Dosar nr. XXXXXXXXXX08/a1 (Număr în format vechi 2142/2015)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 462 R/2015

Ședința publică de la 09 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_______ D_______

JUDECĂTOR I_____ G________

JUDECĂTOR A____ P______

GREFIER M_____ I______

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței Civile nr. 3722/24.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații K_____ I___ MUMTAZ și K_____ M______.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se învederează că recurenta a solicitat prin cererea de recurs și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.p.c.

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

C U R T E A

Constată că, prin sentința civilă nr. 4149/06.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, s-a respins cererea formulată de creditorul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 privind atragerea răspunderii pârâților K_____ I___ MUMTAZ și K_____ M______, în calitate de foști administratori ai debitoarei _______________________.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic a reținut că, pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c) din lege invocate, reclamantul ar fi trebuit să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale în materia răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ. și a condițiilor speciale desprinse din art. 138, faptele ilicite fiind numai cele enumerate în mod expres în acest text de lege.

Pe baza materialului probator administrat, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada existenței faptelor invocate în cuprinsul cererii doar în plan teoretic și nici a legăturii de cauzalitate dintre asemenea fapte și starea de insolvență a debitoarei

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs creditorul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii și obligării pârâților la suportarea pasivului debitoarei.

În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința recurată aplicând greșit legea, invocând astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Recurentul a precizat că dezinteresul administratorului în ceea ce privește funcționarea societății a condus la creșterea datoriilor sociale și la incapacitate de plată.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale. Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Recurentul a susținut aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.

Astfel, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 lit. c) din lege, recurenta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâții au decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți. În acest cadru, recurenta a declarat că pârâții nu au recurs la posibilitatea declanșării procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, dar nu a demonstrat că aceștia au continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unor interese personale.

Simplele aserțiuni ale recurentului, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ., iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimaților-pârâți săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312(1) C.p.civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței civile nr. 4149/06.05.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații K_____ I___ MUMTAZ și K_____ M______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

V_______ D_______ I_____ G________ A____ P______

GREFIER,

M_____ I______

Red. /Dact. – VD / Ex.: 2

Judecător fond: V_____ F______

Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă