R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA nr. 808/R

Ședința publică din 29 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R_____ M___

Judecător A____ V______

Judecător Dr. M______ B_____-I___

Grefier V______ M________

Pe rol judecarea recursului formulat de pârâții C_______ D_____ și C_______ M____, domiciliați în comuna S_____, _____________________-2, ___________________, împotriva Sentinței nr.735/11.05.2015 îndreptată prin Încheierea din 28.07.2015, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Harghita nr.XXXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții-pârâți C_______ D_____ și C_______ M____ prin avocat Sukos Imola în substituirea av.Sukos Jozsef, lipsind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat și motivat în termenele prev. de art.301 și 303 Cod procedură civilă, fiind timbrat cu câte o taxă judiciară de timbru în sumă de 60 lei (f.15, 17) și cu câte un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (f.16).

Curtea își verifică, în temeiul art. 159¹ alin. 4 Cod procedură civilă, competența, constatând că este competentă să soluționeze recursul, având în vedere disp. Legii nr. 85/2006.

Față de actele și lucrările dosarului instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurenților-pârâți C_______ D_____ și C_______ M____, avocat Sukos Imola, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de stabilire a răspunderii personale a pârâților, fără cheltuieli de judecată; motivul principal de recurs este acela că Tribunalul Harghita a soluționat această cauză bazându-se exclusiv pe cauzele ce au generat starea de insolvență a societății debitoare depuse de lichidatorul judiciar, fără a analiza și alte elemente de fapt pe care s-au sprijinit concluziile acestui raport. Cu privire la recurentul-pârât C_______ D_____, urmează să se observe că nu rezultă nici un temei pentru răspunderea acestuia, întrucât el nu a deținut calitatea de administrator al societății debitoare, făcându-se referire la o afirmație a sa privind faptul că ar fi administratorul de facto al societății, ceea ce rămâne la nivel de afirmație, lichidatorul judiciar neprobând niciodată existența acestui enunț; faptul că recurentul-pârât C_______ D_____, în perioada septembrie 2005 – iunie 2009 a fost salariatul societății debitoare, în calitate de director, nu poate atrage răspunderea sa pentru lipsa contabilității, deoarece atribuțiile lui de serviciu nu coincid cu cele ale administratorului. Cu privire la recurenta-pârâtă C_______ M____ nu se arată în ce ar fi constat acțiunile sau inacțiunile acesteia, care ar fi condus la ajungerea în faliment a firmei administrate de aceasta, de fapt, angajarea răspunderii se bazează pe niște prezumții necoroborate cu alte elemente de fapt.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului de față, constată că prin Sentința nr.735/11.05.2015 îndreptată prin Încheierea din 28.07.2015, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Harghita nr.XXXXXXXXXXXXXXX, s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar LEX FORI I.P.U.R.L. Miercurea C___, astfel cum a fost precizată la data de 17.03.2015 și, în consecință: în baza art.138 alin.1 lit. a și d din Legea nr.85/2006 modificată, au fost obligați în solidar administratorii C_______ D_____ și C_______ M____ să plătească în contul de faliment al debitoarei S.C. P___ D___ MAR S.R.L. suma de 54.437,97 lei, reprezentând o parte din pasivul declarat de creditori.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele :

În urma notificării primite, administratorul C_______ D_____ a predat o parte din documentele contabile, însă acestea nu au avut continuitate, astfel că analiza evoluției patrimoniului și a stării financiare a societății s-a realizat în baza datelor cuprinse în bilanțurile contabile aferente perioadei 31.12.2004 – 30.06.2009. Raportul privind cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență a debitoarei a fost înregistrat la data de 08.10.2010, menționând că aceste cauze sunt:

-deși în anii 2006 – 2008 activitatea a fost profitabilă, debitoarea s-a confruntat cu dificultăți de lichiditate, deoarece a indisponibilizat lichiditățile bănești în mijloace de transport pe fondul acumulării datoriilor;

