Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 618/2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 794/2013

Ședința publică de la 17 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_______ D_______

JUDECĂTOR A____ P______

JUDECĂTOR I_____ G________

GREFIER M_____ I______

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. xxxxx/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul N_____ E____.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se învederează instanței că recurenta prin cererea de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 C.p.c., precum și faptul că s-a restituit dovada de citare a intimatului cu mențiunea destinatar mutat de la adresă.

Curtea în ce îl privește pe intimat, constată că acesta a fost citat la adresa indicată în cererea de recurs precum și în dosarul de fond, face aplicarea dispozițiilor art. 98 C.p.c. și apreciază procedura legal îndeplinită.

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Constată că, prin sentința civilă nr. xxxxx/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 privind atragerea răspunderii pârâtului N_____ E____, în calitate de fost administrator al debitoarei __________________.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ., respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția.

Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, în baza art.138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 C.civ.

În speță nu s-a făcut dovada că pârâtul a săvârșit faptei prevăzute de art.138 lit. c), respectiv că a dispus continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta conducea la încetare de plăți.

Pentru aplicarea art.138 lit. c), creditorul trebuia să explice în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator în interes personal și care ar fi dus în mod inevitabil debitorul la încetarea de plăți, nefiind suficiente argumentele potrivit cărora simplul fapt că a continuat să desfășoare activități este suficient să atragă răspunderea.

Pentru a se putea dispune atragerea răspunderii unei persoane și obligarea acesteia la suportarea pasivului unei societăți ajunse în insolvență nu este suficient să se fi dovedit săvârșirea uneia din faptele prevăzute de lege și prejudiciul suferit de creditori, fiind necesar să fie dovedită existența legăturii de cauzalitate dintre aceste elemente.

În absența legăturii de cauzalitate între fapta imputată și prejudiciul produs creditorilor nu s-a putut dispune atragerea răspunderii fostului administrator social pentru o parte din pasivul debitoarei și anume, acea reprezentând creanța neacoperită, întrucât legătura de cauzalitate era un element esențial al răspunderii instituite în sarcina celor ce se fac vinovați într-un fel sau altul, de ajungerea societății în stare de insolvență.

Împotriva acestei soluții, DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 a formulat recurs, solicitând modificarea sentinței și admiterea cererii.

În motivare, recurenta a susținut îndeplinirea cerințelor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 pentru angajarea răspunderii fostului administrator, apreciind că acesta nu a solicitat declanșarea procedurii insolvenței și a continuat activitatea societății exclusiv în scop personal, deși aceasta ducea la încetare de plăți.

Recurenta a apreciat că răspunderea administratorului statutar are natura unei răspunderi contractuale în temeiul mandatului cu titlu oneros, culpa fiind prezumată și a precizat că dezinteresul administratorilor în ceea ce privește funcționarea normală și în condițiile legii a societății comerciale a contribuit la prejudicierea societății prin _____________________________>

În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.civ. și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 304¹ C.p.civ.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale.

Astfel, faptele ilicite trebuie să aparțină persoanelor desemnate în organele de conducere ale societății debitoare, să se regăsească în rândul celor enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 și să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimatul-pârât a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență.

Totodată, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 lit. c) din lege, recurenta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâtul a decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți.

În acest cadru, recurenta nu a invocat fapte săvârșite de intimat, distincte de cele menționate generic în dispozițiile art. 138 lit. c), și nu a demonstrat că acesta a dispus continuarea activității debitoarei doar pentru satisfacerea unui interes personal.

Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ., iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatului săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune.

Pentru acest motiv, în temeiul art. 312(1) C.p.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. xxxxx/12.12.2012 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul N_____ E____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

V_______ D_______ A____ P______ I_____ G________

GREFIER,

M_____ I______

Red./Dact. – VD/Ex. 2 – 10.05.2013

Judecător sindic: M______ M_____

Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă