R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 200

Ședința publică din data de 03 februarie 2016

Președinte - D___ F_________

Judecători - Ș_________ I____ C_______

- T________ M______

Grefier - C_____ M______ F______

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții C_______ S. I__, cu domiciliul în com. Valea Râmnicului, _______________________ și C_______ N______, cu domiciliul în Râmnicu Sărat, ______________________, _____________, J____ B____, împotriva sentinței nr. 606 din 07 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul B____ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata C___ DE INSOLVENȚĂ MUNTENIA IPURL - B____, _______________________, _________________________, lichidator judiciar al debitoarei ___________________, cu sediul în _______________________ Râmnicului, județ B____.

Cererea de recurs este timbrată cu 100,00 lei taxă de timbru, potrivit chitanței ________ nr.xxxxxx (2) din 3.11.2015.

La prima strigare a cauzei făcută în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul se află la al doilea termen de judecată, recursul promovat este timbrat, motivat, iar prin intermediul Compartimentului Registratură s-a depus din partea recurenților pârâți C_______ S.I__ și C_______ N______, precizări cu privire la excepțiile netimbrării și neformulării în termen a recursului, invocate de intimata C___ de Insolvență Muntenia IPURL lichidator judiciar al debitoarei ___________________ prin concluziile scrise, ce au fost vizate și înregistrate sub nr. 1927/1.02.2016.

Curtea lasă cauza la a doua strigare, față de lipsa părților.

Cauza fiind reluată, la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenții pârâți C_______ S.I__ și C_______ N______, intimata C___ de Insolvență Muntenia IPURL lichidator judiciar al debitoarei ___________________.

Curtea cu privire la excepția netimbrării recursului invocată de intimata C___ de Insolvență Muntenia IPURL lichidator judiciar al debitoarei ___________________, o respinge dat fiind faptul că această cale de atac a fost legal timbrată, fiind la fila 8 dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru.

De asemenea, în ceea ce privește excepția tardivității formulării recursului, o respinge, având în vedere faptul că sentința instanței de fond a fost comunicată recurenților pârâți C_______ S.I__ și C_______ N______ la data de 28.10.2015, ultima zi de declarare a căii de atac fiind 5.11.2015, iar calea de atac a fost depusă la data de 3.11.2015, în termenul legal.

Totodată, verificând actele și lucrările dosarului, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri și față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare, pronunțând următoarea decizie.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului B____ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, la data de 25 ianuarie 2013 și înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXX, practicianul în insolvență C___ de Insolvență Muntenia IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitorului ___________________–societate în faliment, a formulat cerere de antrenare a răspunderii personale a foștilor administratori statutari ai societății debitoare C_______ S. I__ și C_______ N______, pentru întregul pasiv al societății debitoare,în sumă de 372 749,81 lei,rămas neacoperit în procedura insolvenței,sumă ce reprezintă totalul creanțelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat al creanțelor născute împotriva debitorului depus la grefa Tribunalului B____.

În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că, în fapt, a fost numit în această calitatea de administrator judiciar prin Sentința nr.681 din 27 mai 2010 pronunțată de Tribunalul B____ în dosarul nr.904 /114/2010,prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului ___________________.

Potrivit atribuțiilor ce îi reveneau, a notificat administratorii societății debitoare să-i pună la dispoziție actele și documentele contabile ale acesteia, gestiunea societății debitoare, inclusiv bunurile aflate în patrimoniul acesteia. Actele și documentele i-au fost predate, din situația financiar-contabilă a debitorului la 31 decembrie 2009 rezultând că acesta deținea: active imobilizate, în valoare de 130 534 lei; active circulante:total:334 800 lei,din care:stocuri,în valoare de 155 328 lei; disponibilități bănești,în valoare de 163 121 lei și creanțe,în valoare de 16 351 lei.

Totalul datoriilor societății debitoare a crescut de la valoarea de 178 690 lei,la data de 31 decembrie 2007, la valoarea de 381 471 lei,la data de 31 decembrie 2008,ca mai apoi,la 31 decembrie 2009,să ajungă la valoarea de 414 285 lei. În condițiile menținerii datoriilor înregistrate în situațiile financiare contabile,starea de încetare de plăți a societății este evidentă. Activele societății debitoare nu au fost însă predate lichidatorului judiciar, totalul activelor cu care societatea debitoare figura la 30 aprilie 2010 și care nu au fost predate lichidatorului judiciar ridicându-se la valoarea de 386 740 lei. DE asemenea,foștii administratori ai societății debitoare nu au predat lichidatorului judiciar stocurile de marfă în valoare de 240 705 lei, punându-l pe acesta în imposibilitate de a proceda la sigilarea,inventarierea și valorificarea acestor mărfuri în vederea acoperirii creanțelor creditorilor. Din acest motiv,se apreciază că bunurile au fost folosite în interes propriu sau în interesul altei persoane.