-pasivitatea conducerii în a achita datoriile fiscale, fapt ce a condus la cumularea de dobânzi, majorări și penalități;

-conducerea nu a fost interesată să gestioneze patrimoniul firmei care, prin valorificarea bunurilor și recuperarea creanțelor, putea fi convertit în lichiditățile bănești necesare acoperirii datoriilor;

-deoarece nu au fost predate actele contabile aferente perioadei 2008 – decembrie 2008, s-a creeat prezumția că administratorii au făcut să dispară aceste documente fără de care nu se pot cunoaște activele, creanțele și datoriile reale ale societății, de unde rezultă intenția conducerii de a nu se cunoaște și alte cauze culpabile.

Referitor la răspunderea administratorilor C_______ D_____ și C_______ M____, aceștia se fac vinovați pentru producerea unei pagube în valoare totală de 222.880,56 lei, reprezentând:

-lipsă la inventariere în sumă totală de 196.292,37 lei;

-soldul de casierie în valoare de 57,54 lei, care nu a fost predat lichidatorului judiciar;

-sume ridicate din contul bancar și nedepuse în casieria societății, în valoare de 190 RON;

-creanțe deținute față de clienți în valoare de 26.530,65 lei, care nu au putut fi identificate analitic din lipsa documentelor, pârâții fiind susceptibili de încasarea creanțelor fără a înregistra aceste operațiuni în evidența contabilă.

Situația descrisă mai sus se încadrează în cea prevăzută de art.138 alin.1 lit .a din Legea nr.85/2006 modificată, potrivit căreia administratorii societății debitoare pot răspunde în cazul în care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.

Judecătorul sindic a constatat că, administratorii societății nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, deoarece evidența creanțelor față de clienți nu a fost realizată analitic în vederea urmăririi și recuperării lor, iar pe de altă parte nu a fost înregistrată achiziția a două terenuri forestiere în suprafață de 16 ha, la care se adaugă o construcție denumită „șopron-garaj”. Aceste fapte se regăsesc în situația reglementată de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006 modificată, potrivit căruia răspunderea patrimonială a organelor de conducere poate fi antrenată dacă aceștia au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Față de cele arătate, judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar LEX FORI I.P.U.R.L. Miercurea C___, astfel cum a fost precizată la data de 17.03.3015 și, în baza art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006 modificată, administratorii C_______ D_____ și C_______ M____ au fost obligați în solidar să plătească în contul de faliment al debitoarei S.C. P___ D___ MAR S.R.L. suma de 54.437,97 lei, reprezentând o parte din pasivul declarat de creditori.

Impotriva Sentinței nr.735/11.05.2015 îndreptată prin Încheierea din 28.07.2015, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Harghita nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în termen legal au declarat recurs pârâții C_______ D_____ și C_______ M____, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de stabilire a răspunderii lor în calitate de administratori ai societății S.C. P___ D___ MAR S.R.L. In motivele de recurs, pârâții au învederat faptul că, prima lacună majoră a Sentinței Civile nr. 735/11.05.2015 este lipsa indicării temeiului răspunderii pârâtului C_______ D_____, în condițiile în care nu a deținut niciodată funcția de administrator în cadrul acestei societăți cu răspundere limitată unipersonală.

Deși s-a reținut că în perioada septembrie 2005 - iunie 2009 pârâtul a fost salariatul societății, în calitate de director, atribuțiile sale de serviciu nu se pot confunda cu cele ale administratorului, neavând vreo obligație în legătură cu modul de ținere a contabilității.

Pentru aceste motive, pârâtul recurent C_______ D_____ solicită ca instanța de control să constate faptul că nu există temei pentru angajarea răspunderii sale în sensul art. 138 din Legea 85/2006.

In opinia pârâților recurenți, o a doua lacună a sentinței atacate este aceea că nu se arată pentru ce perioadă se reține că au fi săvârșit acele acțiuni și inacțiuni care ar fi condus la starea de insolvență a debitoarei, ceea ce aduce o vătămare pârâților în planul exercitării dreptului la apărare.

