DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1452

Ședința publică de 28 iunie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE D______ V_____

JUDECĂTOR D____ M_____ JUDECĂTOR V_______ D_______

GREFIER A________ G_______ S____

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva Sentinței civile nr.766 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX,

în contradictoriu cu intimatul A____ F______ C_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, iar recurenta a solicitat ca judecata să aibă loc și în eventualitatea lipsei sale de la dezbateri,Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține, spre soluționare.

C U R T E A

Constată că prin sentința civilă nr.766/28.01.2013 a Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă a fost respinsă cererea formulată de Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 5, împotriva pârâtului A____ F______ C_____, privind atragerea răspunderii acestuia.

Pentru a dispune astfel judecătorul-sindic a constatat că la 27.12.2011 Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 5, a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului A____ F______ C_____, întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c) și d) din Legea 85/2006, sub motiv că acesta a fost administrator al debitoarei și că ar fi întrunite elementele răspunderii patrimoniale a acestuia, deoarece nu a depus declarațiile și raportările contabile începând cu anul 2006, de unde rezultă că nu a ținut contabilitatea conform legii; și că, pe de altă parte, a dispus continuarea activității societății în condițiile în care aceasta nu obținea nici un venit.

Analizând cererea judecătorul-sindic a constatat că pârâtul a fost administrator al debitoarei, însă nu există probe din care să rezulte că acesta a continuat activitatea debitoarei, deși ea se afla în încetare de plăți, cu scopul de a obține un folos personal.

De asemenea, judecătorul-sindic a constatat că omisiunea administratorului social de a depune actele contabile ale debitoarei nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea; și că, pe de altă parte, nu există dovezi din care să rezulte că omisiunea de a ține contabilitatea a antrenat starea de insolvență a debitoarei.

În concluzie, judecătorul-sindic a constatat că nu sunt întrunite condițiile angajării responsabilității pârâtului.

La 26.02.2013 Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 5, a declarat recurs criticând soluția instanței de fond ca nelegală.

1. Greșit instanța de fond nu a angajat responsabilitatea pârâtului pe temeiul dispozițiilor art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.

Se susține că sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii delictuale, ca și cele speciale prevăzute de Legea nr.85/2006, prin omisiunea pârâtului de a depune declarațiile privind obligațiile fiscale, la organul fiscal teritorial, fiind dovedită fapta prevăzută de art.138 lit.d) din Legea 85/2006 anume, că nu a fost ținută contabilitatea societății debitoare.

Prin aceasta, arată recurenta, pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare a încălcat obligația de ținere a contabilității, prevăzută de art.71 din Legea 31/1990, art.11 și art.1 din Legea nr. 82/1991.

2. Greșit instanța de fond nu a angajat răspunderea pârâtului pe temeiul art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006.

Se susține că, potrivit doctrinei sunt întrunite condițiile angajării răspunderii administratorului social dacă acesta a desfășurat o activitate neprofitabilă care să ducă la insuficiența fondurilor disponibile ale societății debitoare, activitate ce ar consta în continuarea activității acesteia, din dispoziția organelor sale de conducere, deși insolvența ei era prezumată pentru că debitorul nu își achitase datoriile scadente de mai mult de 30 de zile.

Recursul nu este fondat.

1. Nu este fondată prima critică, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.

Curtea constată că este reală susținerea recurentei cu privire la existența faptei pârâtului de a nu fi ținut contabilitatea societății debitoare.

În adevăr, acesta fiind administratorul social al debitoarei, avea obligația de a organiza și ține contabilitatea societății (art.11 din Legea 82/1991).

Prin antrenarea răspunderii persoanei care a săvârșit fapta arătată, ori altă faptă din cele enumerate de 138 din Legea 85/2006 este necesar ca acea faptă să genereze insolvența debitoarei (art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006).

În speță însă, nu este dovedită această condiție astfel că just a fost decis de judecătorul-sindic că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtului.

2. Nu este fondată nici a doua critică, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304¹ C.pr.civ.

Curtea constată că în esență recurenta critică greșita stabilire a situației de fapt prin aceea că judecătorul-sindic nu a reținut fapta prevăzută de art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006.

Mai întâi curtea observă că reclamanta invocă managementul defectuos desfășurat de pârât, constând în realizarea unei activități neprofitabile care a condus la incapacitatea de plată a debitoarei.

În al doilea rând, curtea reamintește că potrivit art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006 este incriminată fapta conducerii debitoarei de a continua activitatea societății cu scopul de a obține avantaje pentru sine.

Curtea consideră că managementul defectuos nu este incriminat prin textul art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006 și că, în plus, nu există nici dovada privind folosul patrimonial pe care și l-ar fi însușit pârâtul prin continuarea activității societății aflată în insolvență.

Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva Sentinței civile nr.766 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul A____ F______ COSMINȚ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.06.2013.

Președinte Judecător Judecător

D______ V_____ D____ M_____ V_______ D_______

Grefier

A________ G_______ S____

Red.Jud.D.V.

Tehnored.F.L. / Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Președinte: A____ E____ B______