Lichidatorul judiciar a apreciat că nepredarea tuturor activelor cu care debitorul figura la 30 aprilie 2010 se încadrează în conținutul faptei prevăzute de art.138 alin.(1) lit.a) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței,iar în lipsa actelor contabile întocmite la zi nu a putut stabili starea patrimonială reală și actuală a societății debitoare la momentul intrării în faliment,respectiv dacă activele cu care societatea debitoare figura în patrimoniu mai există sau nu,dacă au fost sau nu transferuri frauduloase de natura celor prevăzute de art.79 și 80 din Legea nr.85/ 2006 pentru a fi anulate,astfel că sunt întrunite și elementele faptei prevăzute de art.138 alin.(1) lit.d) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.

Deși au fost legal citați și chiar s-au prezentat personal în fața instanței,pârâții C_______ S. I__ și C_______ N______ nu au formulat în scris întâmpinare, nu au solicitat și nu au administrat nicio probă de natură să combată susținerile lichidatorului judiciar.

Prin sentința nr. 606 din 07 octombrie 2015 , Tribunalul B____ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, a admis cererea lichidatorului judiciar C___ de Insolvență Muntenia IPURL, în contradictoriu cu pârâții C_______ S. I__ și C_______ N______, a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori statutari ai debitorului ___________________, pârâții C_______ S. I__ și C_______ N______, pentru o parte din pasivul societății debitoare,în sumă de 337 193 lei,în temeiul art.138 alin.(1) lit.a) și d) și alin.(4) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, în temeiul art.142 alin.(1) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, raportat la art.136 alin.(6) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, executarea silită împotriva pârâtului a dispozițiilor prezentei sentințe urmând a se efectua conform Codului de procedură fiscală.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a constatat că acțiunea formulată de lichidatorul judiciar C___ de Insolvență Muntenia IPURL este întemeiată, pentru următoarele considerente :

S-a reținut prin sentință că prin hotărârea nr.681 din 27 mai 2010 pronunțată în dosarul nr.904/ 114/2010 judecătorul-sindic desemnat de Tribunalul B____ a admis cererea formulată de creditorul ________________________ și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului ___________________. Practicianul în insolvență C___ de insolvență Muntenia IPURL a fost desemnat administrator judiciar,aceasta urmând să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art.20 din lege și a dispus și celelalte măsuri specifice.

S-a mai arătat în Raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a societății debitoare,lichidatorul judiciar a precizat că în balanța sintetică a conturilor,încheiată la data de 30 aprilie 2010,debitorul figura cu următoarele active :construcții,în valoare contabilă de 92 497 lei (un apartament cu două camere,situat în municipiul Râmnicu-Sărat, evaluat la valoarea de 80 000 lei la data de 21 septembrie 2007 și ipotecat în favoarea Băncii Transilvania SA și două chioșcuri de vânzare presă); mijloace fixe,în valoare de 92 245 lei,din care:aparate și instalații în valoare de 13 601 lei și mijloace de transport în valoare de 80 644 lei;disponibilități bănești,în valoare de 142 648 lei;disponibil în conturile bancare,în sumă de 1 395 lei;creanțe de recuperat,în valoare netă de 1 992 lei și cu un stoc de mărfuri în valoare de 240 705 lei. Prin urmare, totalul activelor cu care societatea debitoare figura la 30 aprilie 2010 și care nu au fost predate lichidatorului judiciar se ridică la valoarea de 386 740 lei. Nici stocurile de marfă,în valoare de 240 705 lei,nu au fost predate lichidatorului judiciar, acesta fiind în imposibilitatea de a proceda la sigilarea,inventarierea și valorificarea lor, în vederea acoperirii creanțelor.

S-a mai constatat faptul că debitorul ___________________ nu și-a manifestat intenția de reorganizare a activității și niciuna dintre categoriile de persoane îndreptățite de lege nu a depus un plan de reorganizare în termenul prevăzut în art.94 din Legea nr.85/2006,dar și faptul că debitorul poseda bunuri care ar fi putut fi vândute în vederea îndestulării creditorilor,prin Sentința nr.1056 din 13 octombrie 2010, judecătorul-sindic a admis cererea formulată de administratorul judiciar și a dispus ________________________________ în procedura simplificată,practicianul în insolvență C___ de insolvență Muntenia IPURL fiind confirmat în calitate de lichidator judiciar.

