitoare.

Existența în contul creanțe a sumei de 55.618 lei dovedește că aceste sume nu au fost încasate, iar neîntreprinderea măsurilor de recuperare a creanțelor se subscrie dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond și din perspectiva cuantificării prejudiciului creat doar la valoarea stocurilor. Atâta timp cât s-a constatat existența unei legături de cauzalitate între lipsa stocului de marfă și _________________________________, instanța trebuia să aibă în vedere întregul pasiv din tabelul definitiv de creanțe.

Dispoziția legală de la art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind suportarea unei părți a pasivului de persoanele vinovate trebuie coroborată cu dispozițiile art. 2 referitoare la scopul acestei legi.

În consecință, recurentul solicită admiterea recursului și obligarea pârâtului la plata prejudiciului de 416.647,2 lei, așa cum rezultă din tabelul definitiv de creanțe.

Intimatul A___ F_____ nu a formulat întâmpinare.

În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale, curtea reține următoarele:

Lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului A___ F_____ pentru un pasiv de 416.647, 2 lei, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.

Lichidatorul judiciar s-a raportat la valoarea stocului de marfă (14.633 lei) și a creanțelor (55.618 lei) evidențiată în bilanțul aferent anului 2011.

Instanța de fond a antrenat răspunderea pârâtului în limita sumei nedovedite și anume 14.663 lei, reprezentând contravaloarea stocurilor nepredate lichidatorului judiciar.

Curtea constată că în anul 2011 debitoarea figura cu un pasiv de 79.231 lei și că, chiar și în cazul justificării/valorificării blocului de marfă de 14.633 lei, nu există o legătură de cauzalitate între fapta pârâtului și ajungerea societății în insolvență (bunurile nejustificate reprezentând aproximativ 20% din pasivul înregistrat la acel moment).

Cum partea interesată, respectiv pârâtul A___ F_____, nu a declarat recurs în cauză, iar legătura de cauzalitate nu este dovedită, curtea reține că nu sunt fondate criticile recurentului privind antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru întreg pasivul debitoarei.

Cu privire la creanțele menționate în bilanțul aferent anului 2011, acestea nu pot fi incluse în categoria bunurilor sau creditelor persoanei juridice la care face referire art. 138 alin. 1 lit. a, deoarece nu s-a făcut dovada că au fost încasate de pârât și acesta nu ar fi justificat utilizarea sumei.

În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține sentința recurată, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 304¹ Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de "C______ de E________ în Insolvență" SPRL, în calitate de lichidator judiciar al _______________________ împotriva sentinței civile nr. 1971/2014 din 20.11.2014 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi - 20.10.2015

Președinte, E____ G________	Judecător, G_______ P_____	Judecător, C_______ P_____
	Grefier, A__-M____ P________

Redactat: PC

Tehnoredactat: PAM

2 exemplare/20.11.2015

Tribunalul Iași: Z______ N_______ L_____