Legat de presupusa lipsă de inventar în sumă de 196.292,37 lei, în cuprinsul Raportului privind cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență a debitoarei, se arată sec că "Administratoarea C_______ M____ și soțul acesteia, C_______ D_____ - angajat în calitate de director - sunt susceptibili de utilizarea bunurilor de natura "echipamentelor tehnologice", "mijloace de transport", "mobilier și aparatură de birotică", stocuri de "materii prime", în interes propriu sau în cel al unei alte persoane."

Pârâții recurenți au susținut că această manieră de formulare nu corespunde exigențelor tehnicii de argumentare juridică, și nu se explică nici motivul pentru care Tribunalul Harghita a acceptat fără nici un fel de verificare această afirmație a lichidatorului judiciar, care cu greu ar putea fi considerată măcar o prezumție simplă.

In opinia pârâților recurenți, în același mod a procedat lichidatorul judiciar, cu ocazia prezentării situației debitorilor societății S.C. P___-D___-MAR S.R.L., arătând că valoarea de 26.530,65 lei nu a putut fi identificată analitic, din lipsa actelor contabile, astfel, conducerea debitoarei este susceptibilă de încasarea creanțelor, fără a înregistra aceste operațiuni în evidența contabilă și de utilizarea lichidităților bănești în interes personal.

Această presupunere pură și simplă a fost preluată de către prima instanță și folosită drept temei al angajării răspunderii pârâților, fără a avea pretenția ca lichidatorul judiciar să indice măcar un singur caz concret în susținerea prezumției sus-amintite.

Cât despre prezumția conform căreia pârâții ar fi făcut să dispară documentele contabile, pârâții recurenți au arătat că la data de 18.04.2008 au sesizat organele de cercetare penală despre faptul că o parte din documente au fost sustrase, apărare care nu a fost luată în considerare, nici măcar analizată de instanță.

Prin încheierea din 18.02.2013 s-a dispus suspendarea cauzei pentru a proceda la valorificarea bunuri debitoarei, iar prin cererea de redeschidere a procesului, înregistrată la data de 17.03.2015, lichidatorul judiciar arată că majoritatea bunurilor din averea debitoarei au fost valorificate, însă fondurile obținute în urma acestor vânzări nu determină modificarea cuantumului cererii de stabilire a răspunderii.

Pârâții recurenți au susținut că, este vorba iarăși de o formulare evazivă din partea lichidatorului judiciar, deoarece acesta nu arată ce sume au fost obținute, și de ce nu se diminuează suma pentru care sunt chemați să răspundă, știut fiind că răspunderea se angajează pentru partea din debit care nu poate fi acoperită din activele societății debitoare.

Pe de altă parte, în opinia pârâților recurenți este curios faptul că nu au beneficiat de reducerea sumei în considerarea vânzării bunurilor firmei, dar li se impută o sumă majorată cu 625 lei, ca urmare a introducerii în tabelul definitiv consolidat a unui creditor, fără să se considere că această sumă modică nu determină modificarea cuantumul cererii de stabilire a răspunderii.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și ținând cont de incidența prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Reclamantul-intimat a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a recurenților-pârâți, în calitate de organe de conducere ale debitoarei S.C. P___-D___-MAR S.R.L., în temeiul art. 138, alin 1, lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006.

Potrivit acestor texte legale, antrenarea răspunderii materiale a persoanelor enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 intervine în situația în care acestea „au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane” sau când „au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.

În vederea angajării răspunderii în temeiul prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, stabilirea raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția persoanei ce a săvârșit fapta ilicită.

În ce privește antrenarea răspunderii pârâților în temeiul art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, Curtea apreciază ca nefondate criticile formulate.

Contrar susținerilor recurenților-pârâți, Curtea subliniază că imposibilitatea de identificare a activelor societății, deși existența acestora în patrimoniul societății debitoarei reiese din actele contabile, conduce la concluzia că aceste active ale societății au fost deturnate, ascunse și utilizate de către administratorul statutar/administrator de fapt în folosul propriu sau în cea al unei alte persoane.

