Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 07 Iulie 2015

Președinte - R_____ B_____

Grefier C_______ M______ N___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1257/2015

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta D.G.R.F.P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu pârâtul ȘTEFF S_______ - J___, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 23.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, pentru ca pârâtul să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată la data de 03.11.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, creditorul majoritar D____ -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI a chemat în judecată pe pârâtul STEFF S_______ J___, în calitate de fost administrator statutar al societății _________________., solicitând stabilirea răspunderii personale a acestuia în baza art. 138 din Legea 85/2006.

În motivare, arată creditoarea că debitoarea îi datorează suma de 75.223 lei, cu care s-a înscris pe tabelul definitiv al creanțelor.

Pârâtul a avut calitatea de administrator al debitoarei în perioada creării debitelor și este ținut direct răspunzător de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990. Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea 31/1990, adică de dispozițiile referitoare la mandat. Potrivit alineatului 2, dacă mandatul este oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate și, conform art, 374 Cod Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi dat cu caracter oneros.

Starea de insolvabilitate, mai arată creditoarea, este urmarea unei administrări necorespunzătoare a societății, care a determinat încetarea de plăți și prejudicierea creditorilor. Apreciază creditoarea că simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori și o condiție suficientă pentru atragerea răspunderii.

În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat de fapta reglementată de art. 138 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal.

Debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ultimele situații financiare fiind depuse la 31.12.2010. Susține reclamanta că pârâta se face vinovată și de săvârșirea faptei de la art. 138 lit d, deoarece obligația ținerii contabilității ii revenea conform art. 10 din Legea 82/1991.

Cu privire la fapta de la art. 138 lit.a, ca urmare a analizării raportărilor contabile din 2010 , societatea deținea în patrimoniu stocuri de 1.065.067 lei, creanțe de încasat de 154.613 lei, sume în casă și bănci de 198.336 lei , bunuri ce nu au fost predate lichidatorului judiciar pentru a fi valorificate in procedura. Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat de un management neperformant, de utilizarea resurselor societății în interes personal.

În drept, se invocă art. 138 lit a, c, d din Legea insolvenței.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru.

Pârâtul, legal citat, nu a formulat intâmpinare, desi i-a fost acordat in aceste sens un termen de 3 luni.

A solicitat , la termenul de judecata din 23.06.2015, respingerea actiunii, apreciind ca nefiind indeplinite condițiile prev. de L.85/2006.

A sustinut ca suma solicitată de reclamanta nu este certa si lichida .

Au fost depuse inscrisuri in susținerea acestei pozitii procesuale .

A fost atașat dosarul de fond .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

În fapt, prin Sentința civilă nr. 1326/24.09.2013, irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului S.C. M_____ S.R.L., cu sediul în Iași, ______________, ___________, _________________ , înregistrată la Registrul Comerțului cu nr.JXXXXXXXXXX , CUI xxxxxxx ,constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.32 din Legea nr. 85/2006.

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanța unui singur creditor : Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în valoare de 75.223 lei .

La data de 07.11.2013 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menționează faptul că, în lipsa documentelor contabile, nu pot fi stabilite cauzele care au determinat starea de insolvență a debitoarei . A opinat că nu sunt indicii privind atragerea răspunderii în baza art. 138 din Legea 85/2006 cu privire la administratorul societății .

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâtului i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a, c și d din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit. d: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
• 138 lit c: a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.

Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtul „a ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea în condițiile în care însuși lichidatorul judiciar susține în raportul cauzal că nu i-au fost puse la dispoziție documentele contabile solicitate, pentru a verifica acest aspect .

Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtului a îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acesteia, iar faptul că nu a mai depus indicatorii financiari după anul 2010 la ORC, nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la obligațiile de îndeplinire a formalităților impuse de legislația specială fiscală, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.

Ca urmare, nu se va reține in sarcina paratului savârșirea faptei prev de art. 138 lit. d din L.85/2006 .

Cu privire la fapta de la art. 138 lit.a:

Instanța apreciază că activitatea pârâtului se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său, în condițiile în care s-a dovedit că debitoarea a desfășurat activitate economică , înregistrând , la 31.12.2010 , stocuri de 1.065.067 lei, creanțe de recuperat de 154.613 lei și disponibilități bănești în sumă de 198.336 lei .

Imprejurarea ca societatea debitoare avea de recuperat creante, nu intra in sfera de aplicare a dispozitiilor art 138 alin 1 lit a din legea insolventei, situatia de fata neputand fi asimilata cu folosirea bunurilor persoanei juridice in folosul propriu al paratului sau in interesul altei persoane , intrucat intre cele doua fapte nu exista similitudine.