La data de 27 mai 2015,lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei o cerere,în cuprinsul căreia a precizat că înțelege să-și modifice cererea de atragere a răspunderii personale solidare a celor doi administratori statutari,în sensul reducerii pasivului la suma de 337 193 lei,diferența de 35 556 lei reprezentând suma încasată și propusă a fi distribuită creditorului Banca Transilvania SA,în urma valorificării bunului imobil ipotecat în favoarea acesteia.

Pentru acoperirea pasivului debitorului,în sumă totală de 337 193 lei, datorată creditorilor înscriși în Tabelul definitiv al creanțelor debitorului ___________________,lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitorului,C_______ S. I__ și C_______ N______, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.(1) lit. a) și d) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței,ce a cauzat starea de insolvență a societății debitoare.

Potrivit dispozițiilor art.138 alin.(1) lit.a) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței,„În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului,judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului,ajuns în stare de insolvență,să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului,prin una din următoarele fapte :

(a)au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane...”.

În speță, s-a reținut că deși administratorii societății debitoare,C_______ S. I__ și C_______ N______, au fost somați să predea lichidatorului judiciar bunurile aflate în patrimoniul societății, pârâții nu au predat bunurile și stocurile în litigiu lichidatorului judiciar. Lipsa acestor bunuri din averea debitorului și a oricărui indiciu privind locația acestora și a situației lor juridice actuale, conduce la concluzia că aceste bunuri au fost folosite de administratorii societății în interes personal,faptă prevăzută de art. 138 alin.(1) lit.a) din Legea nr.85/2006.

Pe de altă parte, s-a constatat că administratorii societății debitoare nu a întreprins niciun fel de măsuri în vederea recuperării creanțelor datorate de clienții societății, lăsând la dispoziția terților sume importante de bani, în favoarea cărora a fost lăsat să curgă termenul de prescripție.

Pentru acoperirea pasivului debitorului,în sumă de 337 193 lei, datorată creditorilor înscriși în Tabelul definitiv al creanțelor, lichidatorul judiciar C___ de insolvență Muntenia IPURL a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, C_______ S. I__ și C_______ N______,și pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.(1) lit.d) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței,ce a cauzat starea de insolvență a debitorului.

S-a mai reținut de judecătorul sindic că potrivit dispozițiilor art.138 alin.(1) lit.d) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, ”În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului,judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului,ajuns în stare de insolvență,să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau de supraveghere din cadrul societății,precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului,prin una din următoarele fapte :

...(d)au ținut o contabilitate fictivă,au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.

În speță, imposibilitatea justificării de către administratorul societății debitoare a activelor evidențiate în bilanț sau a unor sume evidențiate în diverse conturi constituie fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea,iar nedepunerea balanțelor la organele financiare și a actelor prevăzute la art.33 din Legea nr.85/2006 la dispoziția practicianului în insolvență,prezumă săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.(1) lit.d) din lege,astfel că,în măsura în care aceste fapte au condus societatea în stare de încetare de plăți,poate fi antrenată răspunderea administratorilor pentru pasivul debitorului aflat în insolvență.

Pentru toate aceste considerente, judecătorul-sindic a apreciat că în sarcina pârâților sunt îndeplinite condițiile răspunderii prevăzute de art. 138 alin.(1) lit.a) și d) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței,motiv pentru care a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar C___ de insolvență Muntenia IPURL și a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori statutari ai debitorului ___________________, pârâții C_______ S. I__ și C_______ N______, pentru o parte din pasivul societății debitoare, în sumă de 337 193 lei,în temeiul art.138 alin.(1) lit.a) și d) și alin.(4) din Legea nr.85/2006.

Executarea silită a sentinței urmând a se efectua conform Codului de procedură fiscală, în condițiile art.142 alin.(1) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței,raportat la art.136 alin.(6) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală,în cauză fiind supusă executării silite și o creanță fiscală.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C_______ S. I__ și C_______ N______, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, susțin recurenții că prin cererea formulată lichidatorul judiciar a considerat că se fac vinovați de pasivul ____________________ în cuantum de 337.193,00 lei pasiv stabilit unilateral de către acesta.

Învederează faptul că însăși lichidatorul judiciar prin cererea formulată recunoaște că debitoarea avea un stoc de marfa în valoare de 240.705,00 lei, stoc care nu a fost valorificat de către acesta, mai mult cu trecerea timpul marfa a fost supusă deteriorării astfel că la această dată ar mai exista marfa în valoare de aproximativ 60.000,00 lei.

Consideră recurenții că lichidatorul judiciar a avut un comportament de rea credință, iar acest fapt a condus la menținerea unui pasiv care ar fi putut fi acoperit prin valorificarea mărfurilor din stoc.

Totodată consideră că fi necesar să fie cunoscut de către instanța de recurs faptul că, C___ de Insolvență Muntenia IPURL prin reprezentant a formulat plângere penală împotriva debitoarei S.C „N____ C_____” S.RL, plângere care a făcut obiectul dosarului nr.593/P/2013 și care a o fost soluționată prin clasarea cauzei.

Consideră a fi importantă mențiunea făcută prin Ordonanța de clasare, în care Procurorul de caz face o constatare reală a desfășurării faptelor având în dosar declarațiile părților astfel acesta menționează „faptul că lichidatorul judiciar s-a mărginit la a solicita bunurile mobile aflate în proprietatea S.C „N____ C_____„ S.R.L (aparate, instalații, stocuri de marfa și disponibilități bănești), pe care suspectul nu le-a predat, dar a afirmat constant că acestea exista la sediul societății, unde lichidatorul nu s-a deplasat, nu poate conduce la concluzia ca bunurile au fost ascunse in vreun fel”.

Recurenții solicită să se ia în considerare mențiunea făcută în sensul că lichidatorul judiciar cu intenție nu a valorificat marfa debitoarei tocmai pentru a-i face răspunzători pentru un pasiv care n-ar fi existat.

Pentru a se angaja răspunderea în temeiul art.138 din legea insolvenței este necesar să se facă dovada îndeplinirii unor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) făptuitorului.

Astfel solicită să se constate faptul că prezenta acțiune formulată de către lichidatorul judiciar nu îndeplinește prevederile legale cât și faptul că nu este probată cu probe din care să rezulte vinovăția în calitate de foști administratori.

Lichidatorul judiciar recunoaște că s-a aflat în posesia tuturor documentelor contabile ale _____________________, numai că acesta nu a valorificat patrimoniul debitoarei, astfel dacă valorifică întregul patrimoniu nu mai exista pasiv neacoperit.

Solicită să se constate faptul că în prezenta cauză nu este îndeplinită cerința esențială privind antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai societății debitoare în condițiile art.138, din Legea nr.85/2006, anume, îndeplinirea cerinței esențiale de admisibilitate a cererii respectiv unui raport de cauzalitate intre fapta administratorului si prejudiciul creat-instalarea stării de insolvență.

Apreciază recurenții că nu pot să răspundă pentru pretinsul prejudiciu atâta timp cât lichidatorul judiciar nu a făcut lichidarea patrimoniului persoane juridice.

Învederează recurenții că angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor enumerate de art. 138 intervine atunci când acestea au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane, în cauza de față lichidatorul nu a făcut dovada folosirii de către noi a bunurilor societății în interes propriu sau în cel al altei persoane.

Totodată solicită instanței de recurs să constate superficialitatea lichidatorului judiciar în formularea acțiunii, lichidator care stabilește un pasiv fără a valorifica în totalitate patrimoniul debitoarei.

De asemenea solicită instanței de recurs să se aplece asupra cauzei, pentru a constata că nu se fac vinovați de fapta prevăzută de art.138 din legea insolvenței.

Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumuta cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere speciala pentru antrenarea căreia este necesară îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art.998-999 Cod civil neîndeplinirea acestor condiții duce la respingerea cererii de antrenare a răspunderii.

În concluzie se solicită admiterea recursului, în sensul casării hotărârii atacate și respingerea cererii lichidatorului judiciar.

Prin concluziile scrise lichidatorul judiciar C___ de Insolvență Muntenia al debitoarei ___________________, invocă excepțiile netimbrării acțiunii, tardivității depunerii recursului, iar pe fond solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.

Cu actul înregistrat sub nr. 1927/1.02.2016 recurenții pârâți au formulat precizări la excepțiile invocate de lichidatorul judiciar C___ de Insolvență Muntenia al debitoarei ___________________, prin care solicită respingerea excepției netimbrării cererii având în vedere că este timbrată cu 100 lei, potrivit chitanței nr. xxxxxx/3.11.2016. De asemenea solicită și respingerea excepției neformulării în termen a recursului întrucât hotărârea atacată a fost comunicată la data de 28.10.2015, iar recursul a fost înregistrat la data de 3.11.2015, în termenul de 7 zile de la comunicare.

Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate, Curtea reține următoarele: Instanța de fond a arătat pe larg și în mod corect în considerentele sentinței atacate care este motivația pentru care a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar și a dispus antrenarea răspunderii recurenților pârâți.

În conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin urma din următoarele fapte: folosirea bunurilor sau creditului unei persoane juridice si crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane (lit.a); ținerea unei contabilități fictive sau neținerea contabilității în conformitate cu legea (lit.d)

Analiza elementelor răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenței presupune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: existența uneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit a-g din Legea nr. 85/2006, reținerea unei culpe în administrarea societății, existența unui prejudiciu patrimonial și existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciul produs societății și implicit creditorilor.

În speță, instanța de fond a reținut în mod corect, în sarcina recurenților pârâți în calitate de administratori ai societății debitoare faptele culpabile prevăzute de art. 138 lit.a)și d) din Legea nr. 85/2006.

Referitor la existența raportului cauzal între faptele ilicite și prejudiciul cauzat societății, acesta constă în aceea că administratorii-recurenți, prin faptele lor culpabile: imposibilitatea identificării activelor și nepredarea bunurilor; neîntreprinderea măsurilor necesare pentru recuperarea creanțelor datorate de clienții societății; nedepunerea declarațiilor contabile au contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.

Astfel, prin faptele lor culpabile administratorii debitoarei au creat condițiile favorabile unei activități contabile necontrolate, cu consecințe păgubitoare pentru patrimoniul societății și implicit pentru creditori.

Totodată se impune existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului și în situația în care fapta a constituit numai o condiție favorabilă pentru realizarea efectului.

În acest context, susținerile recurenților în sensul că lichidatorul judiciar cu intenție nu a valorificat marfa debitoarei pentru ai face răspunzători de un pasiv care altfel nu ar fi existat;că au predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile al societății, precum și în sensul că nu se fac vinovați de niciuna din faptele reținute în sarcina lor sunt lipsite de orice suport probator, fiind simple afirmații, ce vor fi cenzurate ca atare de Curte.

In raportul întocmit de lichidatorul judiciar și în întâmpinarea depusă la dosar se evidențiază faptul că foștii administratori ai societății debitoare nu au predat lichidatorului judiciar stocurile de marfă în valoare de 240.705 lei,punându-l pe acesta din urmă în imposibilitate de a proceda la sigilarea,înventarierea și valorificarea acestor mărfuri în vederea acoperirii creanțelor.

Chiar și în situația în care mărfurile s-ar fi aflat la sediul societății,deși nu există nicio dovadă în acest sens,se impunea ca administratorii societății să procedeze la predarea bunurilor către lichidatorul judiciar,așa cum prevăd dispozițiile legale în materie. Mai mult,aceeași administratori recurenți au lăsat la dispoziția terțelor persoane importante sume de bani,lăsând să curgă în favoarea acestora termenul de prescripție,fapte prin care s-a urmărit crearea unui avantaj material propriu, astfel încât este incidenta ipoteza prevazuta de art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006.

Referitor la cel de-al doilea temei, Curtea retine ca potrivit art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 antrenarea raspunderii se poate face daca administratorii au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea

Lichidatorul judiciar a procedat la notificare în vederea predarii tuturor documentelor contabile, obligație pe care recurenții administratori nu au îndeplinit-o.Aceasta în conditiile în care o atare obligatie este stabilita în mod expres în sarcina lor (art. 73 alin. 1 lic. c) din Legea nr. 31/1990 si art. 10 din Legea nr. 82/1991).

Or, este de principiu ca desfasurarea normala a activitatii unei societati comerciale presupune o organizare clara în vederea evidentierii situatiei patrimoniale a acesteia. Tocmai de aceea, instanta de fond a considerat ca si aceasta ipoteza este întrunita,considerând în mod corect că nedepunerea balanțelor la organele financiare și actelor prevăzute de art.33 din Legea 85/2006la dispoziția practicianului în insolvență prezumă săvârșirea faptei prev de art.138 lit.d din Legea 85/2006.

Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâții C_______ S. I__, cu domiciliul în ______________________________________________ și C_______ N______, cu domiciliul în Râmnicu Sărat, ______________________, _____________, J____ B____, împotriva sentinței nr. 606 din 07 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul B____ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata C___ DE INSOLVENȚĂ MUNTENIA IPURL - B____, _______________________, _________________________, lichidator judiciar al debitoarei ___________________, cu sediul în _______________________ Râmnicului, județ B____, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 03 februarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR

D___ F_________ Ș_________ I____ C_______ T________ M______

GREFIER,

C_____ M______ F______

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red.T.M.

Tehnored.CMF

2 ex./15.02.2016

d.f. - XXXXXXXXXXXX Tribunalul B____

jud.f. –V_____ B____