Această concluzie se fundamentează pe prezumția că activele neidentificate au fost utilizate de către administratorul statutar/administrator de fapt, conform dispozițiilor 1170 din Codul civil (1864), potrivit cărora dovada se poate face și prin prezumții, chiar simple, acestea din urmă fiind lăsate la luminile și înțelepciunea magistratului și constând în consecințele pe care magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.

Ori, este necontestat, faptul că activele societății enumerate scriptic în actele contabile emanând de la însăși debitoarea și pe deplin opozabile acesteia, nu au fost regăsite în fapt de către lichidatorul judiciar. Mai mult, cei răspunzători de administrarea societății până la demararea procedurii insolvenței, respectiv administratorul statutar/administratorul de fapt nu au oferit nicio justificare pentru lipsa acestora.

Prin urmare, în raport de aceste fapte cunoscute și dovedite și luând în considerare competențele exclusive ale recurenților –pârâți în ceea ce privește administrarea societății debitoare, există o aparență puternică în sensul că numai aceștia puteau dispune de activele care nu se regăsesc în patrimoniul debitoarei.

Această prezumție simplă putea fi înlăturată de către recurenți doar prin dovedirea unui fapt contrar acestei deducții, probă care însă nu a fost realizată în cauză.

În ceea ce privește acest fapt ilicit, prejudiciul este cert, în condițiile în care societatea a ajuns în stare de insolvență și nu își poate acoperi debitele. Se reține și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, în lipsa activelor societății fiind imposibilă verificarea modului în care recurenții au dispus de acestea în scopul stingerii debitelor.

Răspunderea administratorilor este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.

Culpa administratorilor se apreciază după tipul abstract – culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-ne în fața unei culpe prezumate - de unde derivă și obligativitatea administratorilor de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-le.

În mod corect a reținut judecătorul sindic că s-a făcut dovada săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006. În acest sens, relevant este faptul că recurenții nu au predat practicianului în insolvență toate actele contabile, cu toate că aceștia aveau obligația de a ține evidența contabilă a acesteia, conform art. 10, alin. 1 din Legea nr. 82/1991 care prevede că „răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art.1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective”.

De asemenea, conform art. 73, alin. 1, lit. c) din Legea nr. 31/1991, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.

În consecință, omisiunea ținerii în bună regulă a evidenței contabile reprezintă, din punct de vedere al dreptului civil, o faptă ilicită, care încalcă mai multe obligații stabilite de legislația specială în sarcina administratorului unei societăți comerciale (art. 73 alin. 1, lit. c) din Legea nr. 31/1990, art. 6-7, art. 26, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 82/1991).

Curtea subliniază că nepredarea documentelor contabile constituie un fapt conex pe baza căruia se poate prezuma relativ că recurenții nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fiind astfel dovedită existența faptei ilicite. Vinovăția recurenților sub forma intenției rezultă din faptul cunoașterii de către aceștia a obligațiilor care-le reveneau potrivit legii (art. 10, alin. 1 din Legea nr. 82/1991, art. 73, alin. 1, lit. c) din Legea nr. 31/1991).

De asemenea, se constată existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, fapta ilicită menționată concurând la producerea stării de insolvență a debitoarei.

În ceea ce privește temeiul angajării răspunderii recurentului-pârât C_______ D_____, Curtea reține că, potrivit Raportului privind cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență a debitoarei, la data de 30.09.2010, C_______ D_____, soțul administratoarei, a declarat că el a condus activitatea societății de la înființarea acesteia.

Faptul că recurentul a fost administratorul de fapt al debitoarei este susținut de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, potrivit angajamentului de plată existent la fila 275 vol. I dosar fond, însușit prin semnătură la data de 28.04.2010, recurentul s-a angajat să achite datoriile debitoarei conform tabelului de creanțe înregistrat la Tribunalul Harghita, precum și onorariul lichidator.

