Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 9/2016

Ședința publică de la 11 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____-SPERANȚA C_____

JUDECĂTOR R_____ A____ V_______ S____

GREFIER C______ L____

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 5 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței Civile nr. 7096/18.09.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații pârâți T_____ M____ A_____ și C______ A______.

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 Noul Cod de procedură civilă motiv pentru care reține cauza spre soluționare

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr.7096/18.09.2015 Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 5 A FINANTELOR PUBLICE, în contradictoriu cu pârâții C______ A______ și T_____ M____ A_____.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea conform legii nu este de natură să atragă răspunderea lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență iar, în speță, reclamanta nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Totodată, a apreciat judecătorul-sindic, nu există legătură de cauzalitate între neformularea cererii de deschidere a procedurii și starea de insolvență a debitorului, aceasta din urmă fiind anterioară cererii, aspect ce rezultă din formularea dispozițiilor art.27 din Legea 85/2006.

A mai arătat prima instanță că, împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din lege în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 5 A FINANTELOR PUBLICE, în calitate de creditor majoritar al debitoarei S.C. PEPPER LOUNGE S.R.L., apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a V- a Civilă, sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, din 8.10.2015 .

În motivarea apelului creditoarea reclamantă a criticat sentința atacată pentru aplicarea greșită a legii, susținând că atâta timp cât toate declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, conform obligațiilor legale, la organul fiscal teritorial, rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele articolului 138 lit.d din Legea nr.85/2006, răspunderea pârâților fiind prezumată, potrivit articolului 1082 Cod civil raportat la articolul 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.

În speță, a susținut apelanta creditoarea, fapta constă într-o inacțiune, respectiv în nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității, în special nerespectarea Legii nr.82/1991, Legea nr. 31/1990.

Și nedepunerea tuturor actelor contabile la organul fiscal teritorial echivalează cu o determinare a dispariției lor, conducând la concluzia că s-a intenționat să se ascundă modul în care au fost folosite bunurile societatii, cât și disponibilitățile bănești ale societății debitoare.

În drept, articolul 466 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 85/2006, Legea nr.31/1990, Legea 82/1991, și O.G. nr. 92/2003.

Nu au fost solicitate probe în apel.

Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor articolului 479 alin.1 Cod procedură civilă, constată apelul nefondat pentru considerentele ce succed:

Așa cum corect a reținut prima instanță, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților este necesară întrunirea condițiilor privind răspunderea civilă delictuală, în sensul de a exista legătură de cauzalitate între fapta acestuia și prejudiciul pretins, dispozițiile articolului 138 alin.1 din Legea nr.85/2006 făcând vorbire despre persoanele care au „cauzat” prin faptele ilicite expres și limitativ prevăzute la lit.a-g ale aceluiași articol starea de insolvență a societății debitoare.

În speță, situația premisă a antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv aceea ca pârâții să fi cauzat, prin faptele proprii starea de insolvență, nu este însă incidentă, atâta vreme cât din raportul prevăzut de articolul 59 alin. 1 din lege rezultă că ajungerea debitoarei în această stare nu s-a datorat asociaților și administratorilor statutari ai societății debitoare __________________.R.L..

Astfel, în Raportul depus la data de 8.05.2015 (fila 83-84, dosar nr. XXXXXXXXX14, T.B.) lichidatorul judiciar CII C______ T_____ a menționat expres că:”... a analizat întreaga documentație contabil-financiară a societății (debitoare) și a tras concluzia că societatea a ținut o evidență contabilă conform legii și nu a găsit persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, motiv pentru care a hotărât să nu introducă acțiunea prevăzută de articolul 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006”.

În acest context instanța de fond a apreciat în mod legal și temeinic faptul că apelanta creditoare nu a probat în cauză săvârșirea de către intimații pârâți a faptelor prevăzute și sancționate de articolul 138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006 și nici existența vreunei legături de cauzalitate între aceste fapte presupus a fi fost săvârșite și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Cum motivele de apel nu reprezintă veritabile critici ale sentinței recurate, ci o reiterare a motivelor de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, Curtea constată că tribunalul a analizat în mod corect materialul probator existent în dosarul de insolvență și a aplicat adecvat normele legale incidente, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.

Pentru aceste considerente, Curtea față de dispozițiile articolului 8 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, articolului 480 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 5 A FINANTELOR PUBLICE cu sediul în București, ______________________, sector 2, împotriva Sentinței Civile nr. 7096/18.09.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți T_____ M____ A_____ cu domiciliul în București, _______________________, ______________, sector 3, și C______ A______, cu domiciliul în București, ________________________, _____________. 1, ______________, sector 5, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2016

Red. Jud. M.S.C..

26.01.2016

Tehnored. I.N.

5 ex.

27.01.2016

.................

Tribunalul București Secția a VII-a Civilă

Judecător sindic: S_________ O___