Dispozitiile art 138 din lege se refera la bunurile sau creditele persoanei juridice, ori in cazul de fata, lichidatorul nu argumenteaza ajungerea societatii debitoare in stare de insolvență prin pasivitatea paratei in recuperarea unor creante ale societatii debitoare si prin lipsa documentelor necesare identificarii debitorilor.

Deși împrejurarea că aceste creanțe existau în patrimoniul debitoarei poate naște un început de dovadă în sensul dispozițiilor art 138 al 1 lit a, fără alte probatorii și elemente care să ateste împrejurarea că aceste creanțe ar fi fost folosite cu scopul de a crea profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane, nu poate constitui temei suficient pentru atragerea răspunderii pârâtulu

In ceea ce privește stocurile și disponibilul bancar , pârâtul nu a justificat aceste sume , nu le-a predat lichidatorului judiciar pentru a le distribui creditorilor înscriși în tabelul creditorilor, de unde se prezumă că și le-a însușit. .

Cu aceste sume, debitorul ar fi avut posibilitatea acoperirii în întregime a datoriilor care , potrivit aceleiași raportări contabile , erau de 1.321.713 lei. De asemenea, cu aceste sume s-ar fi acoperit integral creanțele înregistrare conform tabelului definitiv , care se ridică la suma totală de 75.223 lei, astfel încât însușirea bunurilor din patrimoniu a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Pârâtul a sustinut ca suma solicitata de catre reclamant nu este certa si lichida, dar nu a oferit nici o justificare cu privire la patrimoniul societații.

In ceea ce privește caracterul cert , lichid si exigibil al sumei creantei reclamantului , instanța retine ca acest aspect nu poate fi pus in discutie in aceasta faza procesuala.

Procedura insolvenței în prezenta cauză a fost demarată la cererea Administrației Judetene a Finanțelor Publice Iași , în calitate de creditor aflat într-un raport juridic fiscal cu debitoarea .

De asemenea , acest creditor a fost înscris cu suma solicitată în tabelul definitiv al creanțelor asupra averii debitoarei , la data de 25.11.2014 procedura insolvenței fiind închisă , cu consecința radierii debitoarei din evidențele ORC Iași.

Acțiunea de față este promovată de AJFP Iași în calitate de creditor majoritar , calitate ce i-a fost recunoscută irevocabil în cadrul dosarului de insolvență nr. XXXXXXXXXX13 .

Ca urmare , la acest moment , invocarea caracterului incert al creantei reclamantului AJFP Iași nu mai este posibilă , aceasta exercitând acțiunea în temeiul calității de creditor majoritar , conform prevederilor art. 138 alin. 3 teza finală din L.85/2006 și nu în temeiul calității de organ fiscal , conform celor susținute de pârât .

Pentru aceste motive, se va reține vinovăția pârâtului sub aspectul săvârșirii faptei prev. de art. 138 lit. a din L.85/2006 .

Reține instanța că nu sunt întrunite elementele faptelor de la art. 138 lit c.

Astfel, nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la lit.c. În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, or nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.

Pentru aceste motive, în baza art. 138 lit a din L.85/2006 , instanța va admite in parte cererea în contradictoriu cu pârâtul STEFF S_______ J___ , care va fi obligat la plata pasivului rămas neacoperit al debitorului , în limita sumelor evidențiate în bilanțul contabil la data de 31.12.2010 , cu titlul de stocuri și disponibilități în casă și conturi la bănci. Acțiunea va fi respinsă pentru faptele de la art. 138 lit c si d din L.85/2006 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul DGFP- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, cu sediul în Iași, _____________. 26, in contradictoriu cu pârâtul STEFF S_______ J___ , domiciliat in Iași, ______________ , __________, _______________________> Stabilește în baza art. 138 lit a din L.85/2006 , răspunderea personală a pârâtului STEFF S_______ J___ , pentru pasivul rămas neacoperit al debitorului S.C. M_____ S.R.L., cu sediul în Iași, ______________, ___________, _________________ , înregistrată la Registrul Comerțului cu nr.JXXXXXXXXXX , CUI xxxxxxx , în sensul că obligă pârâtul să acopere suma de 75.223 lei, așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor asupra debitorului.

Respinge acțiunea reclamantului pentru faptele de la art. 138 lit c și d din L.85/2006 .

În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, executarea silită a prezentei sentințe se va efectua în condițiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorilor, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanțe pus la dispoziția lor de către administratorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.07.2015 .

	Președinte, R_____ B_____
	Grefier, C_______ M______ N___

Red.R.B.

10.07.2015 /4ex.