De asemenea, recurentul este cel care a predat lichidatorului judiciar actele contabile la data de 28.04.2010, conform procesului verbal de predare primire depus la fila 276 dosar fond.

Totodată, recurentul a fost prezent în fața instanței de fond, la mai multe termene de judecată a cererii având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței față de societatea P___-D___-MAR S.R.L.

Raportat la cele expuse și recurentului, în calitate de administrator de fapt al societății îi incumba obligația de ținere a contabilității în conformitate cu exigențele legale, și în privința sa fiind incidente prevederile art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.

Curtea apreciază ca neîntemeiată critica recurenților potrivit cărora le este neimputabilă nedepunerea tuturor documentelor contabile, sesizând la data de 18.04.2008 organele de cercetare penală sub aspectul sustragerii respectivelor documente.

Astfel, art. 26 din Legea contabilității nr. 82/1991prevede că în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a documentelor financiar-contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora, potrivit reglementărilor emise în acest sens, în termen de maximum 30 de zile de la constatare, iar în caz de forță majoră, în termen de 90 de zile de la constatarea încetării acesteia.

Raportat la dispoziția normativă anterior menționată, recurenților le incumba obligația legală expresă de reconstituire a documentelor financiar-contabile și, în consecință, sustragerea acestora nu îi exonerează de obligația de a preda lichidatorului judiciar inclusiv actele contabile aferente perioadei aprilie-decembrie 2008.

Instanța are în vedere prevederile art. 11 din Legea nr. 82/1991, potrivit cărora deținerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor și datoriilor, precum și efectuarea de operațiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

În consecință, în ceea ce privește creanțele în cuantum de 26.530,65 lei ce nu au putut fi identificate analitic din lipsa documentelor, Curtea observă că evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu exigențele legale, aceeași concluzie impunându-se și în privința neînregistrării în contabilitate a achiziționării a două terenuri forestiere în suprafață de 16 ha, precum și a construcției denumită șopron-garaj.

Raportat la aspectele evidențiate anterior, se reține că perioada în care recurenții au săvârșit faptele culpabile prevăzute la art. 138 din Legea nr. 85/2006 coincide cu intervalul de timp în care au îndeplinit calitatea de organe de conducere ale debitoarei S.C. P___-D___-MAR S.R.L.

În ceea ce privește cuantumul sumei pentru care s-a angajat răspunderea solidară a recurenților-pârâți, instanța de control judiciar reține că acestora nu li s-a imputat întreg pasivul inițial al debitoarei, ci din valoarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat rectificat înregistrat la Tribunalul Harghita la data de 14.10.2011, în cuantum total de 61.812,97 lei s-a scăzut suma de 8000 lei distribuită creditorilor. La suma menționată s-a adiționat suma de 625 lei reprezentând creanța S.C. DRUMURI ȘI PODURI B_____ S.A., înregistrată în tabelul definitiv consolidat ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată având ca obiect angajarea răspunderii personale a recurenților-pârâți. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că pârâților li s-a angajat răspunderea de către judecătorul sindic pentru o sumă mai mare decât pasivul rămas neacoperit.

Față de cele expuse, Curtea în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții C_______ D_____ și C_______ M____, împotriva Sentinței nr.735/11.05.2015 îndreptată prin Încheierea din 28.07.2015, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Harghita nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâții C_______ D_____ și C_______ M____, domiciliați în comuna S_____, _____________________-2, ___________________, împotriva Sentinței nr.735/11.05.2015 îndreptată prin Încheierea din 28.07.2015, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Harghita nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

IREVOCABILĂ

Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2015.

Președinte, R_____ M___	Judecător, A____ V______	Judecător, Dr. M______ B_____-I___
	Grefier, V______ M________

Red.Dr. M______ B_____-I___/16.12.2015

Tehnored.S.N.S. 2 ex.

Jud.fond:I____ A______