Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX

TRIBUNALUL C________

SECȚIA A II-A CIVILĂ

Sentința civilă nr. 1622

Ședința publică din data de 09 iunie 2015

Judecător-sindic – D______ C____

Grefier – F______ O____

Pe rol, soluționarea acțiunii reglementată de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 formulată de reclamanta V____ V___ IPURL, cu sediul în C________, _________________________. 28 în contradictoriu cu pârâtul S_____ F_____ V_______, domiciliat în Eforie Sud, ______________________.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta practician în insolvență V____ V___, lipsind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 163 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:

Reclamanta arată că nu înțelege să propună alte probe în susținerea acțiunii și nici nu formează alte cereri.

Judecătorul-sindic constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra fondului.

Reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul de a se dispune obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitoarei _______________________, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a și d.

Judecătorul-sindic rămâne în pronunțare asupra cauzei.

JUDECĂTORUL-SINDIC,

Asupra cererii de față, reține:

Reclamanta V____ V___ IPURL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei _______________________, a formulat, în temeiul art. 138 din Legea 85/2006, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului

S_____ F_____ V_______, în calitate de administrator statutar al debitoarei.

În considerentele cererii, reclamanta învederează că după deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, a emis notificări societății debitoare, pârâta refuzând predarea actelor contabile, continuând activitatea societății în interesul său personal pentru a valorifica bunurile și a trage fondurile obținute din această activitate. Așa cum rezultă din indicatorii financiari ai anului 2011, la data deschiderii procedurii de insolvență, debitoarea înregistra lichidități în valoare de 2.958.185 lei și active imobilizate în valoare de 232.183 lei, stocuri de mărfuri în sumă de 72.829 lei, creanțe în valoare de 2.651.527 lei și un sold de casă în valoare de 1.646 lei. Aceste bunuri nu au fost predate lichidatorului judiciar în vederea inventarierii.

În consecință, neținerea contabilității în conformitate cu legea și faptul că pârâta a folosit bunurile și numerarul din casă în folosul său personal a condus la deturnarea activității de la realizarea scopului pentru care a luat ființă societatea, cu prejudicierea creditorilor, starea de insolvență a _______________________ fiind o consecință a faptelor ilicite săvârșite de administratorul acesteia.

În drept, au fost invocate prevederile art.138 lit. a), d) din Legea 85/2006.

Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.

Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele considerente de fapt și de drept:

Prin sentința civilă nr. 1260/08.04.2014 pronunțată de Tribunalul C________-prin judecătorul sindic, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea ________________________, în calitate de administrator judiciar fiind desemnat V____ V___ IPURL.

În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, administratorul judiciar a întocmit tabelele de creanțe, conform cărora masa pasivă este în valoarea de 107.774 lei și a depus rapoarte de activitate în care a menționat notificările emise și a descris demersurile întreprinse pentru identificarea bunurilor societății și a administratorilor societății.

Arată reclamanta în cadrul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei că deși legal notificat, administratorul societății nu a predat actele contabile ale debitoarei și nici bunurile acesteia. În cadrul aceluiași raport reclamanta a statuat că din indicatorii financiari ai anului 2011, la data deschiderii procedurii de insolvență, debitoarea înregistra active circulante în valoare de 2.726.002 lei și active imobilizate în valoare de 232.183 lei.

In drept, reclamanta V____ V___ IPURL și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. a), și d) din Legea 85/2006, care au următorul conținut:

„…judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitatea cu legea.”

Examinând cererea reclamantei prin prisma acestor prevederi legale se constată că nu este întemeiată.

Nu se poate reține în sarcina pârâtului săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit. a), deoarece nu s-a dovedit nici fapta ilicită a folosirii bunurilor societății și nici latura subiectivă, respectiv folosul propriu urmărit de pârât.

Esențial pentru aplicarea acestui text de lege este a stabili despre care bunuri ale societății sau credite ale acesteia este vorba și care ar fi fost folosite de administrator în folosul propriu sau al unei alte persoane.

Pentru a opera răspunderea patrimonială a administratorului unei societăți supuse procedurii reglementate de Legea insolvenței, trebuie dovedită nu numai săvârșirea de către acesta a uneia sau a mai multor fapte din cele prevăzute de art.138 din lege, dar și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență. Mai mult, existența raportului de cauzalitate dintre culpa administratorului și starea de insolvență a societății debitoare trebuie dovedită, aceasta nefiind prezumată.

Referitor la fapta prevăzută de art. 138 lit. d) din Legea 85/2006, se rețin următoarele:

Răspunderea administratorului unei societăți comerciale pentru motivul că nu a ținut contabilitatea în conformitatea cu legea, fiind o obligație izvorâtă din lege, este o răspundere civilă delictuală, astfel că, pentru angajarea acestei răspunderi, trebuie să se dovedească, în condițiile art. 249 Cod proc. civilă, întrunirea condițiilor reglementate de art. 1357-1359 Cod civil, și anume: existența faptei ilicite reglementată de art. 138 lit. d), a prejudiciului suferit, a culpei pârâtului, precum și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Pentru aplicarea art.138 alin.1 lit.d), trebuie dovedit că a fost ținută o contabilitate fictivă, că au dispărut documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea. Faptul că evidența contabilă nu a fost predată lichidatorului, care nu a putut analiza activitățile desfășurate de debitor și nici modul în care a fost condusă contabilitatea, este prevăzut la art.147 din Legea 85/2006, care stabilește că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția administratorului documentele menționate la art.28 din lege se pedepsește. Așadar, administratorul judiciar avea posibilitatea de a da curs acestor dispoziții legale, dacă aprecia că sunt întrunite condițiile. Pe de altă parte, predarea înscrisurilor prevăzute de art.28 din lege administratorului judiciar este o obligație a debitorului ulterioară deschiderii procedurii de insolvență, astfel că neîndeplinirea acestei obligații nu poate cauza starea de insolvență.

În ceea ce privește obligația administratorului de a ține registrele în conformitate cu legea, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, respectiv neținerea contabilității să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență, ori în cauză nu s-a dovedit acest lucru.

Instanța reține că reclamanta nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iar din actele de la dosar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.

Față de motivele de fapt și de drept prezentate, judecătorul-sindic urmează să respingă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului S_____ F_____ V_______, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta V____ V___ IPURL, cu sediul în C________, _________________________. 28 în contradictoriu cu pârâtul S_____ F_____ V_______, domiciliat în Eforie Sud, ______________________, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09 iunie 2015.

Judecător-sindic,

D______ C____ Grefier,

F______ O____

red.jud.D.C____

17.06.2015/3 ex.

ROMÂNIA

Tribunalul C________

Secția a II-a Civilă

__________________ nr. 31

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX

COMUNICARE

Sentința civilă nr. 1622/09.06.2015

Către,

^[2)]..................................................................................................................

(lista anexă)

Se comunică, alăturat, copia sentinței civile nr. 1622/09.06.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX, de Tribunalul C________, Secția a II-a civilă, privind debitorul _______________________, cu sediul în Medgidia, ____________________, Corp C43, județul C________, înmatriculată în registrul comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx.

Parafa președintelui instanței, Grefier,

(semnătura și ștampila)

LISTA ANEXĂ

Reclamantă

V____ V___ IPURL, C________, _________________________. 28

Pârâta

S_____ F_____ V_______, domiciliat în Eforie Sud, ______________________