XXXXXXXXXXXXXX (nr. în format vechi 3176/2016)

Cod[ ] ECLI:RO:CABUC:2016:052.xxxxxx

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 297/A

Ședința publică de la data de 15 februarie 2016

Președinte: R_____ A____ V_______ S____

Judecător: I_____ P______

Grefier: C______ L____

Pe rol apelul declarat de către apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE în contradictoriu cu intimatul-pârât L______ G_______, împotriva Sentinței civile nr. 8224/20.10.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX având ca obiect - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsind părțile.

Procedură de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 C.proc.civ. Curtea reține cauza spre soluționare.

curtea,

Asupra apelului:

La data de 18.02.2014 s-a deschis procedura de insolvență asupra debitoarei LUC&CLU G___ SRL; cererea de deschidere a procedurii, formulată de către debitoarea însăși, a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.

La data de 21.04.2015 D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului L______ G_______, invocând dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Prin Sentința civilă nr. 8224/20.10.2015 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă s-a respins cererea de chemare în judecată, reținându-se că nu a fost indicată în concret nicio acțiune ori faptă care ar conduce la concluzia că pârâtul a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți; faptul că nu s-a formulat cerere de deschidere a procedurii de insolvență nu echivalează cu incidența ipotezei prevăzute de art. 138 lit. c și nu poate conduce, prin ea însăși, la angajarea răspunderii patrimoniale; deciziile reprezentanților societății pot fi greșite din punct de vedere economic, însă managementul defectuos în funcționarea societății nu se încadrează în faptele prevăzute de art. 138.

Sentința civilă nr. 8224/20.10.2015 a fost comunicată la data de 2.11.2015.

La data de 13.11.2015 a declarat apel apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, solicitând admiterea căii de atac și schimbarea soluției primei instanțe în sensul admiterii cererii.

Criticile au vizat greșita apreciere a probatoriului de către judecătorul-sindic, apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE modificând integral argumentele cuprinse în cererea de chemare în judecată, respectiv faptul că pârâtul este vinovat de starea de insolvență întrucât nu și-a îndeplinit obligația legală de a solicita deschiderea procedurii. Prin cererea de apel, reclamanta a invocat neîndeplinirea obligațiilor de ținere a contabilității conform dispozițiilor legii și, în consecință, a solicitat antrenarea răspunderii în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea insolvenței.

Analizând apelul declarat de apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, văzând și dispozițiile art. 476-80 C.proc.civ., Curtea reține:

Potrivit art. 478 (3) C.proc.civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.”, ceea ce înseamnă că reclamanta nu poate solicita antrenarea răspunderii patrimoniale invocând dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea insolvenței, pentru prima dată în apel. Deoarece, potrivit art. 476 alin. 2 C.proc.civ., „în cazul în care apelul nu se motivează (…) instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.”, iar motivarea cuprinsă în cererea de apel susține o altă cauză a cererii de chemare în judecată, urmează a se constata că apelul este nemotivat și, pe cale de consecință, a fi reanalizată cererea în raport de cele susținute în primă instanță.

Astfel cum în mod corect a reținut judecătorul-sindic, răspunderea reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală.

Contrar opiniei exprimate de reclamanta D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, din perspectiva condiției faptei ilicite există o diferență netă între răspunderea administratorului în baza art. 138 din Legea insolvenței, pe de o parte, și răspunderea administratorului față de societate ori răspunderea directă față de un creditor, pe de altă parte: răspunderea în caz de insolvență se poate antrena numai pentru faptele strict delimitate de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței; răspunderea față de societate - ori, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, față de un creditor - poate fi antrenată, în baza art. 72-73 din Legea societăților comerciale, pentru orice faptă de încălcare a contractului de mandat dintre părți, precum și pentru orice faptă de încălcare a atribuțiilor și obligațiilor administratorului ce rezultă din lege. Prezumția de culpă a administratorului statutar există doar în cazul acțiunii directe prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990; dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie nicio prezumție de culpă, reclamantul fiind ținut a proba toate elementele răspunderii civile.

Omisiunea formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu poate contribui la incapacitatea de plată în sensul art. 138 alin. 1 lit. c din Legea insolvenței, pentru că o astfel de omisiune este ulterioară apariției stării de insolvență și nu anterioară, astfel încât nu se poate constitui într-o cauză a insolvenței. Mai mult, continuarea activității societății nu poate fi interpretată în sensul aplicării dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 întrucât dispozițiile legale nu se referă la întreaga activitate a societății, ci la o anume activitate, precizată, ce nu ar corespunde interesului social, de realizare a profitului, ci dimpotrivă, ar prejudicia vădit societatea; textul de lege se referă la continuarea „unei activități”, și nu la continuarea „activității”. Apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE nu a indicat nicio activitate concretă a cărei continuare ar fi fost susceptibilă a determina incapacitatea de plată și, în plus, nu a identificat „interesul personal” care ar fi determinat continuarea unei activități.

Oricum, astfel cum rezultă atât din cererea de chemare în judecată – prin care s-a invocat pretinsa omisiune de formulare a cererii de deschidere a procedurii de insolvență, cât și din cererea de apel – prin care s-a invocat pretinsa omisiune de depunere a documentelor contabile, reclamanta a ignorat faptul că procedura de insolvență a fost deschisă la cererea debitoarei și că toate informațiile solicitate de către practicianul în insolvență, de natură contabilă ori de altă natură, au fost oferite de către administratorul statutar, astfel încât chiar acceptându-se prezumțiile propuse de reclamantă nu se putea concluziona în sensul contrar situației de fapt reale.

Reținând pentru aceste considerente ca fiind legală și temeinică sub aspectul criticilor formulate soluția reținută de judecătorul-sindic prin Sentința civilă nr. 8224/20.10.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.proc.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006 urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, fiind păstrată în tot sentința atacată.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE cu sediul în sector 2, București, ______________________, în contradictoriu cu intimatul-pârât L______ G_______, cu domiciliul în sector 3, București, ____________________. 380-382, _______________. A, ____________ împotriva Sentinței civile nr. 8224/20.10.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 februarie 2016.

PREȘEDINTE,		JUDECĂTOR,
R_____ A____ V_______ S____		I_____ P______
	GREFIER,
	